Posts Tagged ‘Dan’

Nicuşor Dan – de la Făgăraş, la Paris cu oprire în Micul Paris

By

Guest post by Sorin Pirău

Nu îmi place să scriu despre politică. Nici acum nu o fac. Îmi place să scriu despre oamenii din jurul meu, despre societatea în care trăim, despre cei pe care îi respectăm şi îi preţuim. Eu aşa cred că ar trebui să fie politica. Fiecare ţară, judeţ, oraş, comună, companie, şi de ce nu, gospodărie are nevoie de un administrator. Ar fi ineficient ca toţi membrii comunităţii să participe zi de zi la procesul de „gospodărire” al resurselor. De aceea, ei aleg un membru respectabil căruia îi încredinţează misiunea de a transpune în practică strategia şi viziunea lor asupra viitorului colectivităţii.

Acum că am terminat cu introducerea cursului de Educaţie Civică 101, am încrederea că cei cărora nu le era adresat acest post s-au plictisit deja şi au închis această pagină. Voi continua pentru restul.

Bănuiesc că majoritatea ştiţi cine este Nicuşor Dan. Pentru cei din provincie care încă nu aţi auzit de el, Google-ul vă este la îndemână (presupun că cei care sunt din Bucureşti şi încă n-au aflat cine e Nicuşor Dan – indiferent dacă îl aprobă sau nu – au renunţat deja după primul paragraf). Eu pot zice că îl „cunosc” pe Nicuşor de aproape 10 ani. Am pus între ghilimele deoarece nu l-am cunoscut niciodată personal, însă aproape zilnic treceam pe holul liceului sub panoul uriaş în care trona poza sa din adolescenţă, împreună cu diplomele primite la olimpiadele internaţionale de matematică şi articolele din ziarele vremii dedicate performanţelor sale. Sunt curios câte licee din România se mai pot mândri cu un dublu medaliat cu aur la Olimpiada Internaţională de Matematică… Dar să nu deviem.

Ieri, când am aflat rezultatele parţiale ale alegerilor locale din Bucureşti, am fost suprins să-l văd pe Nicuşor Dan pe locul 3, cu aproape 10%. Spre deosebire de alţii, eu am fost surprins pozitiv. Nu mă aşteptam la aşa scor mare. Ştiam că majoritatea îl critică pentru ideea sa „prostească” de a facilita transportul cu bicicleta într-una din cele mai aglomerate capitale din Europa. Citând un nemulţumit, „ce mai urmează acum? Să ne întoarcă înapoi cu 100 de ani, să circulăm cu căruţa?”. Aşadar, mă aşteptam la un meci strâns între Irinel Columbeanu (sigur e mai de notorietate) şi Nicuşor Dan.

Deşi scorul său m-a suprins plăcut, nu ştiam dacă intrarea sa în Consiliul General este sau nu benefică. Majoritatea prietenilor şi cunoştinţelor mele din Bucureşti (inclusiv facebook – friends) l-au susţinut activ, unii fiind şi voluntari în echipa sa. Aceştia se bucurau de şansa de a avea un „whistleblower” acolo, care să informeze societatea civilă despre anumite aspecte ascunse ale activităţii consilierilor. Dar cu ce preţ? Oare chiar ar fi putut face el o diferenţă, indiferent de cât de multă bunăvoinţă ar fi avut? Din câte ştiu nu există niciun fel de hotărâre sau de lege pentru care ar fi avut drept de veto. Presupunând că s-ar fi votat o hotărâre ilegală/imorală de către majoritatea din consiliu, el cel mult s-ar fi putut indigna, exprimându-şi această stare de spirit printr-un simbolic vot contra. Iar beneficiile de a fi „unul dintre ei” nu cred că sunt aşa de mari. Doar nu credeţi că „afacerile” se discută în plenul consiliului, nu? Mai mult, presupunând că ar mai fi interesat de aşa ceva, cum ar fi putut candida din nou peste 4 ani ca un om anti-sistem în condiţiile în care ar fi fost parte din el fără nicio realizare remarcabilă care să-i poarte numele?

La ora la care scriu acest articol, se pare că nu trebuie să ne îngrijorăm de aşa ceva. Conform ultimelor rezultate Nicuşor Dan nu va intra în consiliu, fiind puţin sub pragul de 5%. Ce mă amuză sunt explicaţiile care se vehiculează în legătură cu diferenţa dintre voturile primite pentru primărie şi cele pentru consiliu. Aparent, campania sa electorală nu a evidenţiat faptul că el candidează şi pentru Consiliul General, nu doar pentru primărie. Argument plauzibil, dar care cred că nu este valabil pentru genul de oameni care l-au votat. „Trucuri” de genul plasarea candidatului într-un loc greu de găsit pe listă (Nicuşor Dan a fost ultimul), sigle ale vreunui partid minuscul clonate pentru ca să semene cu sigla altui partid mai cunoscut sau candidaţi cu nume asemănătoare funcţionează în cazul oamenilor care încă mai sunt păcăliţi de faimoasele branduri chinezeşti din bazarul Europa: Naik, Nokla, Adidos sau, favorita mea, Dolce&Banana. Nu cred că aproape jumătate din votanţii lui Nicuşor Dan (pentru care îţi lua ceva efort să te informezi în condiţiile în care a fost aproape absent de la TV) „s-au lăsat păcăliţi” de ele. Mai degrabă au mers pe principiul „totul sau nimic”. Sau poate acesta a fost modul lor de protest. Un vot pentru concursul pierdut din start (primăria), dar nu şi pentru Consiliul General, unde avea şanse reale. Măcar să rămână mereu cu întrebarea „Ce-ar fi fost dacă…?”

Dan Bălan

By

De curând binecunoscutul interpret de muzică, singura vedeta internaţională a Republicii Moldova, Dan Bălan, a lansat un nou single. Este de la sine înţeles că presa din Moldova, mai precis Unimedia (pe calea asta am citit ştirea), a alocat o bucăţică de „pământ” anume pentru acest eveniment din cariera artistului. Până aici nimic ieşit din comun.


Şi din curiozitatea mea am trecut cu ochii şi peste comentariile oamenilor care au descoperit Internetul în Moldova şi îşi dau cu părerea şi acolo unde nu ar fi exact cazul. Prin cele câteva zeci de comentarii, doar unul era de laudă. Restul e frumos să le numesc doar răutăcioase.


Am fost de-a dreptul uimită încă o dată de poporul nostru, plin de critică destructivă. Dacă până în toamna anului trecut moldovenii îl admirau, ascultau, pe scurt, îl zeificau pe Dan Bălan, acum la orice ştire care apare în presă despre această vedetă (în special cu referire la cariera lui) apar numai comentarii răutăcioase. Acestea, desigur, neavând legătură cu articolul propriu-zis, ci cu prestaţia lui din Piaţa Marii Adunări Naţionale de Hramul Chişinăului.


Încă o dată am concluzionat că peste moldoveni trebuie să mai treacă câţiva ani buni până o să aibă puterea şi înţelepciunea necesară să îşi amintească toată istoria unui om şi a acţiunilor lui şi a face o statistică corectă. Şi aici nu mă refer doar la cazul Dan Bălan, ci în general. Marele public moldav tot comentează că nu-l mai vrea pe scenă în Chişinău pe Dan Bălan. Staţi liniştiţi că omu’ ăsta nici că o să mai cânte vreodată pentru un public obsedat de aparenţe. O călcat şi el prin oale străchini dar cred că a venit momentul în care să ne amintim toate evenimentele publice la care a participat artistul şi să realizăm că a încântat de mai multe ori cu prezenţa lui decât a dezamăgit.


Dar până la urmă ce să ceri de la un popor crescut şi educat sub comunism? Cred că eu am mult prea multe aşteptări.


Pentru cei care nu cunosc ultima bucată muzicală a artistului Dan Bălan am ataşat video-ul. Enjoy!