Limba română în Basarabia

By on septembrie 17th, 2011

Fiecare om se simte în largul lui dacă îşi poate manifesta gândurile, cugetările, ideile, viziunile, sentimentele etc. în limba maternă. Aceasta are magica putere de a tăia din distanţe, de a te apropia de plaiul natal, de uliţele pe care ai putea merge şi cu ochii închişi, de derdeluşurile vesele de iarnă, de dealurile graţioase, de pădurea care stă parcă să păzească satul, de mâncărurile mamei cu amintiri, de tot ce însemni tu în trecut, prezent şi viitor.


S-au scris multe despre limba vorbită între Prut şi Nistru. Limbă care a luat diverse forme şi care, din păcate, este bântuită de un trecut asuprit şi chinuită până la extreme. Dacă ar putea limba română din Basarabia să ia forma unui om atunci cu siguranţă am vedea-o palidă, fără vlagă, slabă, cu pungi sub ochi de nesomn. Şi asta pentru că un procent mic de cetăţeni o hrănesc cu bucurie, iar restul taie ultimele speranţe din ea.


Limba română îşi are rădăcinile încă de la latina vulgară. Atât Miron Costin cât şi Dimitrie Cantemir precizează în operele lor că oamenii din Moldova, Valahia şi Transilvania vorbesc aceeaşi limbă, şi anume română. De asemenea, aflăm de la Miron Costin că locuitorii Moldovei îşi spun moldoveni, dar vorbesc româneşte. Iar Dimitrie Cantemir precizează că este aceeaşi limbă însă cu ceva diferenţe de pronunţare şi vocabular. Diferenţe care mai târziu au fost promovate de sistemul comunist pentru a crea şi extinde ideea existenţei unei limbi diferite de cea română, şi anume moldovenească.


Dacă până în 1812 în Basarabia se vorbea limba română, apoi toate s-au schimbat pentru următorul secol. În perioada 1812 – 1917, după anexarea Basarabiei la Imperiul Rus, limba moldovenească a luat locul limbii oficiale. În aceeaşi perioadă se dezvoltă bilingvismul de pe acest plai, prin folosirea în paralel a limbii ruse şi a limbii române moldoveneşti. Limba rusă a continuat să se dezvolte ca şi limbă oficială de previlegiu, însă tot limba română a rămas limba naţională cea mai utilizată. Ceea ce a dus mai târziu la retrezirea conştiinţei naţionale româneşti dintre anii 1905 – 1917 prin care se cerea ca limba română să devină obligatorie în şcoli. În aceşti ani au apărut şi primele ziare şi jurnale în limba română ca: Basarabia (1906), Viaţa Basarabiei (1907), Moldovanul (1907), Luminătorul (1908), Cuvînt moldovenesc (1913), Glasul Basarabiei (1913). În 1913 s-a permis utilizarea limbii române şi în lăcaşurile sfinte. Abia în anul 1923 limba română a devenit limba oficială a Basarabiei.


În timpul celui de-al doilea război mondial (excepţie anii 1941 – 1944) şi în timpul războiului rece sistemul comunist a încercat în repetate rânduri să distrugă identitatea naţională şi lingvistică a locuitorilor Basarabiei. S-a revenit la limba moldovenească şi a fost impusă grafia chirilică. În toţi aceşti ani sovieticii au dezvoltat intens conceput de moldovenism prin comparaţie cu cel de românism tocmai pentru a-i convinge pe basarabeni de neapartenenţa lor la românitate. Astfel, au reuşit pentru o perioadă îndelungată să înăbuşe orice stare de conştientizare a adevărului de către poporul dintre Prut şi Nistru.


Abia în anul 1989 basarabenii au putut să se bucure de identitatea lor istorică şi lingvistică: limba română şi-a reluat tronul său de drept şi s-a revenit la grafia latină. Adevărul însă a fost colorat în nuanţe gri în anul 1994 când s-a pronunţat în constituţia copilului-stat, Republica Moldova, ca limbă oficială cea moldovenească. În 1996 preşedintele Mircea Snegur a încercat să readucă pe poziţie limba română în constituţie însă iniţiativa lui „s-a bucurat” de un eşec şi împotrivire din partea Parlamentului Republicii Moldova. Acesta din urmă a considerat că se încearcă o expansiune românească ceea ce contravenea cu statutul statului nostru. Cireaşa de pe tort a luptei lingvistice duse în Basarabia a fost în anul 2003 când Vasile Stati a publicat dicţionarul moldovenesc-român. Acest lucru a dus la reacţii negative atât din partea Academiei Române cât şi din partea preşedintelui Institutului lingvistic al Academiei de ştiinţe, Ion Bărbuţă, care a considerat acest dicţionar a fi „absurd şi care urmăreşte scopuri politice”. Abia în anul 2009, Vlad Filat şi-a declarat intenţia de a schimba limba oficială din constituţie din moldovenească în română. Au trecut mai bine de 2 ani de la declaraţiile premierului iar rezultatele întârzie să apară.


În concluzie, limba română în Basarabia încă nu îşi ştie locul şi nimeni, din păcate, nu o ajută sau prea puţini fac asta. Ea suferă în tăcere şi speră, visează la trezirea conştiinţei naţionale, la trezirea unui popor care să îşi cunoască rădăcinile şi care să o vorbească cu mândrie, să fie utilizată corect şi fără cuvinte împrumutate de la ţara „soră-mai-mare” a Basarabiei, Rusia, cărora să le fie adăugate terminaţii româneşti.


Articol înscris în concursul Blog pentru Basarabia.


Articolul a fost publicat şi pe site-ul Blog pentru Basarabia.

Dacă îţi place, distribuie:
Tags: ,
4 Comments
  1. avatar
    TOADER

    18 septembrie 2011 la 10:38 am

    TRAIASCA ROMANIA MARE IN VECHILE HOTARE DIN ANUL 1918 !

  2. 4 octombrie 2011 la 8:17 am

    […] Rodica Plămădeală 57 voturi Limba română în Basarabia […]

Leave a Reply

You can use these tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Time limit is exhausted. Please reload the CAPTCHA.