Posts Tagged ‘ciclism’

Mersul cu bicicleta: distractie sau transport zilnic?

By

Scriu acest articol după ce am aflat pe blogul lui Zoso despre concursul prin care Coca-Cola oferă 10 biciclete bloggerilor. Aşa că de ce să nu-mi încerc norocul? 🙂


Îmi amintesc şi acum prima zi în care am învăţat arta „bicicletatului”. Abia împlinisem 6 ani şi îl aveam drept instructor pe fratele meu mai mare. Şi cum eram un firicel de iarbă mi-au trebuit numai vreo câteva ore ca să îmi însuşesc talentul de a pedala. Astfel bicicleta mi-a fost bun prieten în copilărie. Pe atunci nu erau aşa populare transporturile cu motor. Pentru mine bicicleta era un vis frumos, o distracţie, o activitate care îmi trezea şi îmi dezvolta muşchişorii mei mici.


Ca orice pui de om am crescut şi mi-am luat zborul în lumea mare. Direct dintr-un sat moldovenesc am aterizat în marea capitală europeană Bucureşti. Care bicicletă? Care vis frumos? Cum îndrăzneam să mă gândesc la aşa ceva? Da’ ce, eu nu am auzit de metrou? De tramvaiul 41? Mofturi domn’le!


A trecut un an, au trecut doi şi am învăţat să nu mai am nevoie de bicicletă în viaţa mea. Doar aveam atâtea alte opţiuni. Aşa că bicicletatul a rămas la nivelul de pură distracţie. Singura dată când am folosit o bicicletă în Bucureşti a fost cu ocazia proiectului „La pedale”. După 2 ore simţeam o energie demult uitată, îngropată, marinată…După aceea îmi răsărise un gânduleţ micuţ, cum ar fi dacă plimbarea s-ar transforma din 2 ore într-o activitate permanentă? Bineînţeles că nu m-a ţinut prea mult această idee pentru că la câteva zile unui coleg de facultate i-au furat bicicleta cu tot cu lacăt din faţa clădirii facultăţii.


Toamna trecută însă m-am mutat în Copenhaga, oraş cunoscut pentru cea mai dezvoltată infrastructură pentru biciclişti. Cu toate că nu am găsit o locuinţă apropiată de facultate mi-am zis că în faţa mea stă posibilitatea de a face din ciclism un stil de viaţă. Aşa că unul din primele lucruri pe care le-am achiziţionat a fost o bicicletă. Astfel se face că pentru mine mersul pe bicicletă a devenit şi distracţie, şi arderea caloriilor, şi trezirea muşchilor mei adormiţi şi, colac peste pupăză, transport zilnic. Bicicleta îmi este prieten şi atunci când merg la distracţie. Este genial cum poţi să vezi în faţa localurilor parcate zeci de biciclete. Este extraordinar să vezi cu câtă nonşalanţă pedalează fetele în fustă prin oraş. Este de-a dreptul nemaipomenit să vezi că numărul bicicletelor oprite la semafor depăşeşte cu mult numărul maşinilor. Ar fi magnific dacă şi românii ar percepe că mersul pe bicicletă înseamnă mai mult decât distracţie. Că este în primul rând un mijloc de păstrare al tinereţii şi frumuseţii.


După aproape un an de zile în care am practicat acest sport îmi e groază să mă întorc în Bucureştiul nostru atât de neprietenos cu bicicliştii. Dar cine ştie pe unde o să ne poarte soarta? Eu, tu, noi toţi putem face diferenţa! M-am săturat să citesc despre problema românească a oului şi găinii în ceea ce priveşte utilizarea bicicletei ca şi transport public. Nu văd de ce ar fi greu să preluăm un proiect de succes (ca cel danez) şi să-l aplicăm în România. Sunt conştientă că ar exista destui şoferi nefericiţi că li se taie din lăţimea străzilor şi că în acest fel ar sta mult mai mult în trafic. Dar nu văd care este problema să îţi cumperi o bicicletă, care este sensibil mai ieftin de întreţinut, şi să o utilizezi zilnic pentru toate activităţile cotidiene.