Posts Tagged ‘otravă’

Durere şi nervi

By

Simt uneori nişte dureri ce pornesc din suflet, ajung în stomac şi mi se întorc în gât. Şi rămân cu o senzaţie de tristeţe neexplicabilă, aş vrea să vomit în speranţa că o să îmi fie mai bine. Mă chinui să arunc durerea din mine şi de aici porneşte un alt fenomen „plăcut”, nervii. Devin o persoană atât de neplăcută, mă forţez să nu supăr pe nimeni în acele momente pentru că sunt în stare să arunc venin şi să otrăvesc pe toţi din jur. De ce? Pentru ce? Măcar dacă aş şti că m-aş simţi mai bine, zău dacă nu aş arunca o anumită cantitate din licoarea otrăvitoare.


Sunt stări care vin şi trec, sunt momente pe care mi le amintesc cu greu după. Şi nu pentru că dacă aş răscoli printre ele mi s-ar reporni trista trăire, ci pentru că de cele mai multe ori habar n-am de ce au început.


De multe ori am observat că îmi place extrem de mult să mă ştiu lăsată în pace, să nu mi se bage pe gât activităţi care nu-mi plac, să nu intervină nimeni peste sufletul meu cu sfaturi, îndrumări şi „culegeri” din bătrâni. Atunci când am nevoie de un sfat îl cer singură de la persoana care cred că ar putea să mi-l ofere, cea care, după părerea mea, ar fi în măsură să mi-l dea. Iar atunci când sunt forţată să acţionez după anumite standarde simt cum mi se urcă sângele în cap şi simt aceeaşi durere de care pomeneam mai sus. Nu mai am aer, văd acest pas ca o limitare a libertăţii mele de care eu sunt atât de ataşată. Am impresia că ăsta este începutul erei mele în temniţă.


Singurul mod prin care încep să simt că aerul pătrunde iar în corp şi că, slavă cui vreţi voi, iar se face schimbul de bioxid de carbon cu oxigen şi circulaţia îşi revine la normal, este dacă ascult muzică. Cât mai tare, cât mai aproape de mine! Ştiţi ce este extrem de amuzant? Că nu am încă o listă în winamp sau mp3 pentru această stare. Noroc că am youtube-ul şi lista artiştilor în cap în momente de genul. Paradoxal, în primă fază numai melodiile care mă liniştesc mi le amintesc. Dacă m-ai întreba altceva în clipele respective cred că ai primi ca răspuns: mmmmm….bbbbb…la.


În ultima mea „escapadă” de genul ăsta am ascultat Zero Assoluto – Appena prima di partire. Uiiii, câtă linişte am primit. Poate vă place, aşa că o adaug în articol.