Posts Tagged ‘bicicletă’

Cine vrea o bicicletă roşie?

By

Anul trecut am fost fericita câştigătoare a unei biciclete oferite de campania Bicicleta Roşie. Se pare că anul acesta tradiţia continuă. Aşa că îndemn pe cei interesaţi de achiziţia transportului minune să intraţi aici şi să aflaţi toate detaliile complete.

Eu am să menţionez în acest articol că tot ce este necesar din partea voastră este să aveţi un blog şi să scrieţi 2 articole ca răspuns la 2 dintre temele propuse de Arhi, Cabral, Portocala Mecanică, Sebastian Bârgău sau Piticu. Pentru a fi înscrişi în concurs trebuie să lăsaţi comentariu cu link-ul articolului scris pe blogul a cărui temă aţi ales-o. Puteţi face asta până mâine, 12 iulie, ora 16:00.

Mult succes celor interesaţi şi din experienţă vă spun că bicicleta merită efortul :-)!

Cum poţi petrece timp în mod plăcut pe bicicletă?

By

Şi ca să îmi termin tema pe acasă şi să intru oficial în cursa pentru câştigarea uneia din cele 10 biciclete m-am plimbat pe blogul lui Piticu. Aşa că astăzi o să descriu cum petrec eu plăcut timpul pe bicicletă.


Doar ca să reamintesc, bicicleta pentru mine este un stil de viaţă. Ceea ce înseamnă că petrec destul timp pedalând. Astfel că din primele zile ale mele de „bicicletat” în Copenhaga m-am abonat la mp3, radio (danez ce-i drept, dar muzica nu are cetăţenie :-D) şi când preferam o linişte sufletească atunci contemplam înconjurul meu. Când merg pe bicicletă simt cum tot corpul meu se simte bine, cum se reînvigorează şi de cele mai multe ori vântul ce trece pe lângă urechile mele mă trezeşte dintr-un somn cu ochii deschişi. Care somn? Doar eşti pe bicicletă o să mă întrebaţi. Eu de foarte multe ori mă pierd în gânduri iar setul meu de pedale mă ajută să îmi fac ordine şi să îmi aşez gândurile pe rafturi.


În concluzie dacă cineva declară că mersul pe bicicletă nu poate fi plăcut atunci cu siguranţă nu a încercat metoda mea 100% funcţională. 🙂 Şi anume o pereche de căşti şi un obiect ce posedă următoarele funcţionalităţi: stocare de melodii, audiobook-uri…şi o bucăţică de radio. 🙂 Voi ce aţi mai experimentat?

Mersul cu bicicleta: distractie sau transport zilnic?

By

Scriu acest articol după ce am aflat pe blogul lui Zoso despre concursul prin care Coca-Cola oferă 10 biciclete bloggerilor. Aşa că de ce să nu-mi încerc norocul? 🙂


Îmi amintesc şi acum prima zi în care am învăţat arta „bicicletatului”. Abia împlinisem 6 ani şi îl aveam drept instructor pe fratele meu mai mare. Şi cum eram un firicel de iarbă mi-au trebuit numai vreo câteva ore ca să îmi însuşesc talentul de a pedala. Astfel bicicleta mi-a fost bun prieten în copilărie. Pe atunci nu erau aşa populare transporturile cu motor. Pentru mine bicicleta era un vis frumos, o distracţie, o activitate care îmi trezea şi îmi dezvolta muşchişorii mei mici.


Ca orice pui de om am crescut şi mi-am luat zborul în lumea mare. Direct dintr-un sat moldovenesc am aterizat în marea capitală europeană Bucureşti. Care bicicletă? Care vis frumos? Cum îndrăzneam să mă gândesc la aşa ceva? Da’ ce, eu nu am auzit de metrou? De tramvaiul 41? Mofturi domn’le!


A trecut un an, au trecut doi şi am învăţat să nu mai am nevoie de bicicletă în viaţa mea. Doar aveam atâtea alte opţiuni. Aşa că bicicletatul a rămas la nivelul de pură distracţie. Singura dată când am folosit o bicicletă în Bucureşti a fost cu ocazia proiectului „La pedale”. După 2 ore simţeam o energie demult uitată, îngropată, marinată…După aceea îmi răsărise un gânduleţ micuţ, cum ar fi dacă plimbarea s-ar transforma din 2 ore într-o activitate permanentă? Bineînţeles că nu m-a ţinut prea mult această idee pentru că la câteva zile unui coleg de facultate i-au furat bicicleta cu tot cu lacăt din faţa clădirii facultăţii.


Toamna trecută însă m-am mutat în Copenhaga, oraş cunoscut pentru cea mai dezvoltată infrastructură pentru biciclişti. Cu toate că nu am găsit o locuinţă apropiată de facultate mi-am zis că în faţa mea stă posibilitatea de a face din ciclism un stil de viaţă. Aşa că unul din primele lucruri pe care le-am achiziţionat a fost o bicicletă. Astfel se face că pentru mine mersul pe bicicletă a devenit şi distracţie, şi arderea caloriilor, şi trezirea muşchilor mei adormiţi şi, colac peste pupăză, transport zilnic. Bicicleta îmi este prieten şi atunci când merg la distracţie. Este genial cum poţi să vezi în faţa localurilor parcate zeci de biciclete. Este extraordinar să vezi cu câtă nonşalanţă pedalează fetele în fustă prin oraş. Este de-a dreptul nemaipomenit să vezi că numărul bicicletelor oprite la semafor depăşeşte cu mult numărul maşinilor. Ar fi magnific dacă şi românii ar percepe că mersul pe bicicletă înseamnă mai mult decât distracţie. Că este în primul rând un mijloc de păstrare al tinereţii şi frumuseţii.


După aproape un an de zile în care am practicat acest sport îmi e groază să mă întorc în Bucureştiul nostru atât de neprietenos cu bicicliştii. Dar cine ştie pe unde o să ne poarte soarta? Eu, tu, noi toţi putem face diferenţa! M-am săturat să citesc despre problema românească a oului şi găinii în ceea ce priveşte utilizarea bicicletei ca şi transport public. Nu văd de ce ar fi greu să preluăm un proiect de succes (ca cel danez) şi să-l aplicăm în România. Sunt conştientă că ar exista destui şoferi nefericiţi că li se taie din lăţimea străzilor şi că în acest fel ar sta mult mai mult în trafic. Dar nu văd care este problema să îţi cumperi o bicicletă, care este sensibil mai ieftin de întreţinut, şi să o utilizezi zilnic pentru toate activităţile cotidiene.

Biciclete

By

Ieri am văzut, citind un blog, video-ul de mai jos:



Am rămas uimită la început de indiferenţa oamenilor care treceau pe lângă „hoţul de biciclete”, dar mi-am dat seama că oamenilor le e frică să intervină în astfel de situaţii. Îmi amintesc de o întâmplare a unui coleg de al meu din liceu care a intervenit într-un caz real, în autobuzul 182, când nişte cetăţeni de origine rromă furau, mai exact încercau să fure, din rucsacul unei fete. Răsplata lui a fost că s-a ales cu un cuţit înfipt în picior de către un „coleg” de al hoţului. Acum sincer, cum poţi să reacţionezi şi să împiedici, fiind conştient de ce ţi s-ar putea întâmpla? Orice om raţional ar încerca să treacă nevăzut în astfel de situaţii.


Aici, în Copenhaga, vezi sute de biciclete parcate şi nu ai nicio frică să îţi laşi şi tu la rândul tău bicicleta la metrou, în faţa facultăţii, în faţa magazinelor, la intrarea în parcuri etc. Şi sincer cred că nu întâlneşti probleme de genul ăsta aici pentru că oamenii nu cumpără lucruri furate. Ori în Bucureşti acest lucru este actual, pentru că o bicicletă furată în stare bună, cum se spune şi în filmuleţ, o poţi cumpăra la una din pieţe la minim jumătate din preţul ei normal. Şi cred că astfel oamenii ajută/încurajează furtul!!! Asta e problema oamenilor din România şi nu faptul că trec indiferenţi pe lângă nişte „drăguţi” cu feţe suspecte ce fură lucruri!


Cel puţin asta e părerea mea! Sunteţi bineveniţi să explicaţi situaţia altfel în secţiunea de comentarii!