Posts Tagged ‘bacalaureat’

Cazul Paul Fodor

By

Vâlvă mare în presa românească în ceea ce priveşte cazul elevului din clasa a XII-a a liceului „Jean Monnet”, Paul Fodor. Exact, singurul elev român din acest an eliminat din examenul de Bacalaureat după ce i-a sunat telefonul mobil în timpul examinării la proba competenţelor lingvistice.


Cred că am citit destule despre acest caz pentru a mă face să scriu acest articol.


Să precizez legea conform căruia acest elev a fost învinuit şi eliminat din sala de examen: „Se interzice candidaţilor să pătrundă în sală cu orice fel de lucrări: manuale, dicţionare, notiţe, însemnări etc., care ar putea fi utilizate pentru rezolvarea subiectelor, precum şi cu telefoane mobile şi cu orice mijloc electronic de calcul sau de comunicare. Nerespectarea dispoziţiilor referitoare la introducerea de material interzise în sala de examen duce la eliminarea din examen a candidatului de către preşedintele comisiei de examen, indiferent dacă materialele interzise au fost folosite sau nu”.


Aparent elevului Paul Fodor i-a sunat telefonul în sala de examen. Acest lucru l-a motivat îndeajuns de mult pe observatorul din partea Fundaţiei „Dinu Patriciu”, Antonio Ciocan, pentru ca să insiste de 2 ori pentru eliminarea elevului. Dacă după prima semnalare a observatorului comisia a hotărât ca Paul să îşi continue examenul, mai târziu, conform presei, observatorul a cerut reevaluarea cazului şi comisia a revenit asupra deciziei. În consecinţă, elevul Paul Fodor va putea resusţine examenul de Bacalaureat abia în septembrie 2012.


După ce am evaluat situaţia utilizându-mi propria raţiune am ajuns la concluzia că s-a făcut prea mare caz şi, în acelaşi timp, un an din viaţa acestui elev este furat.


Sunt conştientă că legea ar trebui să fie lege pentru toţi şi că sistemul educaţional românesc, în special sistemul de evaluare a cunoştinţelor, avea nevoie de un ţap ispăşitor. Totuşi nu cred că aceasta era persoana care trebuia sacrificată.


Îmi amintesc când am dat eu examenul de Bacalaureat, niciun evaluator sau membru de comisie nu m-a atenţionat că telefonul mobil este strict interzis. În schimb aici, la Universitatea din Copenhaga, la fiecare examen supraveghetorul ne întreabă de minim 10 ori înainte de începerea examenului despre „sănătatea” şi locaţia telefonului mobil personal. Aşa că oricât de stresat ai fi, îţi este cam imposibil să uiţi de pătrăţelul cu butonaşe.


Revenind la opinia mea, cred că o persoană raţională care porneşte la drum cu intenţia să trişeze cu siguranţă va avea grijă ca telefonul să fie silenţios.


Se fură în România peste tot şi simţim o încurajare din partea societăţii să învăţăm arta furăciunii. Încet, încet, reuşim să învăţăm toate trucurile înşelăciunii. Începem să copiem la o lucrare la materia „Religie” iar mai târziu ne facem planuri cum o să ne folosim cunoştinţele pentru a copia la Bacalaureat. În consecinţă, din zecile de mii de elevi dintr-o generaţie jumătate copiază în cadrul examenelor. Şi când zic copiat mă refer la pagini din cărţi şi nu la un telefon care a sunat din greşeală în timpul examenului.


Aşa că, în concluzie, tot respectul pentru observatorii care stau cu ochii în patru pentru a avea grijă ca examenele să se desfăşoare fără fraudă. Însă condamn exercitarea unei presiuni asupra membrilor comisiei de evaluare pentru a elimina un elev care a uitat şi căruia nu i-a fost amintit că este strict interzis să deţii un telefon în sala de examen. Cu atât mai mult pentru că proba competenţelor lingvistice a ajuns irelevantă. Rezultatul este doar admis sau respins şi nu notat. Dar ce mai contează atâta timp cât avem un ţap ispăşitor!


Acum punct şi de la capăt!

Şi-a trecut…

By


Şi am ajuns în ultima zi a anului 2010, ultima zi a unui deceniu. Îmi amintesc şi acum cât optimism aveam la începutul anului 2001, câte speranţe pentru anii ce urmau să vină. Mi-amintesc că unul din ţelurile mele era să plec din Văsieni. Încet, încet am realizat că nu plecatul era problema, ci ce o să fac acolo unde ajung, zici că eram cumva într-o secvenţă de discuţie din filmul „A walk to remember” :-D.


O să fac un rezumat al acestui deceniu, a evenimentelor importante din viaţa mea mă refer.


Anul 2001 m-a prins în clasa a 7-a la gimnaziul din localitatea mea natală. Nu aveam prea mulţi prieteni. Pe-atunci eram destul de radicală. Nu înţelegeam toate motivele de ce nu am reuşit să am prieteni. Acum îmi este destul de clară situaţia. Eram Rodica Plamadeala, fiica a 2 profesori din acea şcoală, aveam o medie la şcoală mai bună decât a majorităţii, aveam părinţi care îmi ofereau o libertate gradată, pe care mai târziu am apreciat-o şi înţeles-o, nu aveam liber la discotecă precum majoritatea colegilor mei, aveam planuri de viitor, nu mă vedeam petrecându-mi viaţa după standardele satului. Toate acestea mă scoteau din cotidian şi îmi dădeau alte perspective. Probabil dacă aveam succes nu tindeam să plec şi să experientez un alt stil de viaţă. Pe 14 iunie 2003 aveam banchetul de terminare a şcolii generale. Îmi amintesc discursul directorului de atunci, de diplomele simbolice ce se oferă la fiecare terminare a unei etape din procesul de educaţie, de laudele exagerate ale profesorilor, de media mea de 10 pentru clasa a 9-a, care şi acum nu sunt foarte sigură cum de s-a întâmplat, am vagi idei totuşi. Vara anului 2003 a fost specială. M-am interesat de procesul de admitere la liceu în Ţara Mamă ca şi student bursier al Statului Român. Am depus dosarul pe la mijlocul lui iulie cu marea speranţă să fiu admisă în Iaşi, acolo era student fratele meu. Însă mare mi-a fost surpriza ca la aflarea rezultatelor să mă văd repartizată la Liceul Teoretic „Jean Monnet”, Bucureşti. Aşa că 13 septembrie 2003 a fost oficial ziua în care am plecat din Văsieni.


În 15 septembrie 2003 eram componentă a clasei a 9-a „C” din liceul sus menţionat şi casă numeam o cameră dintr-un cămin de elevi bucureştean. Tot atunci am cunoscut-o şi pe cea care era să îmi fie colegă de clasă, bancă şi cameră timp de 4 ani, Dănuţa. De-a lungul anilor de liceu am întâlnit persoane care îmi sunt dragi şi acum: Mira, Ioana şi Ana-Maria. Au fost 4 ani cu multe evenimente ce şi-au avut rolul unei educaţii. Per total nişte ani fericiţi.


În iunie-iulie 2007 eram înr-un stres continuu. Era perioada bacalaureatului, cred că majoritatea pot înţelege acest stres pentru că rezultatele de la bacalaureat sunt importante o dată pentru stima de sine şi a doua pentru admiterea la facultate. Pe 7 iulie am aflat rezultatele examenelor şi îmi făceam planurile despre aplicarea la facultate. Faină senzaţie atunci când am depus diploma de bacalaureat la secretariatul facultăţii la care fusesem admisă. Escapada la mare cu Ioana şi Ioana în Moldova au încheiat vara evenimentelor.


Din 1 octombrie 2007 aveam oficial statutul de studentă în cadrul Academiei de Studii Economice, Bucureşti. Mie mi-a luat la început o săptămână să ajung la primul seminar unde am făcut cunoştinţă cu membrii grupei 1016. Îmi amintesc şi acum cum l-am cunoscut pe cel care urma să îmi devină prieten şi iubit şi care şi-a păstrat statutul până astăzi. Tot în acea perioadă am făcut cunoştinţă cu noul cămin şi condiţiile oferite şi cu fetele care mi-au rămas prietene: Alina şi Natalia.


Începutul anului 2008 mi-a adus şi primele examene de la facultate. Eram la facultatea la care îmi povestise lumea că dacă am să trec cu bine de prima sesiune atunci o să mă descurc în următorii ani din programul de licenţă. Iar sesiunea a trecut la fel de repede precum venise şi plus că fusese mai bine decât mă aşteptasem.


În martie 2009 mi-am ales profesorul coordonator al licenţei cât şi tema de licenţă. Tot în martie am depus dosarul pentru redobândirea cetăţeniei române. La finele anului 2009 eram cetăţean al României şi cu jurământ de credinţă depus.


La cumpăna dintre anii 2009-2010 eram în tabără la Covasna cu câţiva din colegii şi prietenii mei de facultate. Îmi amintesc frumoasele focuri de artificii din centrul orăşelului-staţiune Covasna.


2010 a fost însă anul cu cele mai multe evenimente. Dacă mă întrebai acum un an unde mă văd la trecerea în noul deceniu răspunsul ar fi sunat cam aşa: studentă la masterul de aprofundare în informatică economică sau la cel de baze de date în cadrul Facultăţii de Cibernetică, Statistică şi Informatică Economică şi probabil pe la vreo petrecere alături de prietenii de la facultate.


În 2010 am avut parte de ultimul semestru al meu în calitate de studentă la CSIE. Semestru în care mi-am pregătit şi lucrarea de licenţă cu tema „Bază de date Oracle privind gestiunea activităţii unei edituri” avândul coordonator pe Domnul Profesor Manole Velicanu. Tot în acest semestru am aplicat pentru un program de master în economie la Universitatea din Copenhaga. Am fost acceptată şi din acel moment s-au schimbat planurile. Urma să vin în toamnă în capitala Danemarcei pentru o nouă experienţă.


Tot în 2010 am vizitat ţinuturile Făgăraşului. Am zburat prima oară cu avionul. Am vizitat Londra cu ale ei atracţii turistice, Winchester, Portsmouth şi Marea Nordului. Lista continuă cu experienţa din Copenhaga, împrejurimile oraşului şi Marea Baltică.


Cam atât pentru acest deceniu ce se află la putere pentru încă câteva ore.

Vă doresc Un An Nou Fericit! Fie ca 2011 să vă împlinească şi să vă dăruiască multă, multă sănătate şi fericire!