Prinţul William

By on august 10th, 2011

Îmi plac persoanele hotărâte şi curajoase. Îmi plac oamenii care îşi folosesc neuronii, care au idei, care sunt informaţi treaba lor în ce domeniu şi care au argumente să îşi susţină teoria. Şi aici mă refer la argumente serioase şi nu la răspunsuri de genul „că aşa vreau eu” sau „că aşa mi-a spus mama”.


Eu sunt un spirit liber căruia dacă îi îngrădeşti zona atunci se sufocă şi se poate întâmpla din două una: ori moare prin sufocare sau face ca toţi dracii şi în jur numai praf mai rămâne. De asemenea nu-mi place să mi se impună reguli de conduită sau seturi de valori. Părerea mea este că am ajuns la o vârstă la care pot accepta sfaturi sau recomandări. Acestea fiind la rugăminte şi nu azvârlite pe motiv că „noi ne gândim la tine şi îţi vrem numai binele”. Însă după ce mi-am ciulit urechile şi am ascultat ce au avut a spune cei a căror părere o consider importantă am tot dreptul de a-mi folosi cei 2, 3, 4, 5 (numărul meu preferat, no special reason*) neuroni pe care îi am şi a decide dacă mă reprezintă, dacă mă identific şi dacă-mi trebuie respectivele păreri.


La fel de liberă sunt şi în relaţia de cuplu. O dragoste abundentă m-ar sufoca şi cred că aş lua-o pe toate cele 5 cărări din faţa mea. Definiţia proprie a sintagmei „dragoste abundentă” este simplă: manifestările de sentimente au o limită, la fel şi dormitul unul peste celălalt în timpul caniculei sau verificarea mesajelor de pe mail, facebook, telefon, odnoklassniki, hi5, twitter ori pe unde mai aveţi şansa să primiţi vreun mesaj. În acelaşi timp să fii pregătit(ă) să dai darea de seamă, să ţi se impună reguli: cum să te îmbraci, ce să mănânci, cum să te machiezi, cum să te tunzi, ce culoare să aibă oja (în cazul în care ai voie să o foloseşti), cu cine să vorbeşti şi, colac peste pupăză, cu cine să te împrieteneşti, să ai un program standard şi Doamne fereşte să te prind prin oraş în fustă scurtă şi nu eşti cu mine te las şi nici nu mă uit. Fustă scurtă şi tocuri cui ai voie numai în prezenţa mea pe principiul uite şi padrugă kleovaia** am eu.


Îmi place enorm o replică des utilizată în societatea moldovenească. Un mândru la vreo 20-21 de ani, după ce o făcut di tăti, se hotărăşte că a venit momentul să înceapă să se gândească la viitorul lui ca şi cap al unei familiei. După ce a scanat potenţialul din faţa ochilor se hotărăşte să o ia pe neprihănita de vreo 13-14 ani şi „să o crească” aşa cum îi doreşte rânza***. De ce cele de 15 nu mai intră în listă? Simplu, nu poţi fi sigur că îi la „locul ei”. Să nu mă înţelegeţi greşit, nu am nici cea mai mică problemă cu diferenţa de vârstă în cupluri. Am, însă, o problemă când vârsta fetei e de 13-14 ani. Oricât de dezvoltată fizic ar fi această copchilă, mental este, la propriu, un copchil. Ea încă vede şi crede lumea prin ochii cenuşăresei. Dacă apare la orizont vreun flăcău mare aceasta se tocheşte ca piciana în lapte****. Îţi dai seama cum e ea în ochii comunităţii? Păi a intrat în cercurile celor mari, la discotecă se duce cu maşina, tăti mândrele întorc capul după ea pentru că anume persoana ei a înmuiat sufletul prinţului William a localităţii. William aka Gheorghe, Petrică, Ionel etc. îi flăcău dorit, înalt, brunet cu ochii negri ca murele, sau un blond cu ochii albaştri ca cerul (nu exagerez cu brunet şi ochii verzi :-D) începe facultatea vieţii cu fata, el fiind în rol de profesor universitar unic, universal şi titular pe deasupra.


Trec anii şi copchila noastră a ajuns la venerabila vârstă de 19-20 de ani când viaţa ar trebui abia să fie la începutul descoperirii. Ea însă ştie destule şi cea mai de preţ informaţie pe care o deţine este că viaţa fără William nu există şi că este total dependentă de forţa lui masculină. Care facultate? Care prieteni? Care gusturi? Tu şi eşti proastă? William le ştie pe toate. Tu să fii bună să dai din cap şi să nu-l superi. Te faci de râs în faţa comunităţii dacă ai pierdută printr-o gaură a creierului ideea că vrei libertate şi independenţă. Cine o să se mai uite la tine după ce 6 ani prinţul ţi-a păzit gardul, şi poarta, şi viaţa, şi…


Aşa că, să nu superi pe mama şi pe tata, înghiţi toate ieşirile şi cerinţele de dragul „dragostei”. Şi dacă îl vezi că dă pe gât gradele şi pipă în disperare nu te îngrijorezi prea tare că doar aşa îi tinereţea băieţilor. Dacă vreo mândră te anunţă că l-a văzut pe la un colţ cu Veruţa tu taci şi înghiţi. Pe principiul că păcatul curvăsăriei se duce o dată cu tinereţea şi, cu siguranţă, mai târziu în viaţă tare o să mai fii fericită. Doar l-ai luat pe William al satului (oraşului, detaliu neimportant).


Nu aş accepta niciodată ca cineva să îmi programeze viaţa, ca să eu să devin un executor şi nu o persoană sigură pe sine, ca propriile convingeri şi dorinţe să fie şterse de buretele unui mascul feroce care se crede stăpânul meu. Flăcăi moldoveni, dragi şi scumpi, bucuraţi-vă de actualele generaţii de copchile cât mai puteţi pentru că în viitor nu o să mai pupaţi voi supunere (concluzie pe baza intuiţiei şi mai aproape de adevăr, pe baza speranţei).


*niciun motiv special
**prietenă superbă
***pipota
****se topeşte ca biscuitul în lapte

Dacă îţi place, distribuie:
Tags: , ,
2 Comments
  1. avatar
    Cristina

    22 ianuarie 2014 la 4:55 am

    Bine spus Rodica 😉

  2. 7 februarie 2014 la 11:49 pm

    Mulţumesc, Cristina :-).

Leave a Reply

You can use these tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Time limit is exhausted. Please reload the CAPTCHA.