Posts Tagged ‘Universitate’

Nişte concluzii

By

Ţin să vă anunţ că de vreo câteva zile îmi „trezesc” muşchii corpului cu ajutorul bicicletei. În acelaşi timp pedalatul îmi oferă două ore pentru a-mi pune zeci de întrebări şi de a căuta un răspuns pentru fiecare dintre ele. Nu de alta, dar altfel risc să mă plictisesc grozav :-). Mai am momente când „îi dau bătaie” timpanului meu şi ascult muzică fără a-mi folosi nici cea mai mică parte a creierului.


Bine, acum să revin la concluziile mele inspirate din orele petrecute pe bicicletă. Mă gândeam că în România am ajuns la excepţionala performanţă de a avea cel puţin o universitate în aproape orice reşedinţă de judeţ. Şi acum întrebarea la care am tot căutat un răspuns inteligent a fost: cum se face că numărul universităţilor din România a crescut faţă de începutul anilor ’90, în condiţiile în care natalitatea are un trend descrescător? Cum poate fi explicat procesul de investire a unei sume de bani considerabile într-un campus al unui orăşel de provincie, cum ar fi Universitatea Valahia din Târgovişte?


După ce mi-am pus neuronii la contribuţie mi-am dat seama că poporul român gândeşte în perspectivă. Cu siguranţă, înainte de apariţia zecilor de universităţi ca şi ciupercile după ploaie românii s-au inspirat de la exemple internaţionale. Ca şi în România, în USA sau UK, natalitatea este într-o continuă scădere. Chiar şi aşa, numărul studenţilor în cadrul instituţiilor superioare de învăţământ ale acestor ţări, contrar aşteptărilor, este simţitor mai mare decât era de aşteptat conform ratei natalităţii. Fenomenul poate fi explicat foarte uşor: creşterea numărului studenţilor internaţionali care doresc să obţină o educaţie în universităţi precum Harvard, MIT, Yale, Oxford sau Cambridge.


Astfel se face că românii care sunt înzestraţi din naştere cu un grad înalt de perspicacitate sunt conştienţi de valul de cereri al studenţilor internaţionali care va veni în viitor şi nu vor să fie luaţi pe nepusă masă.


În acelaşi timp situaţia poate fi asemănată cu sectorul telecomunicaţiilor. De exemplu, ţările lumii se gândesc serios cum ar putea să aducă fibra optică la casa omului. Unii ar spune că nu au nevoie de fibră optică pentru că nu folosesc aplicaţii care necesită o lăţime de bandă considerabilă. Dar experţii din domeniu vin cu o altă explicaţie şi anume că, aplicaţiile din această categorie ar fi utilizate în condiţiile în care gospodăriile ar beneficia de o conexiune de genul. În acelaşi timp ar creşte motivarea dezvoltatorilor de aplicaţii să creeze programe puternice.


Concluzie finală: în România se construiesc universităţi pentru că se vrea creşterea procentului de internaţionalizare, şi cum ai putea face mai bine asta decât să oferi cât mai multe campusuri fibră optică? Ceea ce implică automat un grad înalt de alegere. Conform teoriei economice, faptul că avem mai mulţi jucători universităţi într-o piaţă aduce un beneficiu extraordinar consumatorilor finali studenţilor. Simplu, avem o ofertă a serviciilor mai mare şi consumatori mai fericiţi.


P.S. Acest articol îşi are rolul unei ironizări, în cazul în care nu a fost clar. Însă, de asemenea, se vrea a înţelege că prostia poate fi explicată foarte frumos şi cu sens în termeni ştiinţifici.

Şi-a trecut…

By


Şi am ajuns în ultima zi a anului 2010, ultima zi a unui deceniu. Îmi amintesc şi acum cât optimism aveam la începutul anului 2001, câte speranţe pentru anii ce urmau să vină. Mi-amintesc că unul din ţelurile mele era să plec din Văsieni. Încet, încet am realizat că nu plecatul era problema, ci ce o să fac acolo unde ajung, zici că eram cumva într-o secvenţă de discuţie din filmul „A walk to remember” :-D.


O să fac un rezumat al acestui deceniu, a evenimentelor importante din viaţa mea mă refer.


Anul 2001 m-a prins în clasa a 7-a la gimnaziul din localitatea mea natală. Nu aveam prea mulţi prieteni. Pe-atunci eram destul de radicală. Nu înţelegeam toate motivele de ce nu am reuşit să am prieteni. Acum îmi este destul de clară situaţia. Eram Rodica Plamadeala, fiica a 2 profesori din acea şcoală, aveam o medie la şcoală mai bună decât a majorităţii, aveam părinţi care îmi ofereau o libertate gradată, pe care mai târziu am apreciat-o şi înţeles-o, nu aveam liber la discotecă precum majoritatea colegilor mei, aveam planuri de viitor, nu mă vedeam petrecându-mi viaţa după standardele satului. Toate acestea mă scoteau din cotidian şi îmi dădeau alte perspective. Probabil dacă aveam succes nu tindeam să plec şi să experientez un alt stil de viaţă. Pe 14 iunie 2003 aveam banchetul de terminare a şcolii generale. Îmi amintesc discursul directorului de atunci, de diplomele simbolice ce se oferă la fiecare terminare a unei etape din procesul de educaţie, de laudele exagerate ale profesorilor, de media mea de 10 pentru clasa a 9-a, care şi acum nu sunt foarte sigură cum de s-a întâmplat, am vagi idei totuşi. Vara anului 2003 a fost specială. M-am interesat de procesul de admitere la liceu în Ţara Mamă ca şi student bursier al Statului Român. Am depus dosarul pe la mijlocul lui iulie cu marea speranţă să fiu admisă în Iaşi, acolo era student fratele meu. Însă mare mi-a fost surpriza ca la aflarea rezultatelor să mă văd repartizată la Liceul Teoretic „Jean Monnet”, Bucureşti. Aşa că 13 septembrie 2003 a fost oficial ziua în care am plecat din Văsieni.


În 15 septembrie 2003 eram componentă a clasei a 9-a „C” din liceul sus menţionat şi casă numeam o cameră dintr-un cămin de elevi bucureştean. Tot atunci am cunoscut-o şi pe cea care era să îmi fie colegă de clasă, bancă şi cameră timp de 4 ani, Dănuţa. De-a lungul anilor de liceu am întâlnit persoane care îmi sunt dragi şi acum: Mira, Ioana şi Ana-Maria. Au fost 4 ani cu multe evenimente ce şi-au avut rolul unei educaţii. Per total nişte ani fericiţi.


În iunie-iulie 2007 eram înr-un stres continuu. Era perioada bacalaureatului, cred că majoritatea pot înţelege acest stres pentru că rezultatele de la bacalaureat sunt importante o dată pentru stima de sine şi a doua pentru admiterea la facultate. Pe 7 iulie am aflat rezultatele examenelor şi îmi făceam planurile despre aplicarea la facultate. Faină senzaţie atunci când am depus diploma de bacalaureat la secretariatul facultăţii la care fusesem admisă. Escapada la mare cu Ioana şi Ioana în Moldova au încheiat vara evenimentelor.


Din 1 octombrie 2007 aveam oficial statutul de studentă în cadrul Academiei de Studii Economice, Bucureşti. Mie mi-a luat la început o săptămână să ajung la primul seminar unde am făcut cunoştinţă cu membrii grupei 1016. Îmi amintesc şi acum cum l-am cunoscut pe cel care urma să îmi devină prieten şi iubit şi care şi-a păstrat statutul până astăzi. Tot în acea perioadă am făcut cunoştinţă cu noul cămin şi condiţiile oferite şi cu fetele care mi-au rămas prietene: Alina şi Natalia.


Începutul anului 2008 mi-a adus şi primele examene de la facultate. Eram la facultatea la care îmi povestise lumea că dacă am să trec cu bine de prima sesiune atunci o să mă descurc în următorii ani din programul de licenţă. Iar sesiunea a trecut la fel de repede precum venise şi plus că fusese mai bine decât mă aşteptasem.


În martie 2009 mi-am ales profesorul coordonator al licenţei cât şi tema de licenţă. Tot în martie am depus dosarul pentru redobândirea cetăţeniei române. La finele anului 2009 eram cetăţean al României şi cu jurământ de credinţă depus.


La cumpăna dintre anii 2009-2010 eram în tabără la Covasna cu câţiva din colegii şi prietenii mei de facultate. Îmi amintesc frumoasele focuri de artificii din centrul orăşelului-staţiune Covasna.


2010 a fost însă anul cu cele mai multe evenimente. Dacă mă întrebai acum un an unde mă văd la trecerea în noul deceniu răspunsul ar fi sunat cam aşa: studentă la masterul de aprofundare în informatică economică sau la cel de baze de date în cadrul Facultăţii de Cibernetică, Statistică şi Informatică Economică şi probabil pe la vreo petrecere alături de prietenii de la facultate.


În 2010 am avut parte de ultimul semestru al meu în calitate de studentă la CSIE. Semestru în care mi-am pregătit şi lucrarea de licenţă cu tema „Bază de date Oracle privind gestiunea activităţii unei edituri” avândul coordonator pe Domnul Profesor Manole Velicanu. Tot în acest semestru am aplicat pentru un program de master în economie la Universitatea din Copenhaga. Am fost acceptată şi din acel moment s-au schimbat planurile. Urma să vin în toamnă în capitala Danemarcei pentru o nouă experienţă.


Tot în 2010 am vizitat ţinuturile Făgăraşului. Am zburat prima oară cu avionul. Am vizitat Londra cu ale ei atracţii turistice, Winchester, Portsmouth şi Marea Nordului. Lista continuă cu experienţa din Copenhaga, împrejurimile oraşului şi Marea Baltică.


Cam atât pentru acest deceniu ce se află la putere pentru încă câteva ore.

Vă doresc Un An Nou Fericit! Fie ca 2011 să vă împlinească şi să vă dăruiască multă, multă sănătate şi fericire!