Posts Tagged ‘Olimpic’

Nicuşor Dan – de la Făgăraş, la Paris cu oprire în Micul Paris

By

Guest post by Sorin Pirău

Nu îmi place să scriu despre politică. Nici acum nu o fac. Îmi place să scriu despre oamenii din jurul meu, despre societatea în care trăim, despre cei pe care îi respectăm şi îi preţuim. Eu aşa cred că ar trebui să fie politica. Fiecare ţară, judeţ, oraş, comună, companie, şi de ce nu, gospodărie are nevoie de un administrator. Ar fi ineficient ca toţi membrii comunităţii să participe zi de zi la procesul de „gospodărire” al resurselor. De aceea, ei aleg un membru respectabil căruia îi încredinţează misiunea de a transpune în practică strategia şi viziunea lor asupra viitorului colectivităţii.

Acum că am terminat cu introducerea cursului de Educaţie Civică 101, am încrederea că cei cărora nu le era adresat acest post s-au plictisit deja şi au închis această pagină. Voi continua pentru restul.

Bănuiesc că majoritatea ştiţi cine este Nicuşor Dan. Pentru cei din provincie care încă nu aţi auzit de el, Google-ul vă este la îndemână (presupun că cei care sunt din Bucureşti şi încă n-au aflat cine e Nicuşor Dan – indiferent dacă îl aprobă sau nu – au renunţat deja după primul paragraf). Eu pot zice că îl „cunosc” pe Nicuşor de aproape 10 ani. Am pus între ghilimele deoarece nu l-am cunoscut niciodată personal, însă aproape zilnic treceam pe holul liceului sub panoul uriaş în care trona poza sa din adolescenţă, împreună cu diplomele primite la olimpiadele internaţionale de matematică şi articolele din ziarele vremii dedicate performanţelor sale. Sunt curios câte licee din România se mai pot mândri cu un dublu medaliat cu aur la Olimpiada Internaţională de Matematică… Dar să nu deviem.

Ieri, când am aflat rezultatele parţiale ale alegerilor locale din Bucureşti, am fost suprins să-l văd pe Nicuşor Dan pe locul 3, cu aproape 10%. Spre deosebire de alţii, eu am fost surprins pozitiv. Nu mă aşteptam la aşa scor mare. Ştiam că majoritatea îl critică pentru ideea sa „prostească” de a facilita transportul cu bicicleta într-una din cele mai aglomerate capitale din Europa. Citând un nemulţumit, „ce mai urmează acum? Să ne întoarcă înapoi cu 100 de ani, să circulăm cu căruţa?”. Aşadar, mă aşteptam la un meci strâns între Irinel Columbeanu (sigur e mai de notorietate) şi Nicuşor Dan.

Deşi scorul său m-a suprins plăcut, nu ştiam dacă intrarea sa în Consiliul General este sau nu benefică. Majoritatea prietenilor şi cunoştinţelor mele din Bucureşti (inclusiv facebook – friends) l-au susţinut activ, unii fiind şi voluntari în echipa sa. Aceştia se bucurau de şansa de a avea un „whistleblower” acolo, care să informeze societatea civilă despre anumite aspecte ascunse ale activităţii consilierilor. Dar cu ce preţ? Oare chiar ar fi putut face el o diferenţă, indiferent de cât de multă bunăvoinţă ar fi avut? Din câte ştiu nu există niciun fel de hotărâre sau de lege pentru care ar fi avut drept de veto. Presupunând că s-ar fi votat o hotărâre ilegală/imorală de către majoritatea din consiliu, el cel mult s-ar fi putut indigna, exprimându-şi această stare de spirit printr-un simbolic vot contra. Iar beneficiile de a fi „unul dintre ei” nu cred că sunt aşa de mari. Doar nu credeţi că „afacerile” se discută în plenul consiliului, nu? Mai mult, presupunând că ar mai fi interesat de aşa ceva, cum ar fi putut candida din nou peste 4 ani ca un om anti-sistem în condiţiile în care ar fi fost parte din el fără nicio realizare remarcabilă care să-i poarte numele?

La ora la care scriu acest articol, se pare că nu trebuie să ne îngrijorăm de aşa ceva. Conform ultimelor rezultate Nicuşor Dan nu va intra în consiliu, fiind puţin sub pragul de 5%. Ce mă amuză sunt explicaţiile care se vehiculează în legătură cu diferenţa dintre voturile primite pentru primărie şi cele pentru consiliu. Aparent, campania sa electorală nu a evidenţiat faptul că el candidează şi pentru Consiliul General, nu doar pentru primărie. Argument plauzibil, dar care cred că nu este valabil pentru genul de oameni care l-au votat. „Trucuri” de genul plasarea candidatului într-un loc greu de găsit pe listă (Nicuşor Dan a fost ultimul), sigle ale vreunui partid minuscul clonate pentru ca să semene cu sigla altui partid mai cunoscut sau candidaţi cu nume asemănătoare funcţionează în cazul oamenilor care încă mai sunt păcăliţi de faimoasele branduri chinezeşti din bazarul Europa: Naik, Nokla, Adidos sau, favorita mea, Dolce&Banana. Nu cred că aproape jumătate din votanţii lui Nicuşor Dan (pentru care îţi lua ceva efort să te informezi în condiţiile în care a fost aproape absent de la TV) „s-au lăsat păcăliţi” de ele. Mai degrabă au mers pe principiul „totul sau nimic”. Sau poate acesta a fost modul lor de protest. Un vot pentru concursul pierdut din start (primăria), dar nu şi pentru Consiliul General, unde avea şanse reale. Măcar să rămână mereu cu întrebarea „Ce-ar fi fost dacă…?”

Need a summer job?

By

Prima Olimpiadă de vară la care am asistat şi eu (noroc cu TVR-ul) a fost cea din 1996 de la Atlanta. Pe atunci descopeream eu dragostea mea pentru anumite sporturi. Aşa am aflat că gimnastica artistică este deosebită. În anii următori am descoperit patinajul artistic de care m-am îndrăgostit. Iar în 1998 eram mare fană a sportului rege. Era campionatul mondial de fotbal. România avusese o prestaţie grandioasă. Toţi jucătorii naţionalei se ţinuseră de cuvânt şi îi vedeam blonzi pe teren. Dacă îmi amintesc bine, atunci Hagi&co porniseră un adevărat trend în rândul tinerilor flăcăi :-).

Dar să revin la Olimpiadă. Zilele trecute îmi mai actualizam eu informaţiile legate de această activitate. Din păcate, în ultima perioadă nu am ţinut pasul nici cu gimnastica, nici cu patinajul şi nici cu fotbalul. Am concluzionat că este păcat şi, în consecinţă, redescopăr activităţile ce îmi provocau stări de bine.

Fiindcă anul acesta o să avem o nouă ediţie a Olimpiadei de vară şi fiindcă se află în Europa m-am gândit că ar fi interesantă experienţa de a lua parte la ea. Iniţial mă gândeam să fiu unul din miile de spectatori, dar cred că m-am trezit cam târziu pentru achiziţia vreunui bilet. Dar am găsit o şansă să fiu acolo (dacă mă hotărăsc că am timp să merg în Londra la vară) ca şi unul din angajaţii de care au nevoie organizatorii olimpiadei. În consecinţă, m-am hotărât să împart informaţia cu toţi studenţii care doresc să facă parte dintr-un eveniment de amploare, să îşi facă nişte bani de buzunar şi să petreacă o parte din vară la Londra. Aici trebuie să vă înscrieţi şi să aşteptaţi un răspuns din partea organizatorilor. Multă baftă!