Posts Tagged ‘CSIE’

Şi-a trecut…

By


Şi am ajuns în ultima zi a anului 2010, ultima zi a unui deceniu. Îmi amintesc şi acum cât optimism aveam la începutul anului 2001, câte speranţe pentru anii ce urmau să vină. Mi-amintesc că unul din ţelurile mele era să plec din Văsieni. Încet, încet am realizat că nu plecatul era problema, ci ce o să fac acolo unde ajung, zici că eram cumva într-o secvenţă de discuţie din filmul „A walk to remember” :-D.


O să fac un rezumat al acestui deceniu, a evenimentelor importante din viaţa mea mă refer.


Anul 2001 m-a prins în clasa a 7-a la gimnaziul din localitatea mea natală. Nu aveam prea mulţi prieteni. Pe-atunci eram destul de radicală. Nu înţelegeam toate motivele de ce nu am reuşit să am prieteni. Acum îmi este destul de clară situaţia. Eram Rodica Plamadeala, fiica a 2 profesori din acea şcoală, aveam o medie la şcoală mai bună decât a majorităţii, aveam părinţi care îmi ofereau o libertate gradată, pe care mai târziu am apreciat-o şi înţeles-o, nu aveam liber la discotecă precum majoritatea colegilor mei, aveam planuri de viitor, nu mă vedeam petrecându-mi viaţa după standardele satului. Toate acestea mă scoteau din cotidian şi îmi dădeau alte perspective. Probabil dacă aveam succes nu tindeam să plec şi să experientez un alt stil de viaţă. Pe 14 iunie 2003 aveam banchetul de terminare a şcolii generale. Îmi amintesc discursul directorului de atunci, de diplomele simbolice ce se oferă la fiecare terminare a unei etape din procesul de educaţie, de laudele exagerate ale profesorilor, de media mea de 10 pentru clasa a 9-a, care şi acum nu sunt foarte sigură cum de s-a întâmplat, am vagi idei totuşi. Vara anului 2003 a fost specială. M-am interesat de procesul de admitere la liceu în Ţara Mamă ca şi student bursier al Statului Român. Am depus dosarul pe la mijlocul lui iulie cu marea speranţă să fiu admisă în Iaşi, acolo era student fratele meu. Însă mare mi-a fost surpriza ca la aflarea rezultatelor să mă văd repartizată la Liceul Teoretic „Jean Monnet”, Bucureşti. Aşa că 13 septembrie 2003 a fost oficial ziua în care am plecat din Văsieni.


În 15 septembrie 2003 eram componentă a clasei a 9-a „C” din liceul sus menţionat şi casă numeam o cameră dintr-un cămin de elevi bucureştean. Tot atunci am cunoscut-o şi pe cea care era să îmi fie colegă de clasă, bancă şi cameră timp de 4 ani, Dănuţa. De-a lungul anilor de liceu am întâlnit persoane care îmi sunt dragi şi acum: Mira, Ioana şi Ana-Maria. Au fost 4 ani cu multe evenimente ce şi-au avut rolul unei educaţii. Per total nişte ani fericiţi.


În iunie-iulie 2007 eram înr-un stres continuu. Era perioada bacalaureatului, cred că majoritatea pot înţelege acest stres pentru că rezultatele de la bacalaureat sunt importante o dată pentru stima de sine şi a doua pentru admiterea la facultate. Pe 7 iulie am aflat rezultatele examenelor şi îmi făceam planurile despre aplicarea la facultate. Faină senzaţie atunci când am depus diploma de bacalaureat la secretariatul facultăţii la care fusesem admisă. Escapada la mare cu Ioana şi Ioana în Moldova au încheiat vara evenimentelor.


Din 1 octombrie 2007 aveam oficial statutul de studentă în cadrul Academiei de Studii Economice, Bucureşti. Mie mi-a luat la început o săptămână să ajung la primul seminar unde am făcut cunoştinţă cu membrii grupei 1016. Îmi amintesc şi acum cum l-am cunoscut pe cel care urma să îmi devină prieten şi iubit şi care şi-a păstrat statutul până astăzi. Tot în acea perioadă am făcut cunoştinţă cu noul cămin şi condiţiile oferite şi cu fetele care mi-au rămas prietene: Alina şi Natalia.


Începutul anului 2008 mi-a adus şi primele examene de la facultate. Eram la facultatea la care îmi povestise lumea că dacă am să trec cu bine de prima sesiune atunci o să mă descurc în următorii ani din programul de licenţă. Iar sesiunea a trecut la fel de repede precum venise şi plus că fusese mai bine decât mă aşteptasem.


În martie 2009 mi-am ales profesorul coordonator al licenţei cât şi tema de licenţă. Tot în martie am depus dosarul pentru redobândirea cetăţeniei române. La finele anului 2009 eram cetăţean al României şi cu jurământ de credinţă depus.


La cumpăna dintre anii 2009-2010 eram în tabără la Covasna cu câţiva din colegii şi prietenii mei de facultate. Îmi amintesc frumoasele focuri de artificii din centrul orăşelului-staţiune Covasna.


2010 a fost însă anul cu cele mai multe evenimente. Dacă mă întrebai acum un an unde mă văd la trecerea în noul deceniu răspunsul ar fi sunat cam aşa: studentă la masterul de aprofundare în informatică economică sau la cel de baze de date în cadrul Facultăţii de Cibernetică, Statistică şi Informatică Economică şi probabil pe la vreo petrecere alături de prietenii de la facultate.


În 2010 am avut parte de ultimul semestru al meu în calitate de studentă la CSIE. Semestru în care mi-am pregătit şi lucrarea de licenţă cu tema „Bază de date Oracle privind gestiunea activităţii unei edituri” avândul coordonator pe Domnul Profesor Manole Velicanu. Tot în acest semestru am aplicat pentru un program de master în economie la Universitatea din Copenhaga. Am fost acceptată şi din acel moment s-au schimbat planurile. Urma să vin în toamnă în capitala Danemarcei pentru o nouă experienţă.


Tot în 2010 am vizitat ţinuturile Făgăraşului. Am zburat prima oară cu avionul. Am vizitat Londra cu ale ei atracţii turistice, Winchester, Portsmouth şi Marea Nordului. Lista continuă cu experienţa din Copenhaga, împrejurimile oraşului şi Marea Baltică.


Cam atât pentru acest deceniu ce se află la putere pentru încă câteva ore.

Vă doresc Un An Nou Fericit! Fie ca 2011 să vă împlinească şi să vă dăruiască multă, multă sănătate şi fericire!


Matematica

By

O să încep cu nişte întrebări la care mai târziu, în acest articol, o să răspund.


Ce este matematica? Cât de mult din ştiinţa numită matematică ne trebuie în viaţă să ştim? Este importantă matematică pentru fiecare dintre noi?


Matematica este în general definită ca ştiinţa ce studiază relaţiile cantitative, modelele de structură, schimbare şi spaţiu. În sens modern, matematica este investigarea structurilor abstracte definite în mod axiomatic folosind logica formală. Acesta ar fi modul dicţionarului de definire a matematicii. Eu aş defini matematica ca materia pe care o avem la şcoală obligatoriu şi datorită căreia ne este dezvoltată gândirea, respectiv logica.


Mulţi spun că matematica este neimportantă în funcţie de viitorul/cariera la care aspiră. Majoritatea însă refuză să înveţe la această materie din alte considerente. Cel mai important dintre acestea cred că este faptul că matematica este una din cele mai grele materii la nivel de gimnaziu şi necesită mai mult timp pentru a o înţelege, iar aceşti copii preferă calculatorul, internetul, ieşitul etc în defavoarea acestei ştiinţe. Chiar dacă ajung la liceu şi încep a înţelege valoarea matematicii, lacunele în acest domeniu necesită iarăşi timp şi aceştia nu sunt dispuşi să îl acorde. În final aleg pur şi simplu să nu o mai studieze.


Însă părerea mea este că matematica este una din puţinele materii pe care trebuie să o înveţi cu adevărat pentru că ai nevoie de ea în fiecare zi.


Îmi amintesc de mine în liceu când m-am decis să dau la o facultate cu profil informatico-economic şi eram mereu revoltată de orele de matematică. Mereu îmi puneam întrebarea la ce îmi folosesc limitele, derivatele sau integralele. La ce o să îmi trebuiască ele mie atunci când o calculez un indicator economic sau o să scriu cod? Eram absolut sigură că îmi ajungeau nişte cunoştinţe de algebră pentru a face un calcul matematic şi nu vedeam absolut nicio legătură între matematică şi informatică.


Ajunsă în anul I de facultate am aflat că mai am cel puţin 3 semestre de matematică. Eram de-a dreptul revoltată, dar pentru că trebuia am învăţat. La început am văzut că analiza matematică îmi este necesară în statistică, econometrie, microeconomie, macroeconomie sau pentru optimizări informatice.


Noi, cei de la facultatea de Cibernetică, Statistică şi Informatică Economică din cadrul Academiei de Studii Economice, Bucureşti, încă pot spune că avem un nivel destul de înalt de cunoaştere a matematicii faţă de celelalte facultăţi din cadrul aceleiaşi universităţi. De asemenea, elevii de la un profil matematică-infomatică au un nivel net superior celor de la un profil economic. Şi asta este o mare greşeală a Ministerului Educaţiei pentru că economia este 90% matematică şi numai 10% intuiţie economică (termeni economici). După 3 ani de facultate şi câteva luni de master pot să declar acelaşi lucru. Dacă vrei să ai cunoştinţe în economie mai mult decât de suprafaţă, atunci observi că ai din ce în ce mai mult nevoie de matematică. Am cursuri la care jumătate din materie o învăţăm citind articolele unor economişti celebri. Jumătate din conţinutul acestor articole sunt numai formule matematice care uneori mă depăşesc.


Cu alte cuvinte, dacă vrei să fii un economist de succes trebuie să fii întâi un matematician foarte bun.


Dar, făcând o generalizare, cred că dacă vrei un viitor strălucit atunci ar trebui să înveţi matematică de mic copil, cât mai aprofundat posibil, astfel încât, mai târziu în viaţă, să fii capabil să poţi alege o carieră în orice domeniu. Deci da, după părerea mea, ştiinţa numită matematică ar trebui să fie importantă pentru fiecare dintre noi.


P.S. Eu sunt la un program de master în economie.