Rolul identităţii naţionale pentru românii dinafara graniţelor României

By on septembrie 28th, 2012

Acesta a fost primul articol ce l-am scris pentru Ecou Românesc.

În ceea ce ne priveşte pe noi, românii, am putea face parte din una din cele 3 tipuri evidente ale identităţii naţionale: cei născuţi în România şi care în momentul de faţă locuiesc în România, cei născuţi în România şi care acum îşi duc veacul în afara graniţelor şi cei născuţi şi care locuiesc înafara graniţelor României.

Curiozitatea mea se referă la românii care locuiesc pe teritoriile altor popoare şi care s-au născut pe pământul României. Cât de mult din sentimentul naţional trebuie să îl păstrăm atunci când învăţăm, muncim şi plătim taxe într-o ţară adoptivă? Cât de mult ar trebui să păstrăm din tradiţiile naţionale şi cât de mult ar trebui să preluăm de la ţara în care trăim? Nu mă refer aici doar la trăiri personale, ci şi la evenimente organizate pentru a păstra suflul naţional.

Sunt de acord că dezicerea de tradiţii este asemenea dezicerii de naţionalitate. Cum nu-ţi alegi părinţii aşa nu îţi alegi nici ţara în care te naşti. Cine încearcă să uite trecutul este condamnat să-l repete. Nu este nimic greşit în a-ţi construi mica versiune de românism în comunitatea în care trăieşti atâta timp cât nu te laşi absorbit cu totul în acest univers. Pentru că tu, cel din diaspora, ai ocazia unică de a experimenta şi de a învăţa lucruri noi de la alte naţii. Nu ezita să încerci o mâncare mai exotică în loc de tradiţionala fasole cu ciolan. Ştiu că nicio muzică nu e ca cea populară, dar din când în când poţi încerca să vezi ce are de oferit şi cultura în care locuieşti acum.

Nu mă simt mai puţin româncă dacă prefer să petrec un sfârşit de săptămână alături de prietenii mei danezi, în loc să merg la una din petrecerile românilor din zonă. Ba din contră, cea mai mândră mă simt atunci când reuşesc să-i impresionez pe cei de aici cu ceva românesc: un fel de mâncare, un obiectiv turistic, o povestire… Simt că îmi iubesc ţara de fiecare dată când mă bucur de binele ce i se întâmplă, sau când veştile triste despre ea îmi provoacă durere.

Deoarece am fost eu cea care a ales traiul înafara României, atunci prefer să mă integrez în societatea în care trăiesc fără a uita totuşi de unde am pornit. Nu cred că am dreptul, de exemplu, să cer ţării adoptive beneficii cu ocazia sărbătorilor legale ale României. Pot în schimb să mă bucur pentru ţara mea într-un cadru restrâns alături de persoane dragi.

În concluzie, „dacă eşti în Roma, fă ca romanii” (şi nu doar ca românii).

Dacă îţi place, distribuie:

Leave a Reply

You can use these tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Time limit is exhausted. Please reload the CAPTCHA.