Posts Tagged ‘toleranţă’

Cât de toleranţi sunteţi?

By

Mie îmi pare rău că acum câţiva ani buni m-am născut într-o fostă ţară sovietică. Ştiţi de ce? Pentru că am ajuns abia la peste 20 de ani să mă învăţ a fi tolerantă.

Nu regret că m-am născut în Moldova din multe alte motive. Cu sinceritate cred că nu aş fi avut nici pe jumătate personalitatea pe care o am dacă m-aş fi născut în orice altă ţară. Însă îmi pare rău că în societatea din Moldova sau România nu a existat noţiunea de toleranţă. Oamenii ce populează plaiul mioritic nu acceptă pe semenii lor care nu împărtăşesc conceptele turmei. Este aşa de simplu să critici pe cei din jur. Cred că este cel mai uşor lucru pe care un om îl poate face. Noi nu suntem pregătiţi să acceptăm culoarea care o dau oamenii unici sau diferiţi în societatea în care ne ducem zilele.

Îmi amintesc de o discuţie la care am participat indirect când eram micuţă. Dacă reuşesc să-mi amintesc atât de bine imaginea, sigur aveam în jur de 8-10 ani. Cineva povestea cum mergând noaptea prin Chişinău în compania unui cunoscut/potenţial amic a întâlnit un grup de străini care erau de culoare. Potenţialul amic a început să râdă de ei întrebându-i în cel mai sincer mod ce caută ei în capitala Moldovioarei când locul lor este evident mâncând banane printr-o ţară africană. Asta se întâmpla pe la sfârşitul anilor ’90. Eu, copil în formare, vedeam această poveste ca fiind amuzantă şi pe cât se poate de normală. Asta în loc ca cineva să-mi explice că pe tot globul există o multitudine de naţiuni, culturi, religii, orientări sexuale etc. Eu eram un copil care descoperea lumea, o lume care în condiţiile în care eram era destul de limitată. Am avut o perioadă în care creşteam să cred că este rău să fii diferit. Totuşi la un moment dat am trecut printr-o „rebeliune” şi mi-am promis că eu trebuie să cunosc lumea înainte să devin o conservatoare nebună. Cred cu desăvârşire că interacţiunea între oameni diferiţi naşte combinaţii extraordinare.

În final, mă bucur că în anii care au urmat mi-am deschis mintea pentru nou şi pentru interacţiuni de care nu mi-aş fi imaginat vreodată că voi avea parte. Mă bucur că am păstrat uşiţa minţii deschisă. Mă bucur că mi-am făcut studiile în 3 ţări diferite până acum. Mă bucur că am cunoscut oameni din multe părţi ale lumii. Mă bucur că am ajuns să înţeleg că în a fi perceput ca diferit nu e absolut nimic rău. Aşa că, vă rog, să nu fiţi limitaţi în viaţa voastră! Fiţi deschişi noului şi noilor posibilităţi! Ascundeţi mentalitatea critică şi limitată şi daţi o şansă viitorului! Pur şi simplu, fiţi mai toleranţi!!!

Şi închei cu o replică care tare mi-a plăcut:

„Everybody is the same colour with the lights off” (Cee Lo Green)

Eu aş mai adăuga, şi nu doar cu lumina stinsă :-).