Toomas Hendrich Ilves – Gură de Aur

By on februarie 13th, 2012

În decembrie citisem declaraţia preşedintelui estonian în ziarul Timpul. De atunci mi-am propus să comentez un pic despre spusele domnului preşedinte. Mi-a plăcut la nebunie declaraţia lui. O logică simplă de urmat. Eu am să votez cu toată încrederea un preşedinte moldovean care o să îşi asume o asemenea declaraţie.

Toomas Hendrich Ilves: „De ce rusa trebuie să fie limba oficială? E ca şi cum noi am ocupa ţara voastră şi peste 50 de ani vă spunem că limba estoniană trebuie să fie una de stat. O putere de ocupaţie acaparează o ţară, deportează sute de mii de oameni în Siberia şi-şi aduce oamenii săi. Şi acum, când în sfârşit am obţinut independenţa, trebuie oare ca limba ocupanţilor să fie a doua limbă de stat? Să fim serioşi!”

Cu toată sinceritatea cred că această logică a ajutat enorm la soarta ţărilor baltice după despărţirea de balaurul roşu. Noi nu numai că nu i-am făcut pe ruşii din Moldova să ne înveţe graiul, ci le-am făcut viaţa mai uşoară vorbindu-le în rusă. Cireaşa de pe tort fiind şi toate indicatoarele şi tăbliţele în rusă pentru săracii ruşi care-s nevoiţi să trăiască între Prut şi Nistru.

Dar ştiţi care este cel mai amuzant aspect al vorbitului în rusă în Moldova? Mulţi moldoveni vorbesc în rusă pentru că este cool. Poate şi pentru că vorbind în rusă omu’ de rând reuşeşte performanţa de a nu amesteca 2 limbi total diferite.

Să nu mă înţelegeţi greşit. Nu văd niciun rău în a învăţa limba rusă ca şi limbă străină şi practicarea ei de zor atunci când lucrezi într-o companie cu capital rusesc sau dacă locuieşi şi profesezi în Rusia. Nu am aşteptări să vorbească moscoviţii română.

Mi se pare umilitor să fiu obligată de o societate needucată să vorbesc în ţara mea într-o altă limbă decât cea a străbunilor mei. Simt cum calc peste cadavrele oamenilor care au luptat pentru libertatea mea de a vorbi în dulcele grai românesc cu tot cu arhaismele şi regionalismele specifice zonei în care m-am născut. Nu văd nimic rău în a folosi e-ul moale, şî în loc de şi, şi în loc de ci, etc. sau nişte rămăşiţe împrumutate de la „fratele” rus (nu trebuie de uitat că au fost destui ani de ocupare). Toate le accept atâta timp cât nu trebuie în instituţii publice, magazine sau chiar pe stradă să vorbesc în rusă.

Faptul că ruşii din Moldova nu se obosesc să înveţe limba română mă lasă cu un gust amar. O dată pentru că ei nu respectă ţara şi poporul care i-a adoptat şi a doua pentru că poporul băştinaş se lasă nerespectat de către ruşi. Mai ales în condiţiile în care ruşii reprezintă aproximativ (DOAR) 5% din populaţia Republicii Moldova. Dacă tot e să avem indicatoare în altă limbă decât română, atunci de ce nu în cea ucrainească (a doua etnie din Moldova, după români-basarabeni)?

Sursa de inspiraţie

Dacă îţi place, distribuie:
No Comments

Leave a Reply

You can use these tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Time limit is exhausted. Please reload the CAPTCHA.