Posts Tagged ‘Acasă’

Florile de acasă

By

Fiecare loc prin care ai trecut are magia lui. Fiecare loc prin care ai trecut are amintiri care te fac să suspini, de fericire sau de tristeţe. Şi când simţi asta realizezi că odată ai aparţinut pământului din jurul tău.

În aprilie am vizitat casa unde am copilărit. Mă uitam la toate cele ce mă înconjurau şi mă gândeam că parcă în trecutul apropiat eram acasă copil zburdalnic. Nu vă puteţi imagina bucuria mea de copil atunci când copacii începeau să înflorească şi toate florile primăverii dădeau semn de viaţă.

Bucurie am simţit şi primăvara asta când lalelele sădite cu grijă de mămica au înflorit şi când copacii tăticului s-au înălbit. Făcând ordine prin pozele făcute acasă am hotărât să-mi împărtăşesc sentimentul de bine şi cu voi, cititorii mei.

Încep cu un bobocel de lalea 🙂



Continuăm cu 2 lalele în floarea maturităţii:





În peisaj apare şi o dulce narcisă. Când eram mică eu o numeam steluţă.



Comoara mămicăi – „pădurea” din faţa casei. Inocentele lăcrimioare care mai aveau nevoie de câteva zile ca să ne bucure cu frumuseţea lor sălbatică.



Şi închei reprezentaţia – caisul care o să bucure simţurile gustative în partea a 2-a a verii:





Copenhaga – Bucureşti – Acasă

By

*Azi plec din Copenhaga pentru o perioadă mai lungă. Am terminat examenele pentru primul an de master şi exact ca şi o pasăre călătoare în ajun de iarnă mi-am luat valiza şi porumbeii şi la 9 dimineaţa eram pregătită să zbor către un oraş sudic, mai exact către Bucureşti.


Zilele trecute când am luat decizia finală de a pleca acasă în vacanţă am început să îmi pregătesc călătoria cu lux de amănunte. Aşa că am intrat ca tot omul botezat pe site-ul celor de la BBC să verific ce vreme mă aşteaptă în Bucureşti. Când a văzut ochiul meu gradele Celsius m-am bronzat pe loc :-D. Deja mă vedeam sufocată de căldură. Tot ce e mai sus de 25 de grade şi eu nu sunt la mare, e deja prea mult pentru corpul meu.


Am căutat pe ultima sută de metri un bilet de avion la un preţ rezonabil. Am găsit o ofertă pe site-ul celor de la lastminute care mi s-a potrivit în condiţiile în care mă aflam. Compania aeriană cu care am zburat a fost Czech Airlines iar călătoria a avut un traseu simplu: Copenhaga – escală Praga – Bucureşti. Cu tot cu escală am făcut 4 ore şi jumătate. Din toate punctele de vedere am avut parte de un seviciu bun din partea echipajului celor de la Czech Airlines.


În timpul zborului Copenhaga – Praga am avut parte de un eveniment, să-l numim, ciudăţel. Am călătorit cu o aeronavă ce avea împărţite locurile astfel: A, B, C, D, E şi F. Pentru că nu am avut timp de check-in online, la ghişeu am avut norocul unui loc B. În stânga mea stătea un tip care tot a încercat în disperare de cauză să îşi folosească dreptul de a-şi lăsa scaunul pe spate. Toate bune şi frumoase în teorie, dar planul de acasă nu prea a coincis cu ăla din târg, ceea ce a făcut ca timp de jumătate de oră să ducă lupte de convingere cu 2 tănţele ce se aflau în spate. Tipul încerca să explice situaţia frumos în engleză dar femeile supărate înafară de daneză nu vroiau să audă nimic altceva. Abia după ce au intervenit cei de la compania aeriană s-a rezolvat situaţia. Adică au decis să le mute din spatele nostru pe alte locuri. Înainte însă să scap de zarva din jurul meu m-am trezit cu o revistă în cap. Detaliu tehnic că aceasta era destinată tipului din stânga mea. Tănţicăi scandalagioaice nici nu cred că i-a trecut prin cap să îşi ceară scuze. În schimb a reuşit să îşi îndeplinească scopul din a doua încercare. Tot ce pot să gândesc este că lumea asta îi plină de oameni tare ciufuţi, oameni care tratează un bun public ca fiind 100% personal.


Ajunsă în Praga am reuşit să schimb avioanele fără peripeţii. De data aceasta am avut norocul unui scaun la geam. Trebuie să recunosc că de fapt am avut parte de toate cele 3 locuri :-). De această dată am avut zbor liniştit ceea ce a făcut ca pe alocuri să trag şi câte un puişor de somn.


De cum am păşit din avion m-a înfăşurat căldura sufocantă. Dar adevărata căldură am simţit-o abia după ce am ieşit şi m-am întâlnit cu 2 dintre prietenele mele. Au urmat 3 zile de întâlniri cu oameni pe care nu îi mai văzusem de aproape un an. Am simţit căldura văratică a plaiurilor mioritice timp de o zi şi jumătate. După care a venit ploaia şi frigul danez. Cred că atât i-a luat să străbată cei 2000 de km :-).


Mi-a mai luat 10 ore până am ajuns pe tărâmul băştinaş, care de 20 de ani se numeşte Republica Moldova. De la autogara Filaret până în Moldova am avut parte de aceeaşi şoferi amatori şi călători care n-au habar care le este identitatea, aceleaşi filme ruseşti ce au rulat pe toată durata drumului. Nu mă plâng neapărat, doar că tot sper să văd careva schimbări. O să mai dureze probabil destul până o să scăpăm de limba schimonosită, limba româno-ruso-moldo (nu există)-ceva.


La final adaug o ediţie a emisiunii Cool Publika cu titlul simbolic „Limba moldovenească”:





Şi încă o ediţie simpatică a aceleiaşi emisiuni -> „Moldoruşii”:





*Articol început a fi scris pe 23.06