Idei şi păreri

By on octombrie 11th, 2013

Întotdeauna am admirat oamenii care puşi în faţa unei situaţii sunt plini de idei. Într-un fel îi invidiam pentru simplitatea şi uşurinţa cu care găseau zeci de soluţii la aceeaşi problemă. Bineînţeles că nu toate puteau fi aplicate, dar îmi plăcea că nu le este frică să se exprime şi nu-şi limitează imaginaţia doar la soluţii care păreau să fie implementabile.

Tot ce am scris mai sus a fost valabil până de curând. Am constatat astăzi că lucrul acesta nu mai este adevărat. Nu-i displac pe cei plini de idei, ci mai degrabă aş prefera să nu interacţionez cu ei pentru probleme care necesită o rezolvare astăzi sau în viitorul imediat apropiat.

Recent am devenit membru într-o echipă a unui proiect. Până aici toate sunt bune şi frumoase. Mi-a plăcut proiectul de la început, aşa că am simţit o adevărată bucurie când am fost invitată să fac parte din el. Echipa este bineînţeles una foarte diversificată, singurul lucru comun este că pentru moment ne ducem traiul pe plaiul danez.

În tot almalgamul acesta eu „joc” rolul copchilei care-şi coordonează părerile şi viziunile în funcţie de posibilităţile palpabile. De o lună avem un obiectiv pentru care nu reuşim de nicio culoare să luăm o decizie. Asta pentru că avem o persoană foarte visătoare, aş numi-o eu, şi care reuşeşte să „inspire” pe cei care nu neapărat îşi doresc să fie prezenţi la întâlnire. Iar cei „cu picioarele pe pământ” fiind în inferioritate numerică nu reuşesc să explice că amânarea unei decizii într-o problemă cu termen limită nu ne ajută cauza.

Până la întâlnirea de azi nu m-a deranjat această persoană pentru că eu sunt în general o persoană tolerantă şi apreciez pe cei care sunt inspiraţi şi reuşesc la rândul lor să inspire. Însă mai presus de asta mie îmi plac oamenii care nu doar aruncă vorbe şi idei în vânt, ci vin şi cu informaţii clare despre cum aceste idei ar putea fi implementate. Cei cu spirit practic din această echipă s-au prezentat astăzi cu planul de acţiune frumos scris şi colorat, dar asta nu a ajutat pentru că persoana căreia îi naşte capul idei mai rău de cum apar ciupercile după ploaie a intervenit cu o idee mai veche pe care a prezentat-o acum 2 săptămâni şi pentru care nu a ridicat un deget ca să o dezvolte.

Şi iaca cum toleranţa din mine s-a dus pe apa sâmbetei. De acum înainte am decis să aplic următoarele în viaţa mea:

„vorbele sunt vânt nebun, dar faptele contează cu adevărat!” sau „vorba lungă, sărăcia omului!”

Să visezi este un rău necesar uneori, dar dus la extrem poate deveni periculos pentru nervii celor din jur. Astfel, am învăţat ce nu trebuie să fac atunci când voi lucra în echipe pentru proiecte mai serioase.

Dacă îţi place, distribuie:
Tags: ,
No Comments

Leave a Reply

You can use these tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Time limit is exhausted. Please reload the CAPTCHA.