Eu ieri – eu azi

By on noiembrie 3rd, 2013

De multe ori am auzit că o posibilă explicaţie a deciziei de a te muta în alt oraş/ţară este pentru a scăpa de trecut. Mulţi aleg acest pas cu speranţa că întâmplări şi/sau trăiri pe care nu şi le mai doresc în bagajul de amintiri vor fi şterse cu buretele. Aleg să-i despartă oceane de locurile în care au suferit. Cumva se simt mai în siguranţă la distanţă. Aleg metoda „Ochii care nu se văd, se uită” pentru a grăbi procesul uitării. Timpul este cunoscut ca fiind cel mai bun leac al durerii. În consecinţă, oamenii aleg să adauge şi distanţa la acest cocktail şi să-l bea fără răsuflare…

Cu toate acestea, de cele mai multe ori când se întorc merg exact pe aceleaşi străzi. Tot ei caută să retrăiască trecutul. Tot ei îşi pun zeci de întrebări despre existenţa lor, despre deciziile pe care le-au luat şi încearcă să se convingă că în momentul 0 al vieţii lor au făcut alegerea corectă.

Da, timpul şi distanţa şi-au îndeplinit cu succes jobul. Doar că pentru ca amintirile să dispară în totalitate, înainte de a semna contractul cu cei „angajaţi” trebuie adăugată o clauză foarte simplă. Să fii pedepsit dacă alegi să provoci trecutul. Pentru că nimic, nimeni şi niciodată nu va fi îndeajuns ca să te uiţi pe tine. Trecutul este un procent din tine oricât de mult nu vei încerca să-l îngropi. Poate vei reuşi să nu povesteşti întâmplările ce te-au făcut să fugi, dar ele vor fi parte din personalitatea ta mereu.

Dar dacă simţi că numai aşa vei găsi pacea interioară, fugi…Fugi cât te ţin picioarele! Fugi către tine, cel/cea care avea viaţa luminoasă! Fugi să te regăseşti! Fugi pentru viitorul tău!

Dacă îţi place, distribuie:
No Comments

Leave a Reply

You can use these tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Time limit is exhausted. Please reload the CAPTCHA.