Archive for the category ‘Fotografii’

Şi fusăi…

By

…la Londra!

Dacă în vara anului 2010 colindam străzile Londrei şi gustam din toate atracţiile majore, anul acesta am ajuns cu ocazia Conferinţei Anuale a organizaţiei GRASP. Aşa că în cele 3 zile cât am fost în capitala UK-ului am „vizitat” mai mult străzile.





La un moment dat a trebuit să „omor” o oră şi deoarece eram în apropierea cunoscutului magazin Harrods am mers de i-am făcut o vizită. Ce am văzut interesant găsiţi mai jos:








În timpul plimbării prin Londra am fost tare aproape de tărâmul danez (cred că dorul m-a dus acolo :-D):



Ziua de duminică a început ca fiind o superbă zi de toamnă. Numai într-o oră sentimentul s-a schimbat. De ce nu mai era toamnă? Ataşez poze :-).





Luni de dimineaţă aeroportul din Copenhaga însă m-a întâmpinat cu reprezentantul special al Crăciunului. Şi iaca aşa am trecut în 2 zile prin 3 din cele 4 anotimpuri :-).



Nordul Danemarcăi – Aarhus (Århus)

By

Am ajuns în Aarhus datorită unui eveniment organizat de Global Citizen. Aarhus este al doilea oraş din Danemarca ca şi mărime. Oraşul nu îţi lasă impresia de unicitate. Mie mi s-a părut a fi destul de asemănător Copenhagăi, doar că are sensibil mai multe dealuri decât capitala.

Am avut la dispoziţie aproximativ 7-8 ore să vizitez oraşul. Aşa că am ales să vizitez cea mai cunoscută atracţie numită „Oraşul vechi” (Daneză: Den Gamle By). Acesta nu se află neapărat în partea veche a oraşului, ci este o colecţie de clădiri istorice daneze. Pentru a vă convinge să vizitaţi muzeul în aer liber ataşez nişte poze.

Străduţă a anilor 1800:



Unde avem şi o bucăţică de colţ de rai:



Şi ce am mai găsit pe străduţele din apropiere:



Tot pe acolo am găsit farmacia şi croitoria:





M-am aventurat şi la un bâlci:







Atunci ca şi acum, primarul era un om tare important. Casa lui era mare, avea curte interioară, avea ceas, bucătărie serioasă şi avea ieşire către piaţa centrală a localităţii:





Bunătăţile din bucătărie:





O combinaţie tare cool care-mi arăta ora fără să fie vreun display digital:





Mi-au plăcut caii. Pentru o sumă de bani primeai o călătorie în timp 🙂 :





Şi ce simpatic ţineau ei picioruşele:



Închei cu morile din istorie. Prima este moară de apă şi a doua moară de vânt:





În Aarhus trebuie neapărat să vizitezi şi Åboulevarden. Un bulevard care în urmă cu 20 de ani era una dintre cele mai circulate artere rutiere. Municipalitatea a hotărât că ar fi un loc superb pentru relaxarea locuitorilor. Aşa arată acum:




Florile de acasă

By

Fiecare loc prin care ai trecut are magia lui. Fiecare loc prin care ai trecut are amintiri care te fac să suspini, de fericire sau de tristeţe. Şi când simţi asta realizezi că odată ai aparţinut pământului din jurul tău.

În aprilie am vizitat casa unde am copilărit. Mă uitam la toate cele ce mă înconjurau şi mă gândeam că parcă în trecutul apropiat eram acasă copil zburdalnic. Nu vă puteţi imagina bucuria mea de copil atunci când copacii începeau să înflorească şi toate florile primăverii dădeau semn de viaţă.

Bucurie am simţit şi primăvara asta când lalelele sădite cu grijă de mămica au înflorit şi când copacii tăticului s-au înălbit. Făcând ordine prin pozele făcute acasă am hotărât să-mi împărtăşesc sentimentul de bine şi cu voi, cititorii mei.

Încep cu un bobocel de lalea 🙂



Continuăm cu 2 lalele în floarea maturităţii:





În peisaj apare şi o dulce narcisă. Când eram mică eu o numeam steluţă.



Comoara mămicăi – „pădurea” din faţa casei. Inocentele lăcrimioare care mai aveau nevoie de câteva zile ca să ne bucure cu frumuseţea lor sălbatică.



Şi închei reprezentaţia – caisul care o să bucure simţurile gustative în partea a 2-a a verii:





1. maj i Fælledparken

By

Sărbătoarea muncii este celebrată cu mare fast în Copenhaga. Locul desfăşurării activităţilor de relaxare este în Fælledparken. Un parc destul de spaţios, cu multă iarbă verde şi, nu în ultimul rând, cu mii de oameni pregătiţi să se simtă bine. Astăzi copenhaghiştii au avut parte şi de o vreme fenomenal de plăcută. Fiind sfătuită să nu ratez această „petrecere”, m-am prezentat astăzi cu prietenul meu bun, aparatul foto şi, în consecinţă, ataşez mai jos nişte poze şi nişte filmuleţe pentru imaginea de ansamblu.

Să începem cu începutul i.e. cu imaginea pe care am văzut-o când am păşit în Fælledparken:



Continuăm cu premierul Danemarcăi, Helle Thorning-Schmidt, care a ţinut un discurs pe placul susţinătorilor ei :-). Daneza mea nu m-a lăsat să înţeleg mai mult de 30% din tot discursul. Oricum, mult mai bine decât nimic!



Soarele strălucea, cântăreţii cântau pe scenă şi o mămică se juca cu bebelul ei. Sweet! 🙂



Următoarea poză prezintă 2 persoane creative. Cineva îi filma şi ei cântau din toţi cei 2 plămâni. Să fi trimis cumva Danemarca pe cine nu trebuia la Eurovision? :-D.



Şi ce fel de sărbătoare socialistă fără oleacă de reprezentare a comunismului! Şi da, cu tot cu steagul Coreei de Nord!



Şi mai jos includ 2 video-uri scurte filmate din diferite părţi ale parcului.

La finalul filmuleţului aveţi scrisă dorinţa lăuntrică a fiecărui danez :-D.



Inimioare de Crăciun = Julehjerte

By

Ieri am participat la un eveniment drăguţ care mi-a oferit o stare de bunătate extremă. În acelaşi timp mi-am descoperit noi talente. Bineînţeles că dacă vreau să impresionez atunci ar trebui să muncesc mult. Nu de alta, dar asta la prima încercare mi s-a părut mai greu decât derivarea parţială a vreunei ecuaţii.


Dar acum să începem cu începutul. Am primit o invitaţie din partea celor de la Kubulus să particip la un workshop numit „Christmas Hearts”. Şi mi-am zis că trebuie să văd cu ochii mei ce se întâmplă la un astfel de eveniment. Am poposit pregătită cu foarfeca şi o riglă. Organizatorii ne-au asigurat că de atâta avem nevoie pentru operele ce urma să le executăm.


Evenimentul a început cu prezentarea tradiţiei daneze de a avea inimioare de Crăciun. Aparent, aceasta are câţiva ani buni de când s-a născut. În plus, se pare că există oameni care au făcut din crearea inimioarelor o întreagă pasiune sau chiar carieră. De asemenea, există şi vreo 2 perioade care se diferenţiază prin forma sau stilul de creare a hjerte-lor :-D.


S-ar zvoni că cea mai veche inimioară creată ar fi cea din anul 1860 şi că autorul ar fi nimeni altul decât cunoscutul Hans Christian Andersen. Această operă poate fi văzută în Casa lui Hans Christian Andersen din oraşul Odense. Cu toate acestea, ar exista voci care ar spune că „inima” totuşi nu ar aparţine lui Hans Christian Andersen şi asta pentru că autorul nu pomeneşte de ea nicăieri în memoriile sau lucrările sale. Însă cum nu avem de unde să aflăm rămânem la varianta Hans Christian Andersen.


Mai jos ataşez poze cu Julehjerte. Primele 3 îmi aparţin, restul de 3 le-am primit de la organizatori. Când ajung şi eu să fac aşa ceva atunci o să mă declar semi-specialistă :-D. Şi Crăciunul vine, vine, vine…








Inimioarele au această formă pentru că se aşteaptă a fi agăţate în pomul de Crăciun şi în seara de Ajun moşul să pună dulciurile în ele. Ţin să precizez că în operele ce le-aţi văzut nu am folosit clei decât pentru codiţă.


Dacă doriţi să vă inspiraţi şi să vă îmbrăcaţi bradul cu nişte inimioare tradiţionale daneze atunci puteţi începe cu informaţia din link-urile de mai jos:


http://www.ebygomm.ourownlittleworld.org/2008/12/danish-christmas-hearts-tutorial/
http://www.highsmith.com/pdf/librarysparks/2007/lsp_dec07_danish_christmas.pdf
http://haabet.dk/users/julehjerter/making.html
http://www.hjertertiljul.dk/en/skabeloner_en.html


Şi aici nişte template-uri foarte faine:


http://www.ebygomm.ourownlittleworld.org/wp-content/documents/centralstar.pdf
http://www.ebygomm.ourownlittleworld.org/wp-content/documents/DiagonalHearts.pdf
http://www.ebygomm.ourownlittleworld.org/wp-content/documents/basichearttemplate.pdf
http://www.hjertertiljul.dk/en/downloads/Skabeloner_Forlag.pdf
http://www.hjertertiljul.dk/en/downloads/Skabeloner_Skrivebordsskuffen.pdf


Activitate plăcută! 🙂

Lumea din faţa geamului

By

Azi dimineaţă fac eu ochişori şi arunc o privire afară. Că de, să văd cum arată prima zi de iarnă în capitala Danemarcăi. Bineînţeles că cerul este cenuşiu şi îl mai văd eu albastru la hăt în primăvară. După ce m-am uitat în sus, am aruncat o privire şi în stradă. Astfel am văzut un autocar blocat între 2 maşinuţe parcate, care la rândul lui bloca circulaţia pe micuţa stradă pe care locuiesc eu.


A stat el aşa vreo 40 de minute până m-am hotărât să îl fotografiez şi să îl pun pe blog. În preajma autocarului stăteau şi reprezentanţii poliţiei din Copenhaga. O imagine oarecum amuzantă. Îmi imaginam ce s-ar fi întâmplat în Chişinău, Bucureşti sau orice alt orăşel de pe plaiul mioritic dacă un autocar plin cu oameni nu se putea mişca din cauza a două maşinuţe parcate. Îmi amintesc de un caz acum ceva timp în care vreo câţiva vârtoşi au mutat o maşină că le încurca circulaţia. Aici, din contră, au aşteptat până a venit proprietarul uneia din maşini şi aşa a reuşit autocarul să-şi continue călătoria. Mai jos aveţi 2 imagini cu autocarul.





Aici sunt şi „norocoşii” care au trebuit să aştepte mişcarea autocarului:





Citându-l pe Dragobete, autocarul ar fi stat blocat vreo 2 ore.


De asemenea, de la geamul apartamentului mai pot vedea geamurile amenajate cu ocazia sărbătorilor de iarnă:




Festivalul „La poalele Ţiglei”

By

În anul 2007 Primăria satului Văsieni şi Secţia Cultură Ialoveni au hotărât că meşteşugarii populari trebuie sărbătoriţi. Aşa a luat naştere festivalul care anul acesta a ajuns la cea de-a IV-a ediţie. De 4 ani ziua de 28 a lunii lui Gustar se întâmpină meşteşugarii în ograda Muzeului raional de istorie şi etnografie „Anatol Candu” din satul Văsieni, raionul Ialoveni. Programul ediţiei de anul acesta îl puteţi vedea aici.


În video-ul de mai jos puteţi asculta cântecul drag mie, „Fuga”, în interpretare proprie şi puteţi vizualiza poze de la ediţia a II-a a aceluiaşi festival.




Mersul cu bicicleta: distractie sau transport zilnic?

By

Scriu acest articol după ce am aflat pe blogul lui Zoso despre concursul prin care Coca-Cola oferă 10 biciclete bloggerilor. Aşa că de ce să nu-mi încerc norocul? 🙂


Îmi amintesc şi acum prima zi în care am învăţat arta „bicicletatului”. Abia împlinisem 6 ani şi îl aveam drept instructor pe fratele meu mai mare. Şi cum eram un firicel de iarbă mi-au trebuit numai vreo câteva ore ca să îmi însuşesc talentul de a pedala. Astfel bicicleta mi-a fost bun prieten în copilărie. Pe atunci nu erau aşa populare transporturile cu motor. Pentru mine bicicleta era un vis frumos, o distracţie, o activitate care îmi trezea şi îmi dezvolta muşchişorii mei mici.


Ca orice pui de om am crescut şi mi-am luat zborul în lumea mare. Direct dintr-un sat moldovenesc am aterizat în marea capitală europeană Bucureşti. Care bicicletă? Care vis frumos? Cum îndrăzneam să mă gândesc la aşa ceva? Da’ ce, eu nu am auzit de metrou? De tramvaiul 41? Mofturi domn’le!


A trecut un an, au trecut doi şi am învăţat să nu mai am nevoie de bicicletă în viaţa mea. Doar aveam atâtea alte opţiuni. Aşa că bicicletatul a rămas la nivelul de pură distracţie. Singura dată când am folosit o bicicletă în Bucureşti a fost cu ocazia proiectului „La pedale”. După 2 ore simţeam o energie demult uitată, îngropată, marinată…După aceea îmi răsărise un gânduleţ micuţ, cum ar fi dacă plimbarea s-ar transforma din 2 ore într-o activitate permanentă? Bineînţeles că nu m-a ţinut prea mult această idee pentru că la câteva zile unui coleg de facultate i-au furat bicicleta cu tot cu lacăt din faţa clădirii facultăţii.


Toamna trecută însă m-am mutat în Copenhaga, oraş cunoscut pentru cea mai dezvoltată infrastructură pentru biciclişti. Cu toate că nu am găsit o locuinţă apropiată de facultate mi-am zis că în faţa mea stă posibilitatea de a face din ciclism un stil de viaţă. Aşa că unul din primele lucruri pe care le-am achiziţionat a fost o bicicletă. Astfel se face că pentru mine mersul pe bicicletă a devenit şi distracţie, şi arderea caloriilor, şi trezirea muşchilor mei adormiţi şi, colac peste pupăză, transport zilnic. Bicicleta îmi este prieten şi atunci când merg la distracţie. Este genial cum poţi să vezi în faţa localurilor parcate zeci de biciclete. Este extraordinar să vezi cu câtă nonşalanţă pedalează fetele în fustă prin oraş. Este de-a dreptul nemaipomenit să vezi că numărul bicicletelor oprite la semafor depăşeşte cu mult numărul maşinilor. Ar fi magnific dacă şi românii ar percepe că mersul pe bicicletă înseamnă mai mult decât distracţie. Că este în primul rând un mijloc de păstrare al tinereţii şi frumuseţii.


După aproape un an de zile în care am practicat acest sport îmi e groază să mă întorc în Bucureştiul nostru atât de neprietenos cu bicicliştii. Dar cine ştie pe unde o să ne poarte soarta? Eu, tu, noi toţi putem face diferenţa! M-am săturat să citesc despre problema românească a oului şi găinii în ceea ce priveşte utilizarea bicicletei ca şi transport public. Nu văd de ce ar fi greu să preluăm un proiect de succes (ca cel danez) şi să-l aplicăm în România. Sunt conştientă că ar exista destui şoferi nefericiţi că li se taie din lăţimea străzilor şi că în acest fel ar sta mult mai mult în trafic. Dar nu văd care este problema să îţi cumperi o bicicletă, care este sensibil mai ieftin de întreţinut, şi să o utilizezi zilnic pentru toate activităţile cotidiene.

Cireşar

By

Fiecare lună, din mai până într-un târziu octombrie, îţi face viaţa mai bună cu multe bunătăţi. Pentru mine, probabil de dragul amintirilor, cele mai bune cireşe, caise, căpşuni şi zmeură vin din grădina părinţilor. Îmi amintesc şi acum când aveam vreo 10 ani, era luna iunie şi aveam obişnuinţa de a mă trezi la 7 dimineaţa, îmi începeam ziua cu multe cireşe :-D. Aveam un stil aparte de a mă urca în cireş şi de a-mi umple stomacul cu cireşe. Bineînţeles că cireşii grădinii mai primeau vizitele mele şi pe parcursul întregii zile.


Nu ştiu cum pentru voi, dar pentru mine oricât de bune ar fi cireşele cumpărate de la piaţă nu se compară cu cele mâncate direct dintr-un copăcel. Pentru mine cred că procesul în sine e deosebit.


În orice caz, ce nu mă aşteptam eu să găsesc pe teritoriul căminului din Danemarca era un cireş. Aşa că de vreo 2 zile ies din cameră, fac o plimbare până la cireşelul meu vedetă şi îmi amintesc de copilărie.


Mai jos vă las cu 2 poze! Să aveţi o lună iunie plină de soare şi fructe delicioase!


Cireşul înflorit din grădina copilăriei mele:





Şi roada cireşului danez:





„Bilişoare roşioare
Strălucesc frumos la soare
Cu codiţele perechi
Să le pui după urechi”
sau Să le pui în cercei 😀

Păpădie – floare de câmp

By

Primăvara a venit din punct de vedere calendaristic la începutul lui martie. Însă din punctul de vedere al zilelor însorite şi frumoase, primăvara a intrat în putere acum o săptămână. Într-unul din momentele mele de bicicletare am văzut păpădii, floricelele copilăriei mele.


Când eram mică păpădiile aveau un rol important în realizarea unor bijuterii, 100 la 100 naturale :-). Aşa că astăzi am hotărât să îmi amintesc de îndeletnicirile mele de pe vremea când visam cu ochii deschişi. Ce a ieşit vedeţi mai jos :-D. În căutarea mea de păpădii am mai găsit eu ce să pătrăţesc. Enjoy!







Ca să vedeţi şi strada pe unde am mers :-).






Şi în final un fluturaş, ce-i drept că din lemn, dar frumuşel oricum! 🙂