Posts Tagged ‘articol’

ER 2

By

Un nou articol semnat de mine pe Ecou Românesc. Click aici pentru a-l citi.

 

Ecou Românesc

By

În luna februarie am fost contactată de un membru al tinerei echipe Ecou Românesc. Am fost întrebată dacă mă interesează o colaborare cu proiectul ER. De la bun început am fost tentată să accept invitaţia pentru că scopul proiectului este unul nobil. Aşa că de acum încolo o să puteţi găsi articole semnate de mine şi la casuţa ER.

Dar ce este Ecou Românesc? O echipă de tineri care încearcă să aducă mai aproape român cu român. O scurtă descriere preluată de pe site-ul ER: „Ecou Românesc vrea să informeze atât românii din ţară despre comunităţile dinafara, cât şi invers. Mai mult, aceasta este o platformă care face conexiune între etnicii români din toata lumea, un loc unde să se cunoască, să comunice, şi să formeze o comunitate puternică.”

De fiecare dată când un articol scris de mine va fi publicat pe ER o să găsiţi un link direct către el şi la umila mea „căsuţă”. Tradiţia începe de azi: Rolul identităţii naţionale pentru românii dinafara graniţelor României.

 

Ză ‘credinţa’

By

Fiecare om are dreptul la propriile crezuri. Fiecare om poate să îşi aleagă din cele peste 10000 de religii aflate în lumea întreagă (conform lui David Barrett – Profesor la Universitatea Regent) pe cea care i se potriveşte mai bine. Sau la fel de bine poate să aleagă să fie ateist. Este o decizie care nu afectează direct pe nimeni.


Nu văd niciun rău să îţi păstrezi cu sfinţenie ceea ce crezi, dar nu încerca să obligi pe cei din jur să accepte de drept convingerile tale. Însă observ că acest lucru este departe de a se întâmpla…ghici unde?…în Moldova. Nu, aici oamenii ies în stradă, blochează circulaţia, ţipă, urlă în faţa clădirilor, îşi scot bogăţiile casei – icoanele – la o adevărată paradă. Şi asta pentru ce? Pentru că nu are ce căuta în ţara lor sfântă altă religie decât cea ortodoxă. Am fost foarte aproape să rămân chioară de comportamentul moldovanilor când am citit ştirea pe unimedia.


Am învăţat că religia, culoarea pielii sau orientarea sexuală a unui om nu ar trebui să conteze pentru a fi acceptat de societate. Cât e de pigmentată pielea vine o dată cu naşterea, iar religia şi orientarea sexuală sunt alegeri individuale ca şi cele în care alegi ce să mănânci sau cu ce să te îmbraci.


Tot timpul m-am întrebat cum de anumite naţiuni sunt aşa de îngăduitoare cu diferenţele dintre oameni, dar noi, cei născuţi între Prut şi Nistru, criticăm în stânga şi în dreapta. Poate pentru că este viu principiul că toţi sunt răi şi proşti, numai maldavanii sunt buni?


Revenind la ştirea citită, sloganele marilor credincioşi, ca şi comentariile lor m-au lăsat mască. Şi asta după ce Ză ‘cartea’ – Biblia – învaţă să fii îngăduitor şi să îţi iubeşti aproapele. Dar noi, Ză ‘poporul’ care mergem la biserică zi şi noapte, ce facem? Ieşim în stradă să ne plângem că s-ar putea să fie legalizat islamul în Moldova. Şi pentru asta suntem de acord să ne dăm şi sufletul dracului, numai să scape draga ţară de o altă religie care ar fura drepturile ortodoxiei.


Dar cea mai stupidă idee a fost a unei tănţici care ca spus că preotul bisericii pe care o frecventează a atenţionat-o că musulmanii vor să vină în Moldovioara să dea „crucile jos de pe biserici”. Păi vă daţi seama ce înseamnă asta? Nenea părintele o să rămână fără pâine la gură pentru că nu numai crucile o să fie date jos, ci şi el o să rămână fără job. Cel puţin până o să înveţe Coranul şi o să se convertească şi o să facă din biserica fără cruci o moschee. Şi tram-pam-pa-ram că o să îl mai doară undeva de ortodoxie.


Sunt botezată într-o biserică ortodoxă ceea ce implicit mă face ortodoxă. Nu a fost neapărat ideea şi alegerea mea, dar mă conform pentru că nu am găsit alta care să mă identifice nici că am căutat extrem de mult. Aşa că am propria credinţă în suflet şi am şi nişte porunci simple şi umane. Mai departe nu mă interesează dacă prietenul/prietena mea este adepta islamului sau orice altă ramură de religie pentru că nu asta îl/o face să-mi fie apropiat(ă) ci persoana lui/ei în general.


O fi Republica Moldova pe continentul european, o fi mai răsărită ca multe ţări africane sau asiatice, dar de ce nu reuşeşte să crească ca un Făt-Frumos? Poate pentru că poporul său poartă în fiecare zi ochelari de cal?

PhD – un vis sau o necesitate?

By


Astăzi m-am amuzat cu un articol publicat de revista The Economist. Autorul ne pune faţă în faţă cu realitatea. Întrebarea dezbătută este cât de necesar ne este un PhD în carieră? Am observat că foarte puţini ştiu de fapt ce implicaţii are un program de studii doctorale.


După ce am citit mi-am dat seama că un PhD este dedicat în totalitate celor pasionaţi de cercetare, cei care vor să îşi construiască o carieră în domeniul academic, cei care visează la un premiu Nobel undeva într-un viitor îndepărtat, cei care au o pasiune enormă de a citi cărţi, articole şi de a scrie la rândul lor bucăţi de cercetare ce îşi au rostul să ajute viitorii studenţi.


Asta însă nu înseamnă că un PhD o să te ajute enorm într-o carieră în sectorul privat. Statistic este demonstrat că o persoană cu studii doctorale ar câştiga cu 26% mai mult decât cei cu studii de licenţă, iar cei cu studii masterale cu 23% mai mult decât cei cu studii de licenţă. Crezi că 3% remunerează cei 3 ani petrecuţi în laboratoare şi scriind articole pentru cei mai mari din domeniu?


Şi bineînţeles că primeşti cele 3% numai dacă eşti angajat pe un post în domeniul în care ai diploma de PhD. Poţi să faci parte din categoria „norocoşilor” / neinspiraţilor care au o diplomă de studii doctorale şi îşi desfăşoară activitatea ca şi manager assistant, i.e. secretar(ă).


Cred că o să mă gândesc serios dacă am nevoie de o asemenea diplomă în viitor, mai ales că deocamdată nu mă văd făcând carieră în domeniul academic.


Vă recomand să citiţi articolul. Poate vă ajută în să vă faceţi curăţenie în gânduri, să scrieţi lista cu dorinţe sau lista cu necesităţi.


Aici mai găsiţi nişte glumiţe despre etape din viaţa de doctorand!


Enjoy!