Posts Tagged ‘muzică’

Una descoperire -> Sophie

By

Nu cred că este prima oară când îmi exprim aici pe blog înclinarea mea către muzică. Am un ataşament aparte pentru această ramură a artei. Poate pentru că am crescut într-o familie în care muzica a fost omniprezentă.


În ultima perioadă mă atrag melodii, aţi spune, din altă epocă. Dar într-un mod ciudat melodiile abia ieşite de la cuptor nu mi se mai par că ar avea puterea de a mă atrage, nu mă fac a fi pur şi simplu bine dispusă. Poate trec printr-o perioadă în care apreciez lucrurile diferit sau am o sensibilitate accentuată asupra melodiilor cu un mesaj frumos, mai bine spus asupra melodiilor care chiar au versuri.


Bun, să lăsăm gândurile pe altădată şi acum doar să ascultăm Sophie B. Hawkins – As I Lay Me Down!




Durere şi nervi

By

Simt uneori nişte dureri ce pornesc din suflet, ajung în stomac şi mi se întorc în gât. Şi rămân cu o senzaţie de tristeţe neexplicabilă, aş vrea să vomit în speranţa că o să îmi fie mai bine. Mă chinui să arunc durerea din mine şi de aici porneşte un alt fenomen „plăcut”, nervii. Devin o persoană atât de neplăcută, mă forţez să nu supăr pe nimeni în acele momente pentru că sunt în stare să arunc venin şi să otrăvesc pe toţi din jur. De ce? Pentru ce? Măcar dacă aş şti că m-aş simţi mai bine, zău dacă nu aş arunca o anumită cantitate din licoarea otrăvitoare.


Sunt stări care vin şi trec, sunt momente pe care mi le amintesc cu greu după. Şi nu pentru că dacă aş răscoli printre ele mi s-ar reporni trista trăire, ci pentru că de cele mai multe ori habar n-am de ce au început.


De multe ori am observat că îmi place extrem de mult să mă ştiu lăsată în pace, să nu mi se bage pe gât activităţi care nu-mi plac, să nu intervină nimeni peste sufletul meu cu sfaturi, îndrumări şi „culegeri” din bătrâni. Atunci când am nevoie de un sfat îl cer singură de la persoana care cred că ar putea să mi-l ofere, cea care, după părerea mea, ar fi în măsură să mi-l dea. Iar atunci când sunt forţată să acţionez după anumite standarde simt cum mi se urcă sângele în cap şi simt aceeaşi durere de care pomeneam mai sus. Nu mai am aer, văd acest pas ca o limitare a libertăţii mele de care eu sunt atât de ataşată. Am impresia că ăsta este începutul erei mele în temniţă.


Singurul mod prin care încep să simt că aerul pătrunde iar în corp şi că, slavă cui vreţi voi, iar se face schimbul de bioxid de carbon cu oxigen şi circulaţia îşi revine la normal, este dacă ascult muzică. Cât mai tare, cât mai aproape de mine! Ştiţi ce este extrem de amuzant? Că nu am încă o listă în winamp sau mp3 pentru această stare. Noroc că am youtube-ul şi lista artiştilor în cap în momente de genul. Paradoxal, în primă fază numai melodiile care mă liniştesc mi le amintesc. Dacă m-ai întreba altceva în clipele respective cred că ai primi ca răspuns: mmmmm….bbbbb…la.


În ultima mea „escapadă” de genul ăsta am ascultat Zero Assoluto – Appena prima di partire. Uiiii, câtă linişte am primit. Poate vă place, aşa că o adaug în articol.




Inspiraţie Eurovision

By

Cred că nu odată m-am declarat mare melomană. Nu am un stil de muzică care să-mi placă. Mai degrabă îmi place un artist, o melodie, nişte versuri, unele acorduri muzicale. Dacă le găsesc pe toate prezente în acelaşi produs atunci rămân impresionată o perioadă bună de descoperirea mea.


Majoritatea dintre noi cred că s-au uitat măcar o dată la concursul Eurovision. Fie că vorbim de selecţia naţională sau că ne referim la ediţia finală din anul X. Dacă nu ne-am uitat la tot programul atunci măcar la o parte din el. În fine, tot ce pot să spun e că în ultimul timp acest concurs a devenit din ce în ce mai neserios şi pe undeva cu tente politice. Rare sunt cântecele şi artiştii care impresionează printr-un spectacol deosebit.


Eu ştiu că Eurovisionul a luat naştere ca şi un concurs al cântecului, nu al picioarelor lungi şi al sânilor descoperiţi. Într-adevăr o dată cu trecerea timpului este greu să mai promovezi aceleaşi convingeri pentru care a luat naştere acest concurs pentru că telespectatorii vor să vadă o combinaţie de spectacol presărat cu o melodie bună şi nişte artişti interesanţi (cazul fericit).


Prima ediţie a Eurovisionului pe care îmi amintesc eu să o fi privit a fost în anul 1997. Nu e vina mea că m-am născut cu vreo 30 de ani după prima ediţie a concursului :-D. Ideea e că în cei vreo 13 ani de concurs am fost rar surprinsă de talentul artiştilor adunaţi din fiecare colţişor al Europei. Poate că sunt eu prea pretenţioasă…hmmm…


Recunosc că destui artişti mi-au plăcut. Adică mi-a plăcut un element sau două din prestaţia lor. Mai greu a fost să îmi placă tot: artist, melodie, versuri, prestanţă. Mai exact în cele 13 ediţii mi-a plăcut 100% doar unul. Acesta este artistul care a câştigat ediţia a 54-a a concursului Eurovision. Prestaţia sa m-a încântat şi curiozitatea mereu mă face să caut informaţii noi despre activitatea lui muzicală. Băiatul este un adevărat talent, dobândit prin naştere şi şlefuit cu multă muncă de-a lungul timpului.


Numele artistului este Alexander Rybak. Tipul s-a născut în Belarus în 1986. La vârsta de 5 ani s-a mutat cu părinţii în Norvegia, ţară pe care a şi reprezentat-o la concursul sus-numit. Fiecare melodie în interpretarea lui capătă o nuanţă frumoasă şi diferită de tot ce am mai auzit eu. Bravo lui!


Piesa care a încântat publicul european în 2009:



Cea mai recentă creaţie a lui Alexander este „Europe’s Skies”



O altă prestaţie de la Eurovision care mi-a plăcut mie a fost a băieţilor de la trupa Zdob&Zdub în anul 2005. Lăsând la o parte versurile cântecului „Boonika Bate Toba”, băieţii au fost deosebiţi. Iar locul 6 a fost fantastic pentru ei şi pentru noi, susţinătorii lor. Anul acesta trupa ne reprezintă ţărişoara iarăşi la concursul european. Să le urăm baftă!





Dacă credeţi că am uitat prestaţia deosebită a unui artist vă rog să mi-o comunicaţi şi mie :-). Sau aştept varianta voastră cu artişti care v-au impresionat.

Dimineaţă frumoasă

By


Ştiţi care este dimineaţa perfectă pentru mine? Bineînţeles că nu, dar imediat vă luminez :-D.


Eu sunt o somnoroasă din fire. Dimineţile somnul îmi este cel mai dulce. Aşa că dacă am norocul unor ore de dormit în plus atunci gata, m-ai făcut fericită pe ziua respectivă. Îmi place să lenevesc, să deschid TV-ul pentru câteva minute. Îndeajuns cât să butonez telecomanda şi să văd cu ce mă bucură televiziunea. După ce m-am trezit ca tot omul sănătos, îmi pregătesc micul meu dejun regesc, un bol plin cu cereale şi lapte :-). Îmi place să mănânc în linişte şi fără multă grabă. Între timp să am deschis laptopul şi să mă aflu în căutarea melodiei cu care m-am trezit. Vi se întâmplă şi vouă să vă treziţi cu anumite cântece în cap? Sau oi fi eu mai specială?


După ce am găsit melodia sunt pregătită pentru următorul pas pe acordurile muzicii. Deschid nişte ziare şi/sau bloguri din lista mea preferată şi mă bucur de informaţiile găsite acolo. Să nu las o impresie greşită. Nu citesc ziarele din scoarţă în scoarţă pentru că nu mă interesează certurile politice sau ce au mai făcut aşa numitele vedete autohtone. Îmi pierd vremea numai cu articole ce îmi provoacă un extaz intelectual.


După ce îmi fac damblaua sunt într-o perfectă stare de funcţionare. Îmi mai amintesc că am de citit pentru facultate. Asta mai taie din elan, dar mă gândesc la viitor şi parcă am o tragere de inimă să caut prin dosarele mele articolele/ cărţile/ cursurile/ caietele. So, let the show begin!


Vă urez să aveţi mereu o dimineaţă frumoasă!

Friday night

By


Au trecut 3 săptămâni deja de la începutul noului semestru aici. Aşa că aseară mi-am făcut timp să ajung la Friday Bar at Kommunen. Cu alte cuvinte este un local/bar cu şi pentru studenţii SAMF în centrul campusului Facultăţii de Ştiinţe Sociale.


Probabil vă întrebaţi de ce nu am pomenit de acest loc înainte. Răspunsul este simplu. Am mai fost la Friday Bar în primul semestru de două ori. Nu cred că am stat mai mult de 30 de minute. Nu pentru că nu mi-ar fi plăcut, dar aveam un program al cursurilor destul de încurcat, încât ajungeam vinerea seara mult prea obosită ca să mai am chef de petrecut.


Dar acum să revenim la povestea de aseară. Am ajuns în jur de 9 fără un sfert. Şi pentru că iau un tratament cu antibiotice am mers la bar să îmi cumpăr un suc. Mare le-a fost mirarea barmaniţelor că eu aş vrea ca ele să mă servească cu un SUC. Cred că nici dacă mergea un tip la un bordel şi cerea un preot să se confeseze, şi tot nu ar fi primit o asemenea „faţă” :-D. Într-un final m-a luminat tipa că dacă totuşi vreau să beau ceva trebuie să aleg dintr-o gamă largă de bere şi shot-uri. Aşa că am ales un pahar de bere.


Am uitat să precizez că am mers cu prietenul meu. Am găsit o masă liberă, mare noroc într-o seară de vineri seara la Kommunen. Teoretic trebuia să ne întâlnim şi cu alţi studenţi internaţionali. Dar au fost neserioşi, aşa că am petrecut seara în doi, cu bere, muzică şi distracţie în jurul nostru.


Alte activităţi la Kommunen sunt: dansat şi jucat. Poţi alege dintr-o gamă largă de jocuri de societate pe care le poţi închiria pe baza cardului de student. De asemenea poţi juca fussball. Noi am ales să jucăm table. Nu am câştigat nici măcar o dată. Mai am nevoie de multă practică, se pare, ca să mă număr printre învingători la table :-).


În toată seara, în schimb, am avut un moment în care m-am simţit foarte bine. Eram mândră că toţi cei prezenţi acolo ştiau mişcările unuia din cei mai în vogă moldoveni din ultimul an, Serghei Stepanov, cunoscut fiind ca şi Epic Sax Guy. Cred că a fost momentul de vârf al dansatului când au răsunat acordurile saxofonului. Colajul făcut şi apreciat de internauţi se pare că a făcut ravagii şi în rândul studenţilor de la KU. So, enjoy!




Talente

By

Ce este talentul? Dicţionarul explicativ al limbii române spune că talentul este „aptitudine, înclinare înnăscută într-un anumit domeniu; capacitate deosebită, înnăscută sau dobândită, într-o ramură de activitate, care favorizează o activitate creatoare”.


De ceva timp mă întreb de ce nu mai este talentul elementul hotărâtor în a face diferenţa între doi oameni ce încearcă să reuşească într-un anumit domeniu. Sunt conştientă că există mai mulţi factori ce fac diferenţe, şi anume: ambiţie, muncă şi timp.


Ca să nu mă întind prea mult pe acest subiect, aleg ca şi domeniu cel al muzicii. Azi sunt vedete toţi şi toate care reuşesc marea performanţa de a-şi dezgoli cât mai multe părţi a corpului. Să nu mai vorbim de copii de bani gata.


Datorită tehnologiei toţi posedă acea „capacitate deosebită” numită talent. Oare ce o fi făcând Inna, Anda Adam sau Andreea Bănică atunci când trebuie să susţină un recital live şi fără vreun ajutor al invenţiilor secolului XXI?


De ce noi spectatorii am devenit atât de superficiali şi ne place să ascultăm muzică de calitate proastă? Muzică ce apare ca şi ciupercile după ploaie şi dispare la fel de repede. Muzică comercială, de proastă calitate, şi care peste 10 ani nici nu va mai fi amintită. Ne place muzica ce nu spune nimic. Nu mai există profunzime în ce ascultăm, nu e nici o poveste în spate…


Doamne ce mult am decăzut în ultimii ani. Nu mai suntem în stare să apreciem oamenii ce merită. Nu mai suntem în stare să promovăm talente. Ridicăm oameni de calitate proastă la rangul de vedete. Partea proastă e că şi le considerăm vedete, iar presa e cea care ajută să nu gândim. De altfel ce poţi să aştepţi de la oameni în ţara cărora cele mai citite ziare sunt Cancan, Click sau Libertatea.


Şi mă gândesc unde mai sunt oameni precum Laura Stoica sau Mădălina Manole care îţi ungeau sufletul cu talentul lor. Vocile lor erau ca şi gheaţa pusă pe o arsură. Să nu mai vorbesc de reprezentaţiile lor, de concertele lor live care durau ore, concerte ce umpleau stadioane. Asta era atunci când lumea era încă educată să aprecieze oameni de calitate.


Te invit cititorule să îţi clăteşti un pic creierul cu video-urile de mai jos: