Posts Tagged ‘vinovaţi’

Cine e vinovat?

By

În ultimii ani, datorită mass-mediei care caută ştiri şi în gură de şarpe, aflăm despre zeci de accidente care au loc pe şosele. Toate sunt tragice, toate au o istorie, toate sunt pline de lacrimi, toate îţi crează o stare de nelinişte şi îngrijorare. Cu puţin noroc reuşesc să te facă să te întrebi de 2 ori înainte să urci într-o maşină sau orice drăcărie cu 4 roţi.

Toate aceste ştiri triste sunt în primul rând pentru a creşte numărul cititorilor. Toţi sunt acolo să plângă băiatul tânăr care a fost rănit sau fata frumoasă care a murit. În al doilea rând (pentru mine cel mai important) este că educă, sau aşa ar trebui să se întâmple, cetăţeanul de rând. Dacă plouă, dacă ninge, dacă e ceaţă nu conduci cu viteză mare, iar centurile de siguranţă nu au fost inventate în zadar.

Bineînţeles că pot exista accidente cu adevărat nevinovate. Un exemplu ar fi un şofer care a făcut stop cardiac la volan. Atunci poţi să defineşti accidentul ca un ceas negru.

Citeam azi un articol de pe Adevărul.ro cum o tânără şi frumoasă fată de 17 ani şi-a pierdut viaţa într-un tragic accident rutier. La volanul maşinii se afla prietenul tinerei şi el tânăr, neexperimentat în ale condusului şi cu alcool la bord. Tânăra a decedat pe loc, iar şoferul boboc a fost transportat de urgenţă la spital. Toată lumea este în stare de şoc, durerea este mare şi cel vinovat în toată povestea este proaspătul şofer.

Am tot auzit explicaţia asta şi în cazul altor accidente care se desfăşuraseră la fel, şi mereu vinovatul era şoferul (experimentat sau nu). Spre norocul şoferului mereu există un airbag care de cele mai multe ori îl ajută să scape cu viaţă în asemenea situaţii. Numai bine ca să fie luat la puricat de poliţie, familia lui, familia fetei, mass media şi/sau prieteni.

Dar este oare numai vina şoferului pentru rezultatul final? Aş zice că nu. El este vinovat pentru că s-a urcat la volan alcoolizat, este vinovat pentru că a depăşit viteza legală, pentru că a lăsat adrenalina să conducă, pentru că nu a folosit centura de siguranţă. În ceea ce priveşte pasagerii am însă nişte reţineri. De ce? Pentru că refuz să cred că s-au urcat în maşină fiindcă erau obligaţi. Ştiau şi singuri că urcă într-o maşină ce urmează a fi condusă de un şofer băut. În acel prim moment şi-au dat acordul la orice ar avea să se întâmple. În cazul tinerei de mai sus aş adăuga că nu purta centura de siguranţă. Adică se afla de bunăvoie într-o maşină condusă de prietenul alcoolizat, cu viteză mare şi fără să poarte centura de siguranţă. Nu vi se pare că îşi cam semna singură certificatul de deces?

Sunt în viaţă momente în care poate eşti pus în faţa unei situaţii în care trebuie să conduci sub influenţa alcoolului. Nu mă înțelegeți greșit, nu sunt de acord cu cei care fac asta, dar încerc să admit că poate există niște circumstanțe „extraordinare”. Dacă altă ieşire din situaţie nu există, atunci urci la volan şi conduci cu maxim 30 km/h şi ai centura pusă. Presupunând că ai băut puţin (în niciun caz 5 beri şi jumătate de sticlă de whisky) şi ţii maşina pe dreapta pentru a evita să intri pe contrasens, în cel mai rău caz intri într-un şanţ. Însă în această situaţie şansele de viaţă sunt vizibil mai mari. Cel mult cred că o să ai o uşoară contuzie.

Responsabilitatea este una din uneltele pe care trebuie să le ai mereu asupra ta. Orice decizie care o iei are sau o să aibă consecinţe. Şi tânăra de 17 ani a avut o decizie de luat. Putea să nu se urce în maşină şi să îşi continue viaţa sub o altă stea. Realitatea este alta. Dumnezeu să o odihnească în pace.

Instituţii şi corupţie

By

Săptămâna aceasta am avut 2 ore în care am vorbit despre acest subiect în cadrul unei materii a cărei studentă sunt. Cursul dezvoltă în mod special temele şi problemele principale din ţările aflate în curs de dezvoltare.


Cred că ce m-a amuzat cel mai mult la acest curs timp de un semestru este că exemplele ne sunt date din ţările de pe continente precum cel african, America Latină sau Asia. Adevărul este că nu există (din câte cunosc eu, în caz contrar aştept recomandări) la ora actuală lucrări de cercetare serioase în care să fie dezvoltată şi studiată în aprofundare situaţia României sau Republicii Moldova. Însă ţin să vă anunţ că în cea mai mare parte ne asemănăm. Mă refer la subiecte precum: sistemul de sănătate, sistemul de educaţie, piaţa agricolă sau instituţii şi corupţie. Despre educaţie promit să revin cu un alt articol pentru că mi se pare incorect să nu împărtăţesc nişte informaţii pe care nu le găseşti în Libertatea, Cancan sau Click. Bineînţeles că subiectul o să fie presărat şi cu opinii proprii. Dar până atunci am altele de spus.


Vorbim mereu de fraudă electorală, şpaga dată la poliţişti sau despre faptul că dacă eşti antreprenor şi vrei să devii unul de succes trebuie să plăteşti oameni ce lucrează în sistemul public pentru a-ţi vedea munca lăsată să înflorească. Dar ce facem noi, poporul, pentru ca să împiedicăm astfel de activităţi? Cum ne impunem? Cum demonstrăm că noi vrem ceva mai bun?


Să nu credeţi că sunt absurdă şi cred că există un sistem perfect implementat în vreuna din ţările dezvoltate. Să ne ferească toate, dar încă am parte de o raţiune bună. Doar că diferenţa dintre ţările dezvoltate şi România Mare este faptul că la ei, corupţia, deşi există, nu e un fenomen prezent în viaţa de zi cu zi a oamenilor obişnuiţi.


Adevărul trist este că noi, românii, preferăm să fim ciorditori şi înşelători toată viaţa. Cu siguranţă o să săriţi la gâtul meu acum şi o să spuneţi că generalizez, că de fapt din cei peste 20 de milioane de oameni sunt destui şi cinstiţi. Corect, sunt! Dar cred că pot fi număraţi uşor. Îmi spuneţi mie că nu aţi călătorit fără bilet/abonament vreodată în viaţă, că dacă aţi fost prinşi de control nu aţi dat o sumă de bani pe sub mână pentru ca să nu plătiţi taxa? Cât am putea să înşelăm sistemul, asta facem. De ce? Pentru că am ajuns să ni se pară normal. O să spuneţi că nu este vina voastră, este vina sistemului de fapt. Uite, dacă aţi avea salarii precum cei din vest, atunci cu siguranţă nu v-aţi gândi la metode de corupţie. Dar aici începem o discuţie despre problema „oului şi găinei”.


Şi totuşi vin eu, Rodica, şi vă spun că în primul rând aceste probleme există pentru că noi, oamenii, le alimentăm şi în niciun caz nu le declarăm război. Ştiu cum este să gândeşti că tu, unul dintre milioane, nu o să rezolvi nimic şi că cel mai bine pentru binele căpuşorului tău te-ai adapta şi ţi-ai vedea de viaţă. Da, acea viaţă între ciocan şi nicovală, dar ce mai contează?


În Danemarca, de exemplu, oamenii plătesc o taxă serioasă pe venituri pentru a beneficia de o infrastructură şi servicii publice de toată lauda. Şi aici mă refer în primul rând la un sistem de sănătate gratuit pentru toată lumea, universităţi unde se învaţă gratuit şi în plus, dacă eşti danez (rarisim dar sunt şi cazuri care includ străinii), ai pentru 6 ani o bursă lunară asigurată de stat. Din punctul meu de vedere suma de 5000 de coroane daneze pe lună pentru un student este de ajuns pentru un trai normal. În fine, spre tristeţea mea, când mă gândesc la România şi Moldova nu văd luminiţa de la capătul tunelului. Mai avem atât de multe să învăţăm şi să înţelegem pentru ca societatea românească să meargă corespunzător anumitor standarde.


Cu riscul de a mă repeta, eu cred că fiecare OM este VINOVAT de situaţia actuală. Noi am ales indivizii care ne reprezintă ţara şi în acelaşi timp noi am permis ca cei sus-puşi să ignore nevoile noastre şi să îşi construiască palate. Fiecare din noi!