Posts Tagged ‘Danemarca’

Amenzile pentru…

By

…bicicliştii copenhaghişti.

Dragi biciclişti din capitala Danemarcăi,

Săptămâna aceasta poliţia din Copenhaga are pe listă amendarea bicicliştilor care încalcă regulile de circulaţie. Printre cele mai importante de amintit ar fi luminile, viratul la dreapta când semaforul este încă roşu, mersul prin locuri interzise cu bicicleta (pieţele de toate dimensiunile), mersul pe contrasens, pe trecerea de pietoni, pe trotuar sau mersul fără mâini. Cred că dacă eşti oprit pentru una din încălcările de mai sus atunci se adaugă şi un control al frânelor. De la începutul anului 2012 regula este să îţi meargă şi frânele de pe faţă. Să nu uităm şi că trebuie să semnalizăm.

Anul acesta amenzile au crescut şi variază între 700 şi 1000 DKK. Dacă încalci mai multe reguli în acelaşi timp amenzile se cumulează. Aşa că păzea dacă vreţi să rămâneţi cu banii în buzunar şi nu la poliţia daneză.

Mai multe detalii despre noile amenzi: aici.

 

Tillykke, Dronning og Danmark!

By

Cum am scris şi zilele trecute, astăzi, 14 ianuarie 2012, Regina Margrethe a 2-a a Danemarcăi aniversează 40 de ani de când este la cârma Regatului Danez. Eu, ca şi alte mii de oameni, am ieşit în plină stradă pentru a jubila alături de poporul danez. A fost poate una din rarele ocazii în viaţă să asişti la un aşa eveniment. La ora 12:40 Regina şi Prinţul Consort au urcat în şareta regală din faţa castelului Amalienborg şi au mers de-a lungul străzii pietonale până la clădirea Primăriei din Copenhaga. Mai jos aveţi video-ul când a trecut şareta şi alaiul reginei pe lângă mine.

De asemenea, în clădirea primăriei s-a ţinut recepţia oficială. Tot evenimentul putea fi văzut la TV, sau dacă erai în Rådhuspladsen pe un ecran mare instalat în piaţă. În jur de ora 14:00, Regina şi Prinţul Consort au ieşit la balconul primăriei pentru a saluta mulţimea. Acest moment l-am înregistrat şi îl ataşez mai jos.

Un moment frumos! Trăiască Regina şi să aibă parte de aceeaşi primire caldă din partea poporului şi la jubileul de 50 de ani!

Aniversarea Reginei

By

Regina Margrethe a 2-a a Danemarcăi aniversează pe 14 ianuarie 40 de ani de când conduce Regatul Danez. 40 de ani pare a fi un jubileu destul de rar de-a lungul istoriei monarhice daneze.

Cu ocazia acestui deosebit eveniment, Casa Regală Daneză ne bucură cu evenimente publice. Aşa că orice curios care vrea să vadă familia regală, în special pe regină, în carne şi oase trebuie doar să îşi facă timp.

Programul sună cam aşa:

  • 14 ianuarie:
  1. Ora 9:50 – trenul special al familiei regale daneze ajunge în staţia Roskilde
  2. Ora 10:00 – familia regală îşi aduce omagiile Regelui  Frederik al IX-lea şi Reginei Ingrid în Catedrala din Roskilde
  3. Ora 12:40 – şareta regală va porni de la castelul Amalienborg de-a lungul străzii pietonale până la Primăria Copenhagăi
  4. Ora 13:00 – începe recepţia oficială în clădirea primăriei
  5. Ora 20:00 – în sala de concerte a radioului danez are loc un concert în cinstea aniversării celor 40 de ani de domnie ai Reginei Margrethe a 2-a.
  • 15 ianuarie este o zi plină cu evenimente  pentru a sărbători acest grandios eveniment. Singurul deschis publicului larg va avea loc la ora 12:00, când familia regală va ieşi la balconul castelului Amalienborg pentru a saluta  poporul. În acelaşi timp va avea loc şi tradiţionala ceremonie de schimbare a gărzii regale.


Pentru mai multe detalii daţi un click aici. Informaţiile sunt în limba engleză. Hadeţi să ne bucurăm alături de poporul danez!


Drumul spre ţara nordică

By

Până azi nu m-am gândit că aş putea împărtăşi cu potenţiali viitori copenhaghişti aventura mea de până să ajung studentă în Copenhaga. Adevărul este că nu m-am gândit că ar putea fi util şi interesant. Ce s-a schimbat? La rubrica de comentarii a ultimului meu articol am fost întrebată cum am ajuns în Danemarca. Şi atunci mi-a sunat clopoţelul că experienţa mea de început ar putea ajuta viitorii studenţi dornici să studieze aici.


O să încep cu momentul în care am decis să studiez înafara graniţelor României Mari. Dragobeatul meu era pe atunci student Erasmus în Suedia. Era foarte încântat de sistemul educaţional din acea ţară scandinavă. În acelaşi timp, eu eram din ce în ce mai nefericită cu situaţia din cadrul instituţiei de învăţământ a cărei studente eram. Aceste aspecte ne-a făcut să ne întrebăm despre posibilitatea unui master în afară. Şi nu oriunde în afară, ci în cadrul unei universităţi de prestigiu. Ştiam, bineînţeles, că în majoritatea statelor din cadrul Uniunii Europene studiile sunt cu plată. Din motive necunoscute, noi nu ne-am născut fiul şi fiica lui Prigoană :-D, aşa că ne-am gândit că cel mai bine ar trebui să explorăm sistemul educaţional din ţările nordice pentru că aici studiile sunt 100% gratuite.


Trebuie să precizez că povestea se petrecea în noiembrie 2009, iar termenul limită pentru trimiterea aplicaţiilor era 15 ianuarie pentru Suedia şi Danemarca şi 15 aprilie pentru Norvegia.


Între timp ne-am interesat şi de sistemele de învăţământ din ţările vecine Suediei, şi anume: Danemarca, Norvegia şi Finlanda. Am studiat oferta de mastere din cadrul instituţiilor de învăţământ şi am decis să aplicăm la cele care ni se potriveau. Aşa că am aplicat la Universitatea din Oslo, la Universităţile din Umea şi Lund, şi la Universitatea din Copenhaga. Adică am intrat pe site-urile facultăţilor, am văzut care era documentaţia necesară pentru a aplica şi am trimis aplicaţia direct la ei. Doar în cazul Suediei era un centru comun de aplicare, adică angajaţii acestuia se ocupau de repartizarea studenţilor. Trebuia să trimiţi documentele necesare la cei de la studera. Mai multe informaţii pe studera.


După ce am trimis dosarele prin poştă, am avut examene la materiile pe care le studiam în acel semestru. După aceea am început să mă documentez pentru licenţa ce o aveam de scris. Aşa se întâmplase că şi uitasem de aplicaţii. Abia pe la începutul lunii mai mi-am amintit că ar fi fost cazul să fi primit vreo ştire de la universităţile la care aplicasem. Şi asta pentru că Dragobeatul meu primise prin poştă scrisoarea de acceptare. Precizez că la acel moment eu eram locatara unui cămin din zona Lacul Tei şi căminul avea o căsuţă poştală comună pe care eu nu aveam habar să o verific :-D. Chiar mă gândeam că şi dacă am primit vreo scrisoare, care este şansa să o mai şi găsesc? Spre fericirea mea, era chiar acolo, la standul comun de scrisori al căminului şi mă aştepta zâmbăreaţă să o deschid şi să îmi dau o petrecere imaginară de voie bună.


Decizia finală în ceea ce priveşte viitorul meu am amânat-o pentru vreo 2 luni. Abia în vară, după ce am terminat facultatea am hotărât 100% ce voi face pe perioada masterului, şi anume că voi veni pentru o experienţă academică nou-nouţă în capitala Danemarcăi.


Dacă vă gândiţi serios să urmaţi calea academică în Danemarca atunci puteţi găsi aici informaţii utile despre toate instituţiile de învăţământ din această ţară nordică. Informaţie serioasă culeasă şi pregătită cu grijă de LSRS. Mulţumiri!


În final vreau să urez baftă şi spor la toţi cei care se gândesc să devină „danezi” măcar pentru o perioadă!


Rodica

Licenţa media în Danemarca

By

Cum am mai spus, în luna august am avut parte de nişte oaspeţi dragi. În această perioadă am avut, de asemenea, şi neplăcuta vizită a unui nene. Întâlnirea cu acesta am vrut să v-o povestesc din acea zi doar că nu mi-am găsit nici cuvintele şi nici timpul necesar să fac acest lucru. Acest articol este dedicat în mod special celor care îşi duc veacu’ prin Danemarca.


Cum spune şi titlul articolului vreau să vorbesc aici despre licenţa media din Danemarca. Presupun că toată lumea ştie care e treaba cu licenţa media şi că tot românu’ o plăteşte în România. Diferenţa dintre cea din România şi cea din Danemarca este de câţiva euroi. În România plăteşti anual aproximativ 20 de euroi pentru serviciul oferit de televiziunea şi radioul public. În Danemarca acest serviciu te costă nici mai mult nici mai puţin decât aproximativ 300 de euroi. Această sumă este supărătoare şi pentru danezi chiar, darămite pentru mine.


Legea în Danemarca spune că trebuie să plăteşti această licenţă dacă deţii un aparat radio, TV, laptop/PC conectat la internet şi/sau smartphone. Mai multe detalii găsiţi aici. Informaţia este în engleză. Ideea de bază este că atunci când îţi achiziţionezi unul sau toate din aceste aparate trebuie să anunţi DR-ul (televiziunea publică) în decurs de 14 zile. Altfel, cică ar trebui să mai primeşti nişte scrisori de la ei prin care te anunţă despre licenţa media. Iar în ultimă fază te trezeşti la uşă cu un inspector media. În cazul meu s-au sărit nişte etape şi am fost vizitată direct de nenea inspector. Prima întrebare a fost dacă deţin un aparat TV. Răspunsul a fost de genul că eu subînchiriez şi probabil proprietara are un TV, ea este daneză. Cum toată discuţia s-a ţinut în engleză poţi să te aştepţi la neînţelegeri. Nenică şi-a notat în catalog că la adresa X trebuie să vină neapărat factura pentru licenţă media (am priceput eu asta câteva zile mai târziu).


Trecuseră câteva zile, eu şi uitasem de întâmplare, când m-am trezit cu o factură emisă de DR că ar trebui să achit pentru perioada august-ianuarie suma de 1200 DKK. Pusă în faţa faptului am început să caut toate detaliile pe net pentru că nu eram de acord să plătesc obligat pentru un serviciu pe care nu-l folosesc. Cu atât mai mult cu cât această sumă îmi acoperă mâncarea mea pentru o lună. Am descoperit online că în 14 zile de când primeşti factura poţi să suni la DR şi să o conteşti. Adică să le spui că a fost o mare neînţelegere şi tu nu deţii niciunul din aparatele incluse în lista lor. Ideea de bază este că inspectorul media nu are dreptul să intre în casă. Cu alte cuvinte, inspectorul poate însemna că deţii un aparat ce poate fi utilizat pe post de TV doar dacă îl vede din uşă, dacă aude DR (adică priveşti tu atunci vreo emisiune) sau dacă are vedere în casă de pe vreo alee publică geamuri cât un perete.


În concluzie, chiar dacă eşti posesorul aparatelor enumerate mai sus, poţi să scapi de această taxă doar răspunzând cu un NU convingător inspectorilor media. Însă dacă sunteţi dispuşi să plătiţi taxa, vă rog să nu ţineţi cont de sfatul meu :-D.


Rodica



Faimosul pod Øresund

By

În luna august am avut plăcerea de a avea în vizită nişte prieteni. Cu această ocazie am hotărât să profităm de campania: „O singură călătorie, 2 oraşe – 2 ţări”. Aşa am ales să mergem în oraşul suedez Malmø. Acesta este al 3-lea oraş ca dimensiune din Suedia cu câteva atracţii turistice interesante. În general mi s-a părut un oraş scandinavic obişnuit. Oricum, eu sunt îndrăgostită de străzile şi clădirile vechi păstrate din această regiune. Pentru mai multe informaţii despre ce aţi putea vizita în Malmø, daţi un click ici şa.


Pentru a ajunge din Copenhaga în Malmø sau invers trebuie să treci pe faimosul pod Øresund. Un pod construit peste Marea Baltică în doar 4 ani. Nouă ne-a luat 2 ani până am reconstruit podul peste râuleţul Cârţişoara. Dar asta este altă poveste.


Să revenim la oiţele noastre. La întoarcere am filmat din momentul în care a început podul pe malul suedez şi până la capătul lui danez. Video-ul îl puteţi vedea mai jos. Din start vă anunţ că sunt o amatoare, aşa că să nu vă aşteptaţi la vreun filmuleţ profesionist :-). Enjoy!




Cireşar

By

Fiecare lună, din mai până într-un târziu octombrie, îţi face viaţa mai bună cu multe bunătăţi. Pentru mine, probabil de dragul amintirilor, cele mai bune cireşe, caise, căpşuni şi zmeură vin din grădina părinţilor. Îmi amintesc şi acum când aveam vreo 10 ani, era luna iunie şi aveam obişnuinţa de a mă trezi la 7 dimineaţa, îmi începeam ziua cu multe cireşe :-D. Aveam un stil aparte de a mă urca în cireş şi de a-mi umple stomacul cu cireşe. Bineînţeles că cireşii grădinii mai primeau vizitele mele şi pe parcursul întregii zile.


Nu ştiu cum pentru voi, dar pentru mine oricât de bune ar fi cireşele cumpărate de la piaţă nu se compară cu cele mâncate direct dintr-un copăcel. Pentru mine cred că procesul în sine e deosebit.


În orice caz, ce nu mă aşteptam eu să găsesc pe teritoriul căminului din Danemarca era un cireş. Aşa că de vreo 2 zile ies din cameră, fac o plimbare până la cireşelul meu vedetă şi îmi amintesc de copilărie.


Mai jos vă las cu 2 poze! Să aveţi o lună iunie plină de soare şi fructe delicioase!


Cireşul înflorit din grădina copilăriei mele:





Şi roada cireşului danez:





„Bilişoare roşioare
Strălucesc frumos la soare
Cu codiţele perechi
Să le pui după urechi”
sau Să le pui în cercei 😀

Pescăruşi

By

În plimbarea mea de ieri cu bicicleta am surprins un moment frumos. În video-ul de mai jos vedeţi combinaţia perfectă între sălbăticie şi modernitate. Sper să vă placă :-).





P.S. În cazul în care vreţi să vedeţi peisajul în realitate mergeţi la Damhussøen în Rødovre.

Residence Permit, CPR şi Yellow Card

By

Acum cred că a venit timpul să public şi ce activităţi vei avea, studentule internaţional, la începutul aventurii tale în Copenhaga.


O să las la o parte obligaţiile tale de la facultate şi o să mă rezum la cele necesare pentru a intra în legalitate pe teritoriul Danemarcăi. Dacă eşti cetăţean al Uniunii Europene trebuie să te prezinţi în primele trei luni (de preferat chiar în prima săptămână) la Statsforvaltningen (Regional State Administration) pentru a obţine permisul de reşedinţă (Residence Permit). Pentru a putea aplica ai nevoie să te prezinţi la ghişeu cu paşaportul, două poze tip paşaport şi scrisoarea de admitere. Teoretic în maxim 2 săptămâni ar trebui să primeşti prin poştă permisul de reşedinţă. Dar poate dura şi mai mult, în cazul meu au fost cam 5 săptămâni :-).


După ce ai opţinut permisul trebuie să aplici pentru CPR şi Yellow Card. Trebuie să cauţi Borgerservice din municipalitatea în care stai. Dacă stai în Copenhaga atunci caută aici cel mai apropiat sediu. Pentru a depune ai nevoie de paşaport, permisul de reşedinţă şi o dovadă a adresei tale din Danemarca. Dacă stai la un cămin atunci trebuie să ai cu tine contractul de cazare, dacă însă închiriezi trebuie să ştii adresa. Dovada în situaţia în care închiriezi de la persoane private se va face printr-o scrisoare tip formular adresată proprietarului, pe care acesta trebuie să o completeze şi o să o trimită înapoi la Borgerservice. De asemenea, la ghişeu o să ţi se spună că obţinerea cardului nu o să dureze mai mult de 2 săptămâni. Dar nu te speria dacă au trecut mai multe şi nu l-ai primit. Nu de alta dar acesta este trimis prin poştă şi se poate pierde în sistem (cazul meu). Nu pentru că nu este serioasă poşta din Danemarca (detalii despre cum funcţionează poşta în Danemarca într-un post viitor). Dacă însă a trecut o lună ar trebui să mergi iar la Borgerservice şi să vezi care este motivul unei aşa mari întârzieri.


CPR-ul este un număr social personal, asemănător CNP-ului din România. Acesta este folosit de toate organizaţiile şi instituţiile publice. O să ai nevoie de CPR şi Yellow Card pentru a putea să îţi deschizi un cont bancar, să te poţi angaja şi pentru a beneficia de serviciile sistemului de sănătate. CPR-ul este un număr format din 10 cifre. Primele 6 reprezintă ziua, luna şi anul de naştere, iar ultimele 4 sunt nişte cifre aleatoare.

Grocery shopping in Copenhagen

By


Unul din lucrurile care mi-au dat bătăi de cap atunci când am sosit în Danemarca a fost că există destul de multe lanţuri de magazine şi nicio categorisire a acestora. Problema mea era că nu ştiam unde găsesc cele mai bune preţuri în raport cu calitatea produselor. Aşa că am pierdut destul timp în prima perioadă umblând prin toate magazinele şi făcând comparaţie. De aceea am hotărât să ajut viitorii Copenhaghişti cu informaţii privind magazinele de aici.


Magazinele cu cele mai bune preţuri din punctul meu de vedere sunt Netto, Lidl, Fakta, Rema1000 şi Aldi. Aici găsiţi o gamă de produse pentru necesitatea de zi cu zi. Să zicem că aranjarea produselor este un pic haotică, dar după o frecventare regulată a magazinului ştii exact de ce ai nevoie şi unde găseşti. Din experienţă vă spun că Lidl este singurul magazin la care nu plăteşti o taxă în plus dacă plăteşti cu un card internaţional.


Următoarea categorie de magazine în care preţurile sunt ceva mai ridicate dar găseşti oferte bune la carne sunt Føtex, SuperBrugsen, Kvickly şi Bilka. De asemenea acestea sunt magazine cu dimensiuni mai mari. Produsele pot spune că sunt aranjate după o oarecare ordine. Dacă ar fi să fac o comparaţie cu vreun lanţ de magazine din România ar fi cu Cora sau Carrefour, doar că nu ajung nici pe departe la mărimea lor.


Ultimele magazine de care pomenesc aici sunt acelea la care vă recomand să mergeţi numai dacă sunteţi dependenţi de un anumit produs ce se găseşte numai la ele. Acestea sunt Irma şi SuperBest.


De altfel pentru anumite produse puteţi să mergeţi în zona Nørrebro. Găsiţi magazine deţinute de turci sau arabi. Nu neapărat o să fiţi întâmpinaţi cu oferte şoc dar aveţi norocul să găsiţi produse a la România (fasole, mălai, seminţe etc) şi la nişte preţuri apropiate de cele din ţara mamă.


Shopping plăcut! 🙂


Rodica