Mă întorc?

By on octombrie 13th, 2012

Al doilea articol ce a apărut pe ER:

Cred că această întrebare a apărut măcar o dată în gândurile fiecăruia plecat de pe plaiul mioritic. Dacă vă regăsiţi în această întrebare înseamnă că vă pasă de ţara natală, vă pasă de viitorul ţării în care aţi copilărit. Din păcate, răspunsul nu este întotdeauna un DA puternic. De cele mai multe ori avem tendinţa de a răspunde cât mai evaziv posibil. De ce? O explicaţie poate fi pentru că viitorul pe care ni-l dorim nu merge pe aceeaşi direcţie cu viitorul României.

Pe de altă parte, noi, cei plecaţi pe alte plaiuri, am putea fi generaţia care să facă o diferenţă. Nu neapărat să schimbăm România din rădăcini, dar doar atât cât să o resuscităm şi să o educăm pentru acel viitor mult visat. Noi am putea fi asemeni generaţiei paşoptiste. Fiecare din noi ar putea fi un al doilea Vasile Alecsandri, Mihail Kogălniceanu, C.A. Rosseti, I.C. Brătianu, Ion Heliade Rădulescu, Avram Iancu, Simion Bărnuţiu sau Gheorghe Bariţiu. Am putea fi cei care vor schimba sistemul în care acum se îneacă dulcea Românie. Am putea fi cei care le-am putea oferi noilor generaţii oportunităţi la care nici nu puteau visa. Am putea aduce un nou suflu ţării mame. Am putea învăţa de la sistemul în care trăim acum pentru ca mai târziu să implementăm cele învăţate în ţara care ne-a oferit un leagăn.

Însă după ce gustăm din civilizaţia ţărilor în care ne aflăm avem o tendinţă de a amâna întoarcerea acasă. De ce? Pentru ca să ne întoarcem acasă avem nevoie de o motivaţie. Una din cele pe care se bazează statul român este dorul de casă. Prin dorul de casă mă refer la familie sau prieteni. Da, vorbesc de acea mâncare făcută de mama, de poveştile la gura sobei sau de ieşirile la un biliard cu prietenii tăi de o viaţă. Oricât de dulce nu ar fi viaţa ta pe alte meleaguri tot mai bună este acasă. O altă motivaţie ar fi că sufletul plânge de fiecare dată când mediul economic, politic sau social românesc suferă. Iar tu, cetăţean român, vrei să aplici cunoştinţele dobândite în străinătate şi să creezi societatea care te defineşte. Şi toate acestea pentru că îţi pasă de ţara ta!

Până acum am pomenit numai de motivaţii personale. Şi asta pentru că statul român nu are grijă de viitorul ţării. Îmi lasă impresia că nu îi pasă de potenţialul uman enorm pe care l-ar avea dacă şi-ar atrage talentele înapoi acasă. Prin indiferenţă statul român alimentează viitorul altor ţări, nereuşind astfel să taie din decalajul proverbial de 50 de ani pe care îl are faţă de ţările dezvoltate.

Pentru ca eu să mă întorc acasă am nevoie să cred că prezenţa mea acolo va schimba ceva. Când voi fi pregătită îndeajuns vreau să dau o şansă acestui vis. Sper că nu sunt singura…

Dacă îţi place, distribuie:
No Comments

Leave a Reply

You can use these tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Time limit is exhausted. Please reload the CAPTCHA.