Prinsă la mijloc

By on mai 19th, 2013

Dacă este un lucru pe lumea asta pe care nu-l suport este să fiu prinsă la mijloc într-un conflict. Să fiu a 3-a persoană care participă indirect, dar care este afectată în mod direct. Tot timpul am încercat să fac abstracţie în astfel de situaţii. Am încercat să menţin o poziţie neutră astfel încât persoanele ce se află în conflict să nu poată folosi replici de genul „Rodica însă crede că eu am dreptate pentru că…”.

Când eram oleacă mai copchilă reuşeam să nu fiu afectată de situaţii din această gamă. Cred că pur şi simplu eram prea mică pentru ca să înţeleg multe stări, concepte, viziuni, păreri, dureri, conflicte…Şi poate că era mai bine! Această perioadă în care în fiecare an simt cum cresc şi parcă trăiesc mult mai intens unele circumstanţe mă consumă extrem de mult. De obicei ştiu că în perioada adolescenţei omul este mai euforic şi trăieşte fiecare situaţie cu intensitate maximă. Însă din acest punct de vedere ori sunt eu mai înceată, ori pur şi simplu am o personalitate interesantă (s-o numim aşa pentru că sună mai bine decât cuvântul pe care-l am pe limbă).

Acum în momentele în care sunt prinsă la mijloc într-un conflict duc lupte interioare. Încerc să fiu indiferentă, dar nu-mi reuşeşte. Trăiesc nefericirea cu cei care nu găsesc o soluţie la problema care o au. Orice sfat, opinie sau rezolvare este privită cu scepticism pentru că asta ar însemna să întoarcă pagina şi să o ia de la capăt. Cei doi îşi continuă războiul care trece prin 2 etape. Ba este fierbinte, ba este rece. Ce nu înţeleg oamenii este că atunci când atrag spectatori la „show” reuşesc să-i facă pe aceştia să se simtă mici, neînsemnaţi, căutând soluţii la situaţii care niciodată nu o să vadă vreo rezolvare. Acest lucru se întâmplă din varii motive: poate că personajele ce se ceartă nici nu vor o soluţie, o rezolvare reală nici nu există, cei implicaţi direct sunt obosiţi de situaţie…Dar atunci la ce rost mai este prezenţa noastră, a spectatorilor? Nu este oare mai bine să nu apelaţi la ajutor decât atunci când simţiţi că într-adevăr vă doriţi o soluţionare a conflictului? Numiţi-mă egoistă, dar eu nu mai vreau să iau parte indirect în conflictele nimănui. Simt că intensitatea lor mă demoralizează prea mult şi prea repede. Iar eu am destule de trăit în viitor, am cu siguranţă momentele mele de energie negativă pentru ca să o preiau de la cei care nici măcar nu ştiu ce vor. Eu vreau pace şi nu încărcare emoţională care mă prăbuşeşte la pământ.

Cred că o să încep reconstruirea zidului chinezesc ce-mi apăra implicarea emoţională în problemele altora. Nimic nu reuşea să mă afecteze atât de mult încât să folosesc replica: „Mă doare sufletul”!

Sursă foto

Dacă îţi place, distribuie:
No Comments

Leave a Reply

You can use these tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Time limit is exhausted. Please reload the CAPTCHA.