Posts Tagged ‘Eurovision’

Eurovision – ediţia 2014 – finală

By

Încă suntem în febra concursului. Unii mai mult decât alţii, dar media fierbe cu păreri şi interpretări ale rezultatului de aseară. 85% din feed-ul de pe facebook-ul meu este plin de comentarii/poze/ştiri despre Eurovision. Bineînţeles că subiectul numărul 1 este cine a câştigat şi ce s-a întâmplat aseară. Austria a intrat pe scena din Copenhaga cu Conchita Wurst şi melodia „Rise Like A Phoenix” şi a luat trofeul acasă.

Oamenii sunt împărţiţi aşa cum şi era de aşteptat. Între cei care susţin şi încurajează toleranţa şi cei care sunt decepţionaţi de nivelul la care a ajuns acest concurs. Eu sunt de părere că acest Eurovision a fost câştigat de o voce foarte bună şi o melodie bună. În definitiv, elementele care ar trebui să conteze maxim atunci când se acordă punctajul.

Austria nu a fost favorita mea, dar asta nu mă împiedică să dau cezarului ce e al cezarului. Conchita nu a fost preferata mea din cauza gusturilor mele muzicale şi nu pentru look-ul ce-l are. Să judeci o persoană doar pentru aparenţe este greşit. Gândiţi-vă prin câte a trecut persoana asta şi cât curaj poate avea să iasă pe stradă în lumea asta plină de preconcepţii. Într-adevăr, nu pot să nu mă întreb de ce alege să scape de părul de prin alte locaţii, dar nu şi de cel de pe faţă…dar asta este doar o curiozitate. Adiţional, nu am nicio problemă cu transexualii, dar parcă îi agreez mai mult pe cei care chiar s-au decis ce vor să fie (fete sau băieţi) şi arată corespunzător. Poate Conchita încă nu este 100% sigură… Aşa cum eu am pe deplin dreptul să aleg să fiu ce vreau şi să arăt cum vreau, aşa cred că şi ea are. Şi asta fără să vină încuieţii la minte şi să îi judece calităţile muzicale pentru că are o barbă (foarte bine îngrijită şi stylish de altfel).

Şi aşa cum un prieten de pe facebook scotea în evidenţă, Freddie Mercury a fost şi este iubit de milioane pentru talentul său independent de ieşirile lui mai puţin bisericeşti. Aşa că, vă încurajez să vă lăsaţi prejudecăţile şi să apreciaţi persoana care a câştigat concursul pentru aptitudinile sale.

Ză Eurovision-ul, 2012

By

Multe s-au spus despre Eurovisionul de anul acesta. În primul rând vorbim despre cel mai scump Eurovision ever. Azerii chiar au vrut să organizeze ceva deosebit şi, eu zic, că au reuşit. O sală construită în 8 luni. Nu prea o văd pe Moldovioara construind o sală în 8 luni, dar nu se ştie niciodată, poate o donează familia Voronin construind-o din banii făcuţi pe spatele poporului în anii de guvernare comunistă. Oricum, îmi şi imaginam cum are să câştige Pasha şi cum cea mai bună locaţie a show-ului va fi decisă a fi stadionul celor de la Sheriff. Norocul României că a organizat finala Europa League anul ăsta şi dacă printr-o minune câştiga, avea National Arena pentru concurs.

Bun, să lăsăm ce ar fi fost dacă şi să revenim la finala din acest an. Au fost multe melodii okay. Nicio melodie nu m-a impresionat, dar se putea mult mai rău. Ce m-a dezamăgit a fost clasamentul final. Am avut impresia că eu şi ceilalţi europeni am asistat la diferite show-uri. Am avut o câştigătoare de care ştiam toţi de pe la începutul săptămânii. Ăsta este dezavantajul tehnologiei moderne şi a caselor de pariuri. Acestea fură din sentimentul de descoperire al necunoscutului. Suedia ne-a prezentat-o pe Loreen cu „Euphoria” care, din punctul meu de vedere, a fost unul din cântecele bune ale Eurovision-ului 2012. A reuşit să convingă publicul european şi anul viitor, după 13 ani, Suedia va fi gazda marelui show numit Eurovision.

Când au fost prezentate voturile am fost o ţâr dezamăgită de aprecierea publicului european în ceea ce priveşte Danemarca. După părerea mea, melodia Danemarcăi a fost peste cea a României, Moldovei, Turciei sau Lituaniei. Ce m-a mirat a fost că publicul suedez a acordat 3 puncte Norvegiei şi 0 puncte Danemarcăi, Norvegia având un reprezentat foarte, dar foarte slab. Şi la sfârşit au acordat 12 puncte Ciprului. Văleu!

După terminarea concursului au apărut comentarii peste comentarii pe facebook. Că iar am asistat la votarea geopolitică şi că sudul Europei nu are cum să câştige concursul când există atât de multe ţări nordice-prietene. Eu atât am să spun: anul trecut a câştigat Azerbaidjan. Mai Europa non-nordică de atât nu cred că se putea. În fiecare an se votează geopolitic. În acelaşi timp eu zic că se votează oleacă şi conform culturii. Adică nu m-am aşteptat ca ţările nordice să înţeleagă melodia semi-latină, semi-manea, semi-multe a României. Interesant este că dintre vecinii României numai fraţii basarabeni i-au votat. Cu alte cuvinte, ne-am prezentat cu o melodie care nu a putut fi salvată nici de poziţia geopolitică (glumiţă cu un semi-adevăr).

Surpriza serii pentru mine au fost voturile acordate Moldovei. De exemplu, danezii au dat 7 puncte şi San Marino – 8. Voturile din Spania, Portugalia sau Rusia nu m-au mirat prea mult.

Ne-am lămurit cum stă treaba cu Eurovisionul anului 2012. Eu sper să se păstreze „tradiţia” şi după Suedia, Danemarca să fie următoarea câştigătoare (vezi Eurovision 1999, Eurovision 2000). Tare mi-ar plăcea să fiu în publicul de pe Parken (locaţia probabilă). Oricum astea’s vise a la Rodica :-D. În orice caz, poate vizitez Suedia anul viitor în luna lui mai.

Vă las cu melodiile câştigătoare ale Eurovision-ului 2000 şi 2004 (cea a anului 2012 aţi ascultat-o destul :-)):





Eurovision, selecţia naţională a României

By

Anul acesta România a avut probleme mai importante de rezolvat decât pregătirea pentru concursul Eurovision. Abia de am auzit despre cei înscrişi şi de melodiile calificate în finala selecţiei naţionale.

Mai multă atenţie s-a acordat datorită lui Lucian Viziru (să-i dea Dumnezeu sănătate pentru că a mai crescut rating-ul concursului) pentru nestematele cuvinte de bine în ceea ce privea valoarea lui Cătălin Josan şi a trupei Mandinga. Dintr-un motiv sau altul nici scandalul nu m-a făcut curioasă să ascult melodiile intrate în concurs. Nici măcar melodia lui Cătălin Josan, pe care mama lui l-a născut în Moldova. Pftiu, pftiu, pftiu de trei ori să ajungă vreodată vreun basarabean să reprezinte România la binecunoscutul concurs. Văleu, ce dezastru ar fi pentru naţiunea românească dacă Josan ar fi fost ales sau dacă va fi ales vreodată.

Okay, să revin la lucruri mai importante acum. Aseară am privit ultimele minute din show. Am deschis TV-ul exact pentru a vedea alegerea publicului şi mai târziu pentru alegerea juriului. Asta în condiţiile în care eu habar n-aveam cum sună vreuna din melodiile prezente. La sfârşit, cu trâmbiţe, a fost anunţat câştigătorul.

Din combinaţia aleasă de popor şi juriu Mandinga va reprezenta România la Eurovision. Pe poziţiile imediat următoare s-au situat Electric Fence şi Cătălin Josan. Aşa s-a trezit curiozitatea la mine. Deschid youtube-ul şi dăi şi ascultă primele 3 poziţii din clasament. Dacă ar fi fost alegerea mea aş fi trimis trupa Electric Fence. Pe locul 2 ar fi fost (basarabeanul) Cătălin Josan şi în ultimă instanţă Mandinga.

De ce Electric Fence? Pentru că mi s-au părut originali. Au avut un plus faţă de ceilalţi 2 candidaţi. De ce Josan pe 2? Pentru că melodia este caldă şi pentru că Josan împarte voie bună. De ce Mandinga pe ultima poziţie? Pentru că este o melodie comercială.

Dar dacă tot a fost aleasă, le urez noroc la Baku pentru că au nevoie. Sper că interpreta să îşi îmbunătăţească pronunţia  în spaniolă şi engleză. Nu de alta, dar doare să auzi o spaniolă stâlcită. Felicitări pentru nuanţele de acordeon şi cimpoi, foarte atrăgătoare.

Şi iaca aşa ne asigurăm că nu vom câştigăm finala de la Baku. Până la urmă tot răul spre bine, şi aşa mai nu am rămas faliţi că organizăm finala Cupei UEFA la Bucureşti. Vă daţi seama ce ar însemna finala Eurovision la Bucureşti în 2013?

 

Eurovision 2011

By

Azi scriu să mă dau şi eu cu părerea în legătură cu spectacolul de ieri seara de la Düsseldorf. Înainte de toate vreau să specific că anual îmi fac timp pentru acest concurs pentru că am şansa să descopăr figuri frumoase ale muzicii sau bucăţi muzicale deosebite.


Aşa că aseară, după activităţi într-un fel plăcute, am pornit TVR1 online la ora 21 fix. Citisem de prin ziare lista câştigătorilor propusă de casele de pariuri şi lista celor de la CNN. O să spuneţi că de ce m-aş încrede într-o casă de pariuri că doar nu vorbim de o cursă cu cai? Corect, aşa gândeam şi eu acum 2 ani. Şi totuşi, 2 ani la rând au câştigat favoriţii de la casele de pariuri.


După prestaţia tuturor celor 25 de ţări din finală mi-am făcut şi eu o listă a propriilor favoriţi. Bineînţeles că undeva în adâncul dorinţelor mele aş fi vrut ca ţara câştigătoare a acestei ediţii să fie Moldova sau România. Însă eram conştientă că acest lucru nu are cum să se întâmple. Moldova a fost reprezentată de Zdob&Zdub, o trupă excelentă, dar cu o melodie slabă din punctul meu de vedere. Au încercat să impresioneze publicul prin prestaţia scenică mai mult, însă nu era de ajuns. România a venit în concurs cu o melodie frumoasă care avea un mesaj clar însă prea puţină mişcare pentru ca publicul european să îi ţină minte. Performanţele acestor 2 ţări sunt: Moldova – locul 12; România – locul 17.


Şi acum să vin la durerea mea. Cu greu pot să înţeleg de ce publicul a ales ţara câştigătoare ca fiind Azerbaijan. În sine melodia nu excelează, nu aş putea spune că prestaţia scenică a impresionat. Din punctul meu de vedere este o melodie care poate fi ascultată câte-o-dată, din Paşte în Crăciun. Adică nu poate fi comparată cu „Fairytale” pe care nu te mai săturai să o asculţi.


Dar hai să îmi spun şi eu preferinţele. Aseară, 14 mai 2011, am avut ocazia să văd pe scena Eurovisionului:

  • o voce deosebită, Amaury Vassili;
  • o melodie care ieşea din standardele concursului, „Madness Of Love”, cântată de reprezentantul Italiei;
  • o prestaţie scenică 100% originală, asta ne-a fost oferită de reprezentaţii Ucrainei;
  • şi ultima mea preferinţă a fost melodia reprezentanţilor Islandei. Am văzut pe scenă o trupă simbolic întemeiată de dragul unui bun prieten, Sjonni’s Friends, ce a interpretant o melodie cu un mesaj frumos, „Coming Home”.



Cele 4 ţări de care am pomenit mai sus s-au clasat în final astfel: Franţa – locul 15; Italia – locul 2; Ucraina – locul 4; Islanda – locul 20. Dacă ar fi fost totuşi să aleg dintre aceste 4 ţări un câştigător atunci acesta ar fi fost Italia. Ţară care a revenit în concurs după o perioadă de absenţă şi care a încântat publicul pe scena de la Düsseldorf.


Mai vorbim despre acest concurs la anul când o să înceapă iarăşi febra lunii mai 2012, cunoscută sub numele de Eurovision. Acum adaug în articol şi video-ul melodiei care este preferata mea numărul 1, Italia.




Inspiraţie Eurovision

By

Cred că nu odată m-am declarat mare melomană. Nu am un stil de muzică care să-mi placă. Mai degrabă îmi place un artist, o melodie, nişte versuri, unele acorduri muzicale. Dacă le găsesc pe toate prezente în acelaşi produs atunci rămân impresionată o perioadă bună de descoperirea mea.


Majoritatea dintre noi cred că s-au uitat măcar o dată la concursul Eurovision. Fie că vorbim de selecţia naţională sau că ne referim la ediţia finală din anul X. Dacă nu ne-am uitat la tot programul atunci măcar la o parte din el. În fine, tot ce pot să spun e că în ultimul timp acest concurs a devenit din ce în ce mai neserios şi pe undeva cu tente politice. Rare sunt cântecele şi artiştii care impresionează printr-un spectacol deosebit.


Eu ştiu că Eurovisionul a luat naştere ca şi un concurs al cântecului, nu al picioarelor lungi şi al sânilor descoperiţi. Într-adevăr o dată cu trecerea timpului este greu să mai promovezi aceleaşi convingeri pentru care a luat naştere acest concurs pentru că telespectatorii vor să vadă o combinaţie de spectacol presărat cu o melodie bună şi nişte artişti interesanţi (cazul fericit).


Prima ediţie a Eurovisionului pe care îmi amintesc eu să o fi privit a fost în anul 1997. Nu e vina mea că m-am născut cu vreo 30 de ani după prima ediţie a concursului :-D. Ideea e că în cei vreo 13 ani de concurs am fost rar surprinsă de talentul artiştilor adunaţi din fiecare colţişor al Europei. Poate că sunt eu prea pretenţioasă…hmmm…


Recunosc că destui artişti mi-au plăcut. Adică mi-a plăcut un element sau două din prestaţia lor. Mai greu a fost să îmi placă tot: artist, melodie, versuri, prestanţă. Mai exact în cele 13 ediţii mi-a plăcut 100% doar unul. Acesta este artistul care a câştigat ediţia a 54-a a concursului Eurovision. Prestaţia sa m-a încântat şi curiozitatea mereu mă face să caut informaţii noi despre activitatea lui muzicală. Băiatul este un adevărat talent, dobândit prin naştere şi şlefuit cu multă muncă de-a lungul timpului.


Numele artistului este Alexander Rybak. Tipul s-a născut în Belarus în 1986. La vârsta de 5 ani s-a mutat cu părinţii în Norvegia, ţară pe care a şi reprezentat-o la concursul sus-numit. Fiecare melodie în interpretarea lui capătă o nuanţă frumoasă şi diferită de tot ce am mai auzit eu. Bravo lui!


Piesa care a încântat publicul european în 2009:



Cea mai recentă creaţie a lui Alexander este „Europe’s Skies”



O altă prestaţie de la Eurovision care mi-a plăcut mie a fost a băieţilor de la trupa Zdob&Zdub în anul 2005. Lăsând la o parte versurile cântecului „Boonika Bate Toba”, băieţii au fost deosebiţi. Iar locul 6 a fost fantastic pentru ei şi pentru noi, susţinătorii lor. Anul acesta trupa ne reprezintă ţărişoara iarăşi la concursul european. Să le urăm baftă!





Dacă credeţi că am uitat prestaţia deosebită a unui artist vă rog să mi-o comunicaţi şi mie :-). Sau aştept varianta voastră cu artişti care v-au impresionat.