Posts Tagged ‘Copenhaga’

Vino să ne cunoaştem la Conferinţa Anuală a GRASP-ului!

By

O conferinţă anuală bate la uşa organizaţiei din care fac parte. După cum vă spuneam cu ceva timp în urmă sunt membru activ în cadrul NGO-ului numit The Global Romanian Society of Young Professionals (GRASP).

În fiecare an GRASP organizează o Conferinţă Anuală ce face parte din cadrul celui mai mare proiect al organizaţiei, Proiect România 2020. În fiecare an evenimentul îşi schimbă subiectul şi locaţia. Anul acesta conferinţa anuală ajunge în Copenhaga şi vom discuta despre Comunităţi pentru Succes.

Ne dorim să contribuim la viitorul României prin crearea de valoare adăugată datorită comunităţilor care aduc împreună oamenii ce împart acelaşi interes şi care împreună pot schimba lumea. Ţintim sus pentru că România are nevoie de comunităţi care nu doar să întreţină oamenii frumoşi, dar să-i angajeze în iniţierea şi dezvoltarea proiectelor ce pot schimba puncte cheie în actuala societate românească.

În cadrul conferinţei vom discuta despre ce motivează oamenii să înceapă o comunitate, care sunt paşii ce ar trebui implementaţi pentru a o dezvolta, cum găsim oamenii ce împart aceeaşi viziune şi au aceleaşi necesităţi etc. Vom face acest lucru prin oferirea unor exemple clare prezentate de către diferiţi fondatori sau lideri de comunităţi, care vor împărţi cu participanţii experienţa lor, succesele şi insuccesele, provocările întâmpinate şi soluţiile identificate.

De asemenea, în cadrul conferinţei vom avea participanţi din diferite ţări, energie pozitivă şi idei grozave pentru o Românie mai bună în viitor. Pentru mai multe detalii despre conferinţă şi cum să aplicaţi, vă invit să vizitaţi http://romania2020.mygrasp.org/.

Sper să ne vedem între 10-12 octombrie la Copenhaga!

GRASP

By

Nu am fost niciodată omul care îşi făcea timp pentru organizaţii non-guvernamentale. Aplicam această „regulă” pentru că observasem că mulţi dintre cei implicaţi activ în diferite ONG-uri erau oameni care nici nu aveau habar de ce se află acolo. Făceau această „carieră” pentru că dădea bine la CV.

Eu sunt omul care lucrează destul de bine în echipă. Există un singur doar: oamenii din echipă trebuie să îşi dorească să fie acolo. Altfel prefer oricând să îmi execut treburile individual.

În ultimele luni însă am devenit membru în echipa GRASP. Vă întrebaţi poate ce este GRASP? GRASP este Societatea Globală a Tinerilor Profesionişti Români (English: Global Romanian Society of Young Professionals). De ce m-am implicat acum? Pentru că este o organizaţie a cărei valori şi viziuni le împărtăşesc. Doresc să-mi ajut patria cu toate că mă aflu la vreo 2000 de km depărtare. Pot face acest lucru cu ajutorul oamenilor din GRASP. Cred că sinergia produsă de oamenii care lucrează în GRASP pentru o o societate mai bună este excepţional de mare.

Acum câteva luni am hotărât cu câţiva prieteni să înfiinţăm o filială şi în Copenhaga. Am făcut acest lucru pentru că în momentul de faţă sunt destul de mulţi studenţi şi tineri profesionişti români ce îşi duc traiul în capitala Danemarcăi. Între timp am avut 2 evenimente la nivel local şi ne dorim să avem multe altele la fel de plăcute pe viitor. Această filială are rolul în primul rând de a crea o comunitate în care informaţiile să circule rapid. Vorbesc aici atât de informaţii de carieră cât şi de cele legate de societatea ţării adoptive. De asemenea, în timp am dori să creştem şi să găsim modalităţi prin care am putea să transferăm cunoştinţele dobândite în ţara a cărei populaţie este cea mai fericită din lume către societatea de acasă.

Una din tradiţiile GRASP este să aibă în fiecare an o Conferinţă Anuală. Anul acesta s-a ajuns la ediţia cu numărul 5. Până anul acesta conferinţa s-a ţinut în Budapesta, Boston, Bucureşti, Amsterdam şi, în 2012, în Londra. În cadrul conferinţelor s-a lucrat la unul dintre proiectele mari ale GRASP-ului şi anume „Proiect România 2020”. În fiecare an se atinge o anumită latură la care ar trebui să se lucreze în societatea actuală a României. Tema anului 2012 a fost „Proiect Romania 2020: Soluții pentru o Românie competitivă”. Aşa că timp de 3 zile am avut deosebita plăcere să mă aflu în compania unor oameni deosebit de optimişti în ceea ce priveşte viitorul României. Sunt oameni care nu doar cred în ziua de mâine, dar caută soluţii la problemele cu care se confruntă societatea românească şi refuză să accepte situaţia pe principiul „aşa o fost, mamă, de când e lumea şi pământul”. Suflul pe care l-am simţit m-a învigorat pentru că mi-am dat seama că nu sunt singură şi că oricând voi avea un concept bine definit, oamenii din GRASP mă vor ajuta să-l implementez.

Vă invit cu dragă inimă să căutaţi mai multe informaţii despre GRASP şi dacă vă pasionează să contactaţi filialele unde sunteţi pentru a avea posibilitatea de a vă implica în proiectele organizaţiei. În cazul în care nu există o filială în oraşul/ţara în care locuiţi, creaţi-o voi!

Vara în Copenhaga

By

Cum este vremea pe la voi vara asta? Asta am fost întrebată săptămânile trecute de un prieten din România. Răspunsul era simplu. În Copenhaga nu era nici urmă de vară. Eu încă umblam cu geacă după mine şi trebuia să fiu atentă să nu-mi uit hainele de ploaie. Începusem un pic să fiu nostalgică după verile de coşmar oferite de Bucureşti. Îmi era chiar dor să nu duc grija frigului. Şi cred că Mama Natură m-a auzit plângând după vreme caldă şi şi-a propus să îmi ofere razele soarelui. Astfel se face că săptămâna asta, de luni până ieri, am avut parte de zile calde, de voie bună şi vreme numai potrivită de câte o leneveală. Este primul an în care am înotat în Marea Baltică. Nu mi-am imaginat că o să o fac şi pe asta. Apa a fost extrem de curată şi destul de caldă. Am avut parte de 5 zile „de vacanţă”. 🙂

Ataşez două filmuleţe. Primul este filmat la Amager Strandpark. La cât era de cald şi la cât de multă lume era pe plajă, am avut impresia că mă aflu într-o staţiune exotică :-D. Bine că turbinele de vânt erau prezente pentru ca să mă trezească la realitate. Se spunea că nu ar trebui lăsate firmele să construiască turbinele în apă pentru că strică priveliştea. Mie personal mi se pare că ele de fapt personalizează locul. Voi ce ziceţi?

Al doilea video l-am filmat la Islands Brygge. Zona aceasta a fost industrială până prin anii ’70. La începutul anilor ’80 zona a început să fie reconstruită şi s-a continuat transformarea până s-a obţinut ceea ce vedeţi în filmuleţ. Bineînţeles că video-ul conţine doar o parte mică din tot, dar este numai bine pentru ca să vă faceţi o idee. Apa din canal este din Marea Baltică şi oamenii (inclusiv eu) înotau de zor acolo. Sunt curioasă unde s-ar putea implementa ideea şi în Bucureşti? Poate la lacul Morii? Ar fi un proces greoi să creezi în zona din jurul lacului Morii o mini staţiune. În acelaşi timp aleşii au alte probleme de rezolvat. Aşa că cetăţenii să îşi pună pofta în cui dacă vor civilizaţie în capitala plaiului mioritic.

Tot la Islands Brygge de la 6 seara începeau să sfârâie grătărelele. Spre deosebire de Românica aici după grătar rămânea la fel de curat ca şi înainte de începutul procesului. Ce m-a „mirat” este că nu am văzut gropi pentru grătar. A, da, aici oamenii îşi cumpără grătar de unică folosinţă/grătar portabil pentru a nu distruge natura.

Nu vă faceţi griji. De astăzi vremea de vară specifică Copenhagăi şi-a revenit. Am avut parte şi de oleacă de ploaie şi vântul nu s-a lăsat aşteptat. 🙁 Însă cine ştie ce ne rezervă Mama Natură în luna lui august. Să fim răbdători şi recunoscători pentru săptămâna ce a trecut.

1. maj i Fælledparken

By

Sărbătoarea muncii este celebrată cu mare fast în Copenhaga. Locul desfăşurării activităţilor de relaxare este în Fælledparken. Un parc destul de spaţios, cu multă iarbă verde şi, nu în ultimul rând, cu mii de oameni pregătiţi să se simtă bine. Astăzi copenhaghiştii au avut parte şi de o vreme fenomenal de plăcută. Fiind sfătuită să nu ratez această „petrecere”, m-am prezentat astăzi cu prietenul meu bun, aparatul foto şi, în consecinţă, ataşez mai jos nişte poze şi nişte filmuleţe pentru imaginea de ansamblu.

Să începem cu începutul i.e. cu imaginea pe care am văzut-o când am păşit în Fælledparken:



Continuăm cu premierul Danemarcăi, Helle Thorning-Schmidt, care a ţinut un discurs pe placul susţinătorilor ei :-). Daneza mea nu m-a lăsat să înţeleg mai mult de 30% din tot discursul. Oricum, mult mai bine decât nimic!



Soarele strălucea, cântăreţii cântau pe scenă şi o mămică se juca cu bebelul ei. Sweet! 🙂



Următoarea poză prezintă 2 persoane creative. Cineva îi filma şi ei cântau din toţi cei 2 plămâni. Să fi trimis cumva Danemarca pe cine nu trebuia la Eurovision? :-D.



Şi ce fel de sărbătoare socialistă fără oleacă de reprezentare a comunismului! Şi da, cu tot cu steagul Coreei de Nord!



Şi mai jos includ 2 video-uri scurte filmate din diferite părţi ale parcului.

La finalul filmuleţului aveţi scrisă dorinţa lăuntrică a fiecărui danez :-D.



Amenzile pentru…

By

…bicicliştii copenhaghişti.

Dragi biciclişti din capitala Danemarcăi,

Săptămâna aceasta poliţia din Copenhaga are pe listă amendarea bicicliştilor care încalcă regulile de circulaţie. Printre cele mai importante de amintit ar fi luminile, viratul la dreapta când semaforul este încă roşu, mersul prin locuri interzise cu bicicleta (pieţele de toate dimensiunile), mersul pe contrasens, pe trecerea de pietoni, pe trotuar sau mersul fără mâini. Cred că dacă eşti oprit pentru una din încălcările de mai sus atunci se adaugă şi un control al frânelor. De la începutul anului 2012 regula este să îţi meargă şi frânele de pe faţă. Să nu uităm şi că trebuie să semnalizăm.

Anul acesta amenzile au crescut şi variază între 700 şi 1000 DKK. Dacă încalci mai multe reguli în acelaşi timp amenzile se cumulează. Aşa că păzea dacă vreţi să rămâneţi cu banii în buzunar şi nu la poliţia daneză.

Mai multe detalii despre noile amenzi: aici.

 

Klippekort

By

Acum vreo câteva săptămâni am fost întrebată de un viitor copenhaghist cum stă treaba cu klippekort-urile. După ce intri pe site-ul celor de la Rejseplanen şi îţi alegi staţia de plecare şi sosire eşti anunţat cât o să dureze călătoria, ce transport o să foloseşti, unde trebuie să schimbi, frecvenţa trenurilor, metroului sau autobuzului, etc şi, o informaţie de bază, cât o să te coste afacerea. Ai preţul dacă doreşti să cumperi un bilet normal şi preţul dacă foloseşti un klippekort.

La început nu mi s-a părut greu de înţeles cum funcţionează sau, mai mult, am crezut că este intuitiv. Acum dacă stau să mă gândesc cred că venind din Bucureşti este mai greu de digerat noul sistem. Aşa că am hotărât că este un articol ajutător pentru cei care urmează să păşească pragul Copenhagăi.

În principiu o să încerc să explic luând drept exemplu călătoria de la Aeroportul din Copenhaga (statia Lufthavnen) până la DTU (staţia Anker Engelunds Vej/Dtu). Rejseplanen-ul îţi scrie că de la aeroport până la destinaţie treci prin 6 zone. Despre zone am scris aici. Ca să ajungi de la punctul A la punctul B trebuie să călătoreşti cu un bilet care să îţi acopere cele 6 zone. Dacă achiziţionezi din aeroport un singur bilet (care îţi acoperă cele 6 zone) te costă 72kr. Asta efectiv înseamnă că după ce ai cumpărat biletul din aeroport în valoare de 72kr, ai la dispoziţie 1.5 ore să ajungi de acolo până la DTU. După 1.5 ore perioada de valabilitate a biletului pentru 6 zone expiră. Adică pe parcursul celor 1.5 ore poţi să te plimbi prin orice transport care este acoperit de acele zone. În acest caz sunt zonele 1, 2, 3, 4, 30, 41 şi 51. Abia după expirarea celor 1.5 ore trebuie să cumperi alt bilet. Aşa că dacă te încadrezi în timp nu este necesară procurarea unui nou bilet.

Valabilitatea unui bilet diferă în funcţie de câte zone ai plătit:

  • pentru 2 şi 3 zone: o oră;
  • pentru 4, 5 şi 6 zone: o oră şi jumătate:
  • pentru 7, 8 şi restul: 2 ore.

Revenind la exemplul de mai sus. Tot pe Rejseplanen afli de alternativa de klippekort. Site-ul îţi oferă Klippekort Orange pentru că o cartelă pentru 6 zone este de culoare orange. Dacă alegi să cumperi o cartelă de 10 călătorii pentru 6 zone, preţul călătoriei o să te coste 34.5kr. Dar klippekortul cu 10 călătorii costă de fapt 10*34.5 = 345kr.

În cazul în care încă nu ştii exact în ce zone o să te plimbi în viitorul apropiat şi cât de mult, eu îţi recomand altă alternativă: să îţi cumperi klippekort pentru 2 zone (este de culoare albastră). Acesta are de asemenea 10 călătorii. Ca să ajungi de la aeroport la DTU trebuie să îl perforezi de 3 ori (3 călătorii * 2 zone = 6 zone) înainte să pleci din aeroport. El o să aibă exact acelaşi efect ca şi un bilet separat pentru 6 zone sau o călătorie perforată de pe klippekortul de 6 zone (acela de culoare orange). Un klippekort pentru 2 zone (Klippekort Blå se numeşte în daneză sau îi spui în engleză 2 zones klippekort) costă 145kr. Asta înseamnă că o singură călătorie de 2 zone te costă 14.5 kr. Perforându-l de 3 ori înseamnă că toată călătoria o să te coste: 3*14.5 = 43.5kr. După asta o să rămâi cu încă 7 călătorii a câte 2 zone pe care le poţi folosi. Este mai uşor de manevrat klippekortul de 2 călătorii pentru că în cazul meu, de exemplu, călătoresc mai mult în graniţele a 2 zone.

Dacă vei cumpăra un klippekort cu 6 zone rămâi după plimbarea de la aeroport până la DTU cu încă 9 călătorii a câte 6 zone. Şi posibilitatea să le foloseşti raţional nu o să existe pentru că 6 zone acoperă o zonă prea mare pentru cât ai nevoie în mod curent. În Copenhaga cel mai „mic” klippekort este cel de 2 zone. Aşa că, chiar dacă circuli doar între limitele unei singure zone, tot pentru 2 trebuie să plăteşti.

Bineînţeles că pot greşi şi de fapt tu, cititorule, să ai nevoie destul de des de călătorii a câte 6 zone. Atunci te sfătuiesc să cumperi Klippekort Orange. De asemenea, dacă respectiva călătorie în graniţele a 6 zone are loc zilnic te poţi gândi la un abonament lunar.

În încheiere vreau să precizez că în Copenhaga poţi face orice combinaţie cu klippekort-urile. Pentru 6 zone poţi folosi o călătorie de pe un klippekort pentru 4 zone şi o călătorie de pe unul de 2 zone sau 2 călătorii de pe cel de 3 zone. Atâta timp cât acoperi numărul de zone poţi să foloseşti ce ai sau îţi convine. Ai putea să te întrebi de unde ştie controlorul că ultimele 3 perforări de pe klippecortul tău de 2 zone acoperă cele 6 zone de care ai nevoie. Răspunsul este simplu: la fiecare perforare aparatul îţi scrie zona şi ora. Aşa că dacă ai perforat de 3 ori consecutiv o să ai de 3 ori aceeaşi zonă şi aceeaşi oră.

Sper că am fost explicită. Dacă însă mai sunt semne de întrebare aştept nelămuririle la rubrica de comentarii.

Rodica


Sursă Foto

Subvenţie pentru chirie

By

În luna septembrie când eram în plin proces de căutare al unui nou cuibuşor de locuit l-am cunoscut pe Daniel. Băiat serios care intrase recent în rândurile studenţilor copenhaghişti. De la o poveste la alta, de la România la Danemarca, de la ce trebuie să iei în calcul când aterizezi în Copenhaga şi până la băut o bere de dragul vremurilor ce ne aşteaptă, Daniel ne-a întrebat, pe noi marii specialişti, ce ştim despre subvenţia pentru chirie. Într-un an aici noi nu aflasem de ea şi probabil chiar dacă am fi auzit am fi crezut că noi nu ne încadrăm pentru că nu suntem cetăţeni danezi. Daniel totuşi era destul de sigur că această subvenţie există şi că cetăţenia nu determină dacă te încadrezi sau nu. Aşa că într-o bună dimineaţă de septembrie am trimis un e-mail celor de la Borgerservice cu rugămintea să mă lumineze. Nu de alta dar un ban în plus în Copenhaga, sau oriunde altundeva nu strică niciodată.


După câteva zile am primit un răspuns în urma căruia eram exact în acelaşi loc de unde pornisem. Tot ce a fost cu adevărat ajutător în acel e-mail a fost următorul link (informaţii asemănătoare aici). După un click am observat că toată informaţia este în daneză, iar cunoştinţele mele de daneză începătoare nu mă ajutau prea mult. Trăiască cel care a inventat Google Translate! Bineînţeles că pe alocuri propoziţiile nu aveau sens, dar ideea generală era că nu contează cetăţenia pe care o ai atâta timp cât ai un contract de închiriere şi apartamentul are o bucătărie proprie. După ce am înţeles că aş putea aplica mi-am luat poşeţica şi m-am prezentat la Borgerservice pentru informaţii tête à tête cu un angajat al acestuia.


În principiu pentru a aplica ai nevoie de contractul de închiriere, contract de muncă (dacă eşti angajat), formular tip (de la Borgerservice) şi o scrisoare unde trebuia să detaliezi veniturile tale (aici e discutabil, la un ghişeu mi-a zis că e necesară, altundeva mi-a zis că doar veniturile impozabile din Danemarca trebuie declarate, deci eu nu trebuia să declar nimic). În funcţie de toate aceste aspecte îţi este evaluat dosarul şi Borgerservice decide dacă eşti eligibil pentru a primi subvenţia sau nu. Răspunsul îl primeşti în 2 luni din momentul aplicării.


Am aplicat la începutul lui octombrie şi la sfârşitul lui noiembrie am primit o scrisoare prin care eram anunţată că în funcţie de datele prezentate în dosar Borgerservice a hotărât să îmi dea subvenţie la chirie în valoare de X DKK. Partea bună este că dacă dosarul este acceptat atunci primeşti subvenţia retroactiv. Ceea ce înseamnă că o să primesc şi pe octombrie şi pe noiembrie.


Important este să ţineţi minte că acest articol este mai mult pentru a vă informa de acest serviciu. Pentru detalii şi acte necesare în cazul vostru trebuie să faceţi o vizită la cei de la Borgerservice pentru a fi lămuriţi. Eu am vorbit cu 2 angajate şi am avut parte de 2 răspunsuri asemănătoare, dar cu nişte diferenţe demne de luat în calcul. De asemenea, dacă aplicaţi pentru subvenţie trebuie să fiţi atenţi să anunţaţi Borgerservice în cazul în care are loc o schimbare în statutul vostru financiar. Pentru că dacă ei observă o creştere în contul vostru SKAT şi tu nu ai anunţat, atunci rişti să fii pedepsit şi obligat să returnezi banii.


Vă doresc la toţi baftă şi să vă bucuraţi de un ajutor financiar din partea statului danez!


Rodica

Christmas is coming :-)

By

De astăzi dacă te plimbi pe Strøget te poţi bucura de luminiţele pregătite pentru sărbătorile de iarnă. Nimic deosebit, dar îndeajuns ca să îţi dea un sentiment de bine :-). Ce am observat a fost că au fost folosite aceleaşi decoraţiuni ca şi iarna trecută. Şi nici nu am auzit că ar fi danezii foarte preocupaţi să caute alte tehnologii pentru a împodobi oraşul altfel. Zic asta în comparaţie cu Bucureştiul care mereu avea problema ce luminiţe să mai cumpere ca să înfrumuseţeze oraşul.


Mai jos găsiţi video-ul pe care l-am filmat cu un Moş Crăciun danez şi o numărătoare inversă până la aprinderea oficială a luminiţelor din capitala Danemarcăi.





Tot pe Strøget erau şi români de ai noştri care încântau urechile trecătorilor. Mai jos ce am reuşit să filmez până m-a anunţat aparatul că „i-au murit bateriile” :-D.








Să ne bucurăm de venirea iernii!

Iar cazarea…

By

Bat-o vina!

Acest articol este extrem de important pentru toţi cei care îşi caută un locuşor de închiriat pe piaţa privată în Copenhaga. Este experienţa mea şi a Dragobeatului meu. La început am vrut să public eu dar am hotărât că e mai bine să apară în ziarul universităţii pentru ca să fie cât mai mulţi atenţionaţi de astfel de incidente. Mai jos dau copy-paste la tot articolul din ziar (textul este în engleză):

„Sorin and his girlfriend have been having a hard time in Copenhagen finding a roof over their heads

When they finally found an apartment in Copenhagen, it was a scam

Finding a place to stay in Copenhagen is a hard job, especially if you have no idea of the local housing market. But the story of Romanian students Sorin Pirau and his girlfriend makes your normal housing stress seem like a relaxing beer in the hot tub.


When they were admitted in May 2010, the University told them that they would not help them to find a place to stay.
So they followed the standard procedure: They set up an account on the main renting websites (Boligportal, dba and Lejebolig) and signed up for the dorm waiting lists on dorm organisers CIU and KollegiernesKontor.dk.


More than 150 rejection e-mails

»We arrived in Copenhagen in August and we hadn’t received any offer in the meantime. We had an offer from a dorm later in December, but we could’t accept it because at the time we had a place to stay, and we could’t leave it without losing the deposit,« Sorin says.


So this spring he and his girlfriend started to search a new place.


»I got more than 150 rejection e-mails on Boligportal,« says Sorin. »The only positive reply I had was from a Danish woman, who showed us her apartment and told us that she was interested in renting it to us.«


Six months rent. Pay the day after


When they met to sign the contract she told them that the apartment was owned by her and her father and that she wanted to rent the place because she was starting an internship in Germany.


»A condition of the contract was that we had to pay three months deposit plus three months rent in advance. In total, it was DKK 25,000,« Sorin says.


»It is a lot of money. But we had to pay the same when we moved to the apartment where we are living now, and so we thought it was fine. She asked us to pay her on the very some day. I told her that it was not possible, because of problems transferring the money and so,« he adds.


Had no right to sub-let apartment


The contract was accurate and it seemed fine. But when one of his Danish friends checked the address on krak.dk, the name of the owner was different from the name of the woman they talked with.


Sorin and his friends tried to understand what was going on:


»It was a housing co-operative, and we called them. They told us that she in fact had no right to rent the place. Moreover, the actual owner of the apartment had tried to kick out the woman we talked with, because she violated the contract by smoking, ruining the furniture and having pets«.


Things went from bad to worse when Sorin asked the woman for an approval of the renting by the housing co-operative, and she forwarded him a faked e-mail saying that everything was fine.


Need a counsellor for Master students


»We have been lucky to find out there was something wrong with the contract: Many friends told me that they would have paid the money on the spot«, says Sorin.


»This is what you do when you are desperate. And these things are harder for the internationals. For example, I didn’t know anything about the housing co-operative system. In my country you are either landlord or tenant, and there aren’t other possibilities!«


Pirau is surprised that the housing co-operative did not consider what happened to him as a problem. That said, he hasn’t notified the police.


He doesn’t want to have troubles with the Danish legal system, he says, after all their problems with the Danish housing market. When the University Post queried this, he simply replied with indignation:


»I don’t have the time and money to solve this problem«.


The University should have at least one housing counsellor for international Master’s students, Sorin suggests.


»In my case it would have been great to have someone I could ask to have a look at my contract, and to tell me what a housing co-operative is and so forth«.”



Aşa că aveţi grijă şi verificaţi de 3,4,5 ori înainte să plătiţi. Aparent nici măcar faptul că este un cont într-o bancă daneză nu garantează că nu veţi fi înşelaţi.

Drumul spre ţara nordică

By

Până azi nu m-am gândit că aş putea împărtăşi cu potenţiali viitori copenhaghişti aventura mea de până să ajung studentă în Copenhaga. Adevărul este că nu m-am gândit că ar putea fi util şi interesant. Ce s-a schimbat? La rubrica de comentarii a ultimului meu articol am fost întrebată cum am ajuns în Danemarca. Şi atunci mi-a sunat clopoţelul că experienţa mea de început ar putea ajuta viitorii studenţi dornici să studieze aici.


O să încep cu momentul în care am decis să studiez înafara graniţelor României Mari. Dragobeatul meu era pe atunci student Erasmus în Suedia. Era foarte încântat de sistemul educaţional din acea ţară scandinavă. În acelaşi timp, eu eram din ce în ce mai nefericită cu situaţia din cadrul instituţiei de învăţământ a cărei studente eram. Aceste aspecte ne-a făcut să ne întrebăm despre posibilitatea unui master în afară. Şi nu oriunde în afară, ci în cadrul unei universităţi de prestigiu. Ştiam, bineînţeles, că în majoritatea statelor din cadrul Uniunii Europene studiile sunt cu plată. Din motive necunoscute, noi nu ne-am născut fiul şi fiica lui Prigoană :-D, aşa că ne-am gândit că cel mai bine ar trebui să explorăm sistemul educaţional din ţările nordice pentru că aici studiile sunt 100% gratuite.


Trebuie să precizez că povestea se petrecea în noiembrie 2009, iar termenul limită pentru trimiterea aplicaţiilor era 15 ianuarie pentru Suedia şi Danemarca şi 15 aprilie pentru Norvegia.


Între timp ne-am interesat şi de sistemele de învăţământ din ţările vecine Suediei, şi anume: Danemarca, Norvegia şi Finlanda. Am studiat oferta de mastere din cadrul instituţiilor de învăţământ şi am decis să aplicăm la cele care ni se potriveau. Aşa că am aplicat la Universitatea din Oslo, la Universităţile din Umea şi Lund, şi la Universitatea din Copenhaga. Adică am intrat pe site-urile facultăţilor, am văzut care era documentaţia necesară pentru a aplica şi am trimis aplicaţia direct la ei. Doar în cazul Suediei era un centru comun de aplicare, adică angajaţii acestuia se ocupau de repartizarea studenţilor. Trebuia să trimiţi documentele necesare la cei de la studera. Mai multe informaţii pe studera.


După ce am trimis dosarele prin poştă, am avut examene la materiile pe care le studiam în acel semestru. După aceea am început să mă documentez pentru licenţa ce o aveam de scris. Aşa se întâmplase că şi uitasem de aplicaţii. Abia pe la începutul lunii mai mi-am amintit că ar fi fost cazul să fi primit vreo ştire de la universităţile la care aplicasem. Şi asta pentru că Dragobeatul meu primise prin poştă scrisoarea de acceptare. Precizez că la acel moment eu eram locatara unui cămin din zona Lacul Tei şi căminul avea o căsuţă poştală comună pe care eu nu aveam habar să o verific :-D. Chiar mă gândeam că şi dacă am primit vreo scrisoare, care este şansa să o mai şi găsesc? Spre fericirea mea, era chiar acolo, la standul comun de scrisori al căminului şi mă aştepta zâmbăreaţă să o deschid şi să îmi dau o petrecere imaginară de voie bună.


Decizia finală în ceea ce priveşte viitorul meu am amânat-o pentru vreo 2 luni. Abia în vară, după ce am terminat facultatea am hotărât 100% ce voi face pe perioada masterului, şi anume că voi veni pentru o experienţă academică nou-nouţă în capitala Danemarcăi.


Dacă vă gândiţi serios să urmaţi calea academică în Danemarca atunci puteţi găsi aici informaţii utile despre toate instituţiile de învăţământ din această ţară nordică. Informaţie serioasă culeasă şi pregătită cu grijă de LSRS. Mulţumiri!


În final vreau să urez baftă şi spor la toţi cei care se gândesc să devină „danezi” măcar pentru o perioadă!


Rodica