Posts Tagged ‘Londra’

Şi fusăi…

By

…la Londra!

Dacă în vara anului 2010 colindam străzile Londrei şi gustam din toate atracţiile majore, anul acesta am ajuns cu ocazia Conferinţei Anuale a organizaţiei GRASP. Aşa că în cele 3 zile cât am fost în capitala UK-ului am „vizitat” mai mult străzile.





La un moment dat a trebuit să „omor” o oră şi deoarece eram în apropierea cunoscutului magazin Harrods am mers de i-am făcut o vizită. Ce am văzut interesant găsiţi mai jos:








În timpul plimbării prin Londra am fost tare aproape de tărâmul danez (cred că dorul m-a dus acolo :-D):



Ziua de duminică a început ca fiind o superbă zi de toamnă. Numai într-o oră sentimentul s-a schimbat. De ce nu mai era toamnă? Ataşez poze :-).





Luni de dimineaţă aeroportul din Copenhaga însă m-a întâmpinat cu reprezentantul special al Crăciunului. Şi iaca aşa am trecut în 2 zile prin 3 din cele 4 anotimpuri :-).



Despre performanţă

By

Marea Britanie s-a clasat pe locul 3 în topul medaliilor la Jocurile Olimpice de la Londra. Ţara gazdă a reuşit cea mai bună performanţă din ultimii 100 de ani. Asta se datorează în primul rând banilor investiţi de statul britanic în tot ce înseamnă sport şi pregătire pentru Jocurile Olimpice. Ceea ce au făcut sportivii din UK în ultimile 2 săptămâni la Londra se datorează unui proces continuu de 15 ani.

Din păcate România se află la polul opus. Românica a avut la Londra cea mai proastă performanţă de la Jocurile Olimpice de vară de la Tokyo din 1964. Refuz să cred că noile generaţii nu ar fi în stare să câştige medalii în cadrul Jocurilor Olimpice. Dar pentru ca să avem performanţă avem nevoie de investiţii, de săli şi de echipamente de ultimă generaţie. Aleşii României ar trebui să înţeleagă cât mai curând că pentru a putea râvni la locuri de top este nevoie ca sportivii să fie încurajaţi şi ajutaţi. Acest lucru se poate face doar împărţind banii publici necesari şi în lumea sportului.

Din ce în ce mai mult simt că aleşii poporului sunt indiferenţi de imaginea României. Cu fiecare an care trece rămân cu impresia că pentru ei (indiferent de culoarea politică) contează numai cum să împartă „caşcavalul” public între ei. Celelalte componente ale unei societăţi precum sportul sau educaţia sunt lăsate la voia sorţii. Dacă avem talente înnăscute şi cu voinţă supra-omenească atunci ne putem bucura de rezultatele lor în cadrul competiţiilor. Oare cine va schimba rânduielile în România? Oare când aleşii vor ţine cont cu adevărat de dorinţele, speranţele şi visele românului de rând? Nu credeţi, dragi concetăţeni, că a venit timpul le reamintim aleşilor pentru ce le-am acordat voturile noastre de încredere?

Vreau să mulţumesc tuturor celor 105 sportivi români care au avut curajul de a fi la o competiţie atât de importantă ca cea de la Londra şi le mulţumesc că au încercat să promoveze numele României întregului glob. Hai România – Inspire a generation!

Update 14.08.2012: Astăzi am citit intenţia premierului român de a crea un plan concret în ceea ce înseamnă pregătirea sportivilor pentru Rio 2016. Îi urez succes şi din suflet sper să nu fie doar cuvinte aruncate în vânt.

Şi-a trecut…

By


Şi am ajuns în ultima zi a anului 2010, ultima zi a unui deceniu. Îmi amintesc şi acum cât optimism aveam la începutul anului 2001, câte speranţe pentru anii ce urmau să vină. Mi-amintesc că unul din ţelurile mele era să plec din Văsieni. Încet, încet am realizat că nu plecatul era problema, ci ce o să fac acolo unde ajung, zici că eram cumva într-o secvenţă de discuţie din filmul „A walk to remember” :-D.


O să fac un rezumat al acestui deceniu, a evenimentelor importante din viaţa mea mă refer.


Anul 2001 m-a prins în clasa a 7-a la gimnaziul din localitatea mea natală. Nu aveam prea mulţi prieteni. Pe-atunci eram destul de radicală. Nu înţelegeam toate motivele de ce nu am reuşit să am prieteni. Acum îmi este destul de clară situaţia. Eram Rodica Plamadeala, fiica a 2 profesori din acea şcoală, aveam o medie la şcoală mai bună decât a majorităţii, aveam părinţi care îmi ofereau o libertate gradată, pe care mai târziu am apreciat-o şi înţeles-o, nu aveam liber la discotecă precum majoritatea colegilor mei, aveam planuri de viitor, nu mă vedeam petrecându-mi viaţa după standardele satului. Toate acestea mă scoteau din cotidian şi îmi dădeau alte perspective. Probabil dacă aveam succes nu tindeam să plec şi să experientez un alt stil de viaţă. Pe 14 iunie 2003 aveam banchetul de terminare a şcolii generale. Îmi amintesc discursul directorului de atunci, de diplomele simbolice ce se oferă la fiecare terminare a unei etape din procesul de educaţie, de laudele exagerate ale profesorilor, de media mea de 10 pentru clasa a 9-a, care şi acum nu sunt foarte sigură cum de s-a întâmplat, am vagi idei totuşi. Vara anului 2003 a fost specială. M-am interesat de procesul de admitere la liceu în Ţara Mamă ca şi student bursier al Statului Român. Am depus dosarul pe la mijlocul lui iulie cu marea speranţă să fiu admisă în Iaşi, acolo era student fratele meu. Însă mare mi-a fost surpriza ca la aflarea rezultatelor să mă văd repartizată la Liceul Teoretic „Jean Monnet”, Bucureşti. Aşa că 13 septembrie 2003 a fost oficial ziua în care am plecat din Văsieni.


În 15 septembrie 2003 eram componentă a clasei a 9-a „C” din liceul sus menţionat şi casă numeam o cameră dintr-un cămin de elevi bucureştean. Tot atunci am cunoscut-o şi pe cea care era să îmi fie colegă de clasă, bancă şi cameră timp de 4 ani, Dănuţa. De-a lungul anilor de liceu am întâlnit persoane care îmi sunt dragi şi acum: Mira, Ioana şi Ana-Maria. Au fost 4 ani cu multe evenimente ce şi-au avut rolul unei educaţii. Per total nişte ani fericiţi.


În iunie-iulie 2007 eram înr-un stres continuu. Era perioada bacalaureatului, cred că majoritatea pot înţelege acest stres pentru că rezultatele de la bacalaureat sunt importante o dată pentru stima de sine şi a doua pentru admiterea la facultate. Pe 7 iulie am aflat rezultatele examenelor şi îmi făceam planurile despre aplicarea la facultate. Faină senzaţie atunci când am depus diploma de bacalaureat la secretariatul facultăţii la care fusesem admisă. Escapada la mare cu Ioana şi Ioana în Moldova au încheiat vara evenimentelor.


Din 1 octombrie 2007 aveam oficial statutul de studentă în cadrul Academiei de Studii Economice, Bucureşti. Mie mi-a luat la început o săptămână să ajung la primul seminar unde am făcut cunoştinţă cu membrii grupei 1016. Îmi amintesc şi acum cum l-am cunoscut pe cel care urma să îmi devină prieten şi iubit şi care şi-a păstrat statutul până astăzi. Tot în acea perioadă am făcut cunoştinţă cu noul cămin şi condiţiile oferite şi cu fetele care mi-au rămas prietene: Alina şi Natalia.


Începutul anului 2008 mi-a adus şi primele examene de la facultate. Eram la facultatea la care îmi povestise lumea că dacă am să trec cu bine de prima sesiune atunci o să mă descurc în următorii ani din programul de licenţă. Iar sesiunea a trecut la fel de repede precum venise şi plus că fusese mai bine decât mă aşteptasem.


În martie 2009 mi-am ales profesorul coordonator al licenţei cât şi tema de licenţă. Tot în martie am depus dosarul pentru redobândirea cetăţeniei române. La finele anului 2009 eram cetăţean al României şi cu jurământ de credinţă depus.


La cumpăna dintre anii 2009-2010 eram în tabără la Covasna cu câţiva din colegii şi prietenii mei de facultate. Îmi amintesc frumoasele focuri de artificii din centrul orăşelului-staţiune Covasna.


2010 a fost însă anul cu cele mai multe evenimente. Dacă mă întrebai acum un an unde mă văd la trecerea în noul deceniu răspunsul ar fi sunat cam aşa: studentă la masterul de aprofundare în informatică economică sau la cel de baze de date în cadrul Facultăţii de Cibernetică, Statistică şi Informatică Economică şi probabil pe la vreo petrecere alături de prietenii de la facultate.


În 2010 am avut parte de ultimul semestru al meu în calitate de studentă la CSIE. Semestru în care mi-am pregătit şi lucrarea de licenţă cu tema „Bază de date Oracle privind gestiunea activităţii unei edituri” avândul coordonator pe Domnul Profesor Manole Velicanu. Tot în acest semestru am aplicat pentru un program de master în economie la Universitatea din Copenhaga. Am fost acceptată şi din acel moment s-au schimbat planurile. Urma să vin în toamnă în capitala Danemarcei pentru o nouă experienţă.


Tot în 2010 am vizitat ţinuturile Făgăraşului. Am zburat prima oară cu avionul. Am vizitat Londra cu ale ei atracţii turistice, Winchester, Portsmouth şi Marea Nordului. Lista continuă cu experienţa din Copenhaga, împrejurimile oraşului şi Marea Baltică.


Cam atât pentru acest deceniu ce se află la putere pentru încă câteva ore.

Vă doresc Un An Nou Fericit! Fie ca 2011 să vă împlinească şi să vă dăruiască multă, multă sănătate şi fericire!