Posts Tagged ‘studii’

Drumul spre ţara nordică

By

Până azi nu m-am gândit că aş putea împărtăşi cu potenţiali viitori copenhaghişti aventura mea de până să ajung studentă în Copenhaga. Adevărul este că nu m-am gândit că ar putea fi util şi interesant. Ce s-a schimbat? La rubrica de comentarii a ultimului meu articol am fost întrebată cum am ajuns în Danemarca. Şi atunci mi-a sunat clopoţelul că experienţa mea de început ar putea ajuta viitorii studenţi dornici să studieze aici.


O să încep cu momentul în care am decis să studiez înafara graniţelor României Mari. Dragobeatul meu era pe atunci student Erasmus în Suedia. Era foarte încântat de sistemul educaţional din acea ţară scandinavă. În acelaşi timp, eu eram din ce în ce mai nefericită cu situaţia din cadrul instituţiei de învăţământ a cărei studente eram. Aceste aspecte ne-a făcut să ne întrebăm despre posibilitatea unui master în afară. Şi nu oriunde în afară, ci în cadrul unei universităţi de prestigiu. Ştiam, bineînţeles, că în majoritatea statelor din cadrul Uniunii Europene studiile sunt cu plată. Din motive necunoscute, noi nu ne-am născut fiul şi fiica lui Prigoană :-D, aşa că ne-am gândit că cel mai bine ar trebui să explorăm sistemul educaţional din ţările nordice pentru că aici studiile sunt 100% gratuite.


Trebuie să precizez că povestea se petrecea în noiembrie 2009, iar termenul limită pentru trimiterea aplicaţiilor era 15 ianuarie pentru Suedia şi Danemarca şi 15 aprilie pentru Norvegia.


Între timp ne-am interesat şi de sistemele de învăţământ din ţările vecine Suediei, şi anume: Danemarca, Norvegia şi Finlanda. Am studiat oferta de mastere din cadrul instituţiilor de învăţământ şi am decis să aplicăm la cele care ni se potriveau. Aşa că am aplicat la Universitatea din Oslo, la Universităţile din Umea şi Lund, şi la Universitatea din Copenhaga. Adică am intrat pe site-urile facultăţilor, am văzut care era documentaţia necesară pentru a aplica şi am trimis aplicaţia direct la ei. Doar în cazul Suediei era un centru comun de aplicare, adică angajaţii acestuia se ocupau de repartizarea studenţilor. Trebuia să trimiţi documentele necesare la cei de la studera. Mai multe informaţii pe studera.


După ce am trimis dosarele prin poştă, am avut examene la materiile pe care le studiam în acel semestru. După aceea am început să mă documentez pentru licenţa ce o aveam de scris. Aşa se întâmplase că şi uitasem de aplicaţii. Abia pe la începutul lunii mai mi-am amintit că ar fi fost cazul să fi primit vreo ştire de la universităţile la care aplicasem. Şi asta pentru că Dragobeatul meu primise prin poştă scrisoarea de acceptare. Precizez că la acel moment eu eram locatara unui cămin din zona Lacul Tei şi căminul avea o căsuţă poştală comună pe care eu nu aveam habar să o verific :-D. Chiar mă gândeam că şi dacă am primit vreo scrisoare, care este şansa să o mai şi găsesc? Spre fericirea mea, era chiar acolo, la standul comun de scrisori al căminului şi mă aştepta zâmbăreaţă să o deschid şi să îmi dau o petrecere imaginară de voie bună.


Decizia finală în ceea ce priveşte viitorul meu am amânat-o pentru vreo 2 luni. Abia în vară, după ce am terminat facultatea am hotărât 100% ce voi face pe perioada masterului, şi anume că voi veni pentru o experienţă academică nou-nouţă în capitala Danemarcăi.


Dacă vă gândiţi serios să urmaţi calea academică în Danemarca atunci puteţi găsi aici informaţii utile despre toate instituţiile de învăţământ din această ţară nordică. Informaţie serioasă culeasă şi pregătită cu grijă de LSRS. Mulţumiri!


În final vreau să urez baftă şi spor la toţi cei care se gândesc să devină „danezi” măcar pentru o perioadă!


Rodica

PhD – un vis sau o necesitate?

By


Astăzi m-am amuzat cu un articol publicat de revista The Economist. Autorul ne pune faţă în faţă cu realitatea. Întrebarea dezbătută este cât de necesar ne este un PhD în carieră? Am observat că foarte puţini ştiu de fapt ce implicaţii are un program de studii doctorale.


După ce am citit mi-am dat seama că un PhD este dedicat în totalitate celor pasionaţi de cercetare, cei care vor să îşi construiască o carieră în domeniul academic, cei care visează la un premiu Nobel undeva într-un viitor îndepărtat, cei care au o pasiune enormă de a citi cărţi, articole şi de a scrie la rândul lor bucăţi de cercetare ce îşi au rostul să ajute viitorii studenţi.


Asta însă nu înseamnă că un PhD o să te ajute enorm într-o carieră în sectorul privat. Statistic este demonstrat că o persoană cu studii doctorale ar câştiga cu 26% mai mult decât cei cu studii de licenţă, iar cei cu studii masterale cu 23% mai mult decât cei cu studii de licenţă. Crezi că 3% remunerează cei 3 ani petrecuţi în laboratoare şi scriind articole pentru cei mai mari din domeniu?


Şi bineînţeles că primeşti cele 3% numai dacă eşti angajat pe un post în domeniul în care ai diploma de PhD. Poţi să faci parte din categoria „norocoşilor” / neinspiraţilor care au o diplomă de studii doctorale şi îşi desfăşoară activitatea ca şi manager assistant, i.e. secretar(ă).


Cred că o să mă gândesc serios dacă am nevoie de o asemenea diplomă în viitor, mai ales că deocamdată nu mă văd făcând carieră în domeniul academic.


Vă recomand să citiţi articolul. Poate vă ajută în să vă faceţi curăţenie în gânduri, să scrieţi lista cu dorinţe sau lista cu necesităţi.


Aici mai găsiţi nişte glumiţe despre etape din viaţa de doctorand!


Enjoy!