Archive for the category ‘Copenhaga’

Vino să ne cunoaştem la Conferinţa Anuală a GRASP-ului!

By

O conferinţă anuală bate la uşa organizaţiei din care fac parte. După cum vă spuneam cu ceva timp în urmă sunt membru activ în cadrul NGO-ului numit The Global Romanian Society of Young Professionals (GRASP).

În fiecare an GRASP organizează o Conferinţă Anuală ce face parte din cadrul celui mai mare proiect al organizaţiei, Proiect România 2020. În fiecare an evenimentul îşi schimbă subiectul şi locaţia. Anul acesta conferinţa anuală ajunge în Copenhaga şi vom discuta despre Comunităţi pentru Succes.

Ne dorim să contribuim la viitorul României prin crearea de valoare adăugată datorită comunităţilor care aduc împreună oamenii ce împart acelaşi interes şi care împreună pot schimba lumea. Ţintim sus pentru că România are nevoie de comunităţi care nu doar să întreţină oamenii frumoşi, dar să-i angajeze în iniţierea şi dezvoltarea proiectelor ce pot schimba puncte cheie în actuala societate românească.

În cadrul conferinţei vom discuta despre ce motivează oamenii să înceapă o comunitate, care sunt paşii ce ar trebui implementaţi pentru a o dezvolta, cum găsim oamenii ce împart aceeaşi viziune şi au aceleaşi necesităţi etc. Vom face acest lucru prin oferirea unor exemple clare prezentate de către diferiţi fondatori sau lideri de comunităţi, care vor împărţi cu participanţii experienţa lor, succesele şi insuccesele, provocările întâmpinate şi soluţiile identificate.

De asemenea, în cadrul conferinţei vom avea participanţi din diferite ţări, energie pozitivă şi idei grozave pentru o Românie mai bună în viitor. Pentru mai multe detalii despre conferinţă şi cum să aplicaţi, vă invit să vizitaţi http://romania2020.mygrasp.org/.

Sper să ne vedem între 10-12 octombrie la Copenhaga!

Broen

By

Am descoperit şi savurat un nou serial. Serialul a apărut în anul 2011 şi este o producţie danezo-suedeză. Numele lui s-ar traduce „Podul” şi se referă la podul de peste Marea Baltică, numit Øresund. Serialul începe cu un corp poziţionat pe pod la graniţa dintre Danemarca şi Suedia. Aşa că investigaţiile se fac de către poliţia din Copenhaga şi cea din Malmø.

Am început să-l privesc pentru a mai asculta oleacă limba ţării adoptive şi pentru că, după cum spuneam cu ceva timp în urmă, mă pasionează serialele ce implică criminalistica. Mi-a plăcut „Broen” pentru că este diferit faţă de multitudinea oferită de posturile de televiziune americane. Pe IMDB serialul are nota 8.4 ceea ce ar trebui să vă asigure că vă „pierdeţi” timpul cu ceva de calitate. În cazul în care v-am trezit interesul, click aici :-).

P.S. După ce am văzut serialul am mari întrebări cum de suedezii se înţeleg cu danezii şi vice-versa. Geez, limbile sună atât de diferit pentru mine. Oh, well…maybe it is just me :-).

Sursa foto: http://www.tumblr.com

GRASP

By

Nu am fost niciodată omul care îşi făcea timp pentru organizaţii non-guvernamentale. Aplicam această „regulă” pentru că observasem că mulţi dintre cei implicaţi activ în diferite ONG-uri erau oameni care nici nu aveau habar de ce se află acolo. Făceau această „carieră” pentru că dădea bine la CV.

Eu sunt omul care lucrează destul de bine în echipă. Există un singur doar: oamenii din echipă trebuie să îşi dorească să fie acolo. Altfel prefer oricând să îmi execut treburile individual.

În ultimele luni însă am devenit membru în echipa GRASP. Vă întrebaţi poate ce este GRASP? GRASP este Societatea Globală a Tinerilor Profesionişti Români (English: Global Romanian Society of Young Professionals). De ce m-am implicat acum? Pentru că este o organizaţie a cărei valori şi viziuni le împărtăşesc. Doresc să-mi ajut patria cu toate că mă aflu la vreo 2000 de km depărtare. Pot face acest lucru cu ajutorul oamenilor din GRASP. Cred că sinergia produsă de oamenii care lucrează în GRASP pentru o o societate mai bună este excepţional de mare.

Acum câteva luni am hotărât cu câţiva prieteni să înfiinţăm o filială şi în Copenhaga. Am făcut acest lucru pentru că în momentul de faţă sunt destul de mulţi studenţi şi tineri profesionişti români ce îşi duc traiul în capitala Danemarcăi. Între timp am avut 2 evenimente la nivel local şi ne dorim să avem multe altele la fel de plăcute pe viitor. Această filială are rolul în primul rând de a crea o comunitate în care informaţiile să circule rapid. Vorbesc aici atât de informaţii de carieră cât şi de cele legate de societatea ţării adoptive. De asemenea, în timp am dori să creştem şi să găsim modalităţi prin care am putea să transferăm cunoştinţele dobândite în ţara a cărei populaţie este cea mai fericită din lume către societatea de acasă.

Una din tradiţiile GRASP este să aibă în fiecare an o Conferinţă Anuală. Anul acesta s-a ajuns la ediţia cu numărul 5. Până anul acesta conferinţa s-a ţinut în Budapesta, Boston, Bucureşti, Amsterdam şi, în 2012, în Londra. În cadrul conferinţelor s-a lucrat la unul dintre proiectele mari ale GRASP-ului şi anume „Proiect România 2020”. În fiecare an se atinge o anumită latură la care ar trebui să se lucreze în societatea actuală a României. Tema anului 2012 a fost „Proiect Romania 2020: Soluții pentru o Românie competitivă”. Aşa că timp de 3 zile am avut deosebita plăcere să mă aflu în compania unor oameni deosebit de optimişti în ceea ce priveşte viitorul României. Sunt oameni care nu doar cred în ziua de mâine, dar caută soluţii la problemele cu care se confruntă societatea românească şi refuză să accepte situaţia pe principiul „aşa o fost, mamă, de când e lumea şi pământul”. Suflul pe care l-am simţit m-a învigorat pentru că mi-am dat seama că nu sunt singură şi că oricând voi avea un concept bine definit, oamenii din GRASP mă vor ajuta să-l implementez.

Vă invit cu dragă inimă să căutaţi mai multe informaţii despre GRASP şi dacă vă pasionează să contactaţi filialele unde sunteţi pentru a avea posibilitatea de a vă implica în proiectele organizaţiei. În cazul în care nu există o filială în oraşul/ţara în care locuiţi, creaţi-o voi!

Viaplay

By

Dragi copenhaghişti,

Zilele trecute am aflat că poţi să îţi faci cont pe Viaplay şi să încerci site-ul lor timp de o lună gratuit. Ofertă valabilă pentru 2 din cele 3 pachete oferite de ei. Viaplay din câte ştiu îţi oferă accesul la o listă lungă de filme, seriale şi sport. Personal încă nu l-am încercat, dar s-ar putea să fac asta curând. În cazul în care vă place serviciul puteţi să vă cumpăraţi abonament lunar. După cum spuneam mai sus, Viaplay vă oferă 3 tipuri de pachete: http://viaplay.dk/package. Intraţi şi exploraţi această posibilitate dacă sunteţi interesaţi. Vizionare plăcută :-)!

O duminică frumoasă,
Rodica

Aseară am fost…

By

…în Tivoli, parcul de distracţie din Copenhaga.

Ieri seara a avut loc închiderea oficială a sezonului de vară în Tivoli. Aşa că în jur de ora 8 seara eram prezentă pentru ultimele ore de distracţie din acest sezon. Pe perioada verii am încercat toate atracţiile cu excepţia uneia foarte sperioasă numită Vertigo. Aseară mi-am luat inima în dinţi şi am încercat-o şi pe asta. Ataşez 2 video-uri găsite pe youtube cu Vertigo. Asta pentru ca să aveţi o idee generală prin ce-am trecut şi poate dacă ajungeţi prin Tivoli să îi daţi o şansă :-). Nu e chiar aşa de rău cum pare.

Seara s-a încheiat cu un superb foc de artificii. L-am filmat şi îl adaug mai jos. Are aproximativ 7 minute, dar este spectaculos. Dacă nu aveţi 7 minute atunci priviţi măcar de la minutul 05:55 :-). Enjoy!



Danish on a Sunday

By

Duminica este o zi specială. Este specială pentru că oamenii încearcă să îşi petreacă timpul în sânul familiei şi a oamenilor dragi. Din când în când aceştia încearcă să caute câte o activitate care să-i scoată din rutina zilnică. Aşa că eu vin cu o sugestie pentru cei care locuiesc în Copenhaga şi vor să petreacă o duminică savurând cinematografia daneză. Institutul danez de film are o ofertă tare drăguţă pentru non-vorbitorii de limbă daneză. O dată la 2 săptămâni cei care vor să descopere sau să se bucure de cinematografia daneză au oportunitatea să vizioneze un film danez cu subtitrări în engleză. Biletul costă 65 kr. şi programul poate fi găsit aici.

Din lista prezentată acum eu am ochit deja 2-3 nume. Mă gândesc serios să îmi fac timp să ajung măcar într-una din duminici la institut. Copenhaghişti, v-am trezit interesul pentru vreunul din filmele care urmează să ruleze?

„Forbrydelsen”

By

Una din posibilităţile pe care le ai ca şi imigrant în Danemarca este a lua gratuit cursuri de limbă daneză. Cursurile sunt destul de obositoare pentru mine. Acest lucru se întâmplă pentru că îmi împart timpul între ele, universitate şi job. Însă dacă nu faci un mic sacrificiu atunci să nu ai speranţă că vreodată ai să te simţi parte din societatea daneză. Din punctul meu de vedere pentru a înţelege societatea în care te afli ai nevoie să cunoşti cel mai important lucru şi anume limba localnicilor.

Şi acum probabil vă întrebaţi ce legătură are titlul articolului de mai sus cu primul paragraf? 🙂 Acesta este de fapt titlul unui serial danez ce a apărut în anul 2007. Eu am aflat despre el săptămâna trecută când povesteam la ora de daneză despre cinematografia daneză. În română titlul ar fi „Crima”. Serialul are 2 sezoane. Toată lumea însă mi-a recomand să-l privesc cel puţin pe primul pentru că acesta ar merita toate minutele din timpul meu preţios.

Ieri după ce am venit acasă mi-am amintit de recomandare. Am deschis browserul şi am dat o căutare pe google. Am găsit pagina serialului de pe IMDB. Am hotărât să îi dau o şansă după ce am citit că a primit numai vorbe de laudă şi că americanii au încercat să-l copieze. Aparent au eşuat în comparaţie cu versiunea daneză. Cel puţin asta este părerea unei tipe din SUA care urmează cursul de daneză cu mine.

Tot ce pot să spun este că nu se compară cu niciun serial american de criminalistică. Este mult mai real. Nu o să vezi scene în care posibilul ucigaş se reflectă în irisul victimei :-D. Şi plus la toate crează dependenţă. Mă adresez aici celor atraşi de seriale în general şi de criminalistică în particular. Vă recomand să vă uitaţi la cel puţin 5 episoade înainte de a decide de a renunţa sau de continua. La început serialul nu m-a atras grozav. Însă pentru ultimele 10 episoade m-am despărţit de laptop numai pentru a mânca :-D.

Închei cu un ajutor pentru cei care au decis să vizioneze serialul. Aici găsiţi link-ul unde puteţi să-l vizionaţi online. O să găsiţi link-uri atât pentru primul sezon, cât şi pentru cel de-al doilea. Ţin să precizez că o să îl găsiţi cu subtitrări în engleză. Enjoy!


Sursă foto: wikipedia.com

Profesori – fenomen

By

Semestrul trecut am avut un curs care mi-a plăcut din toate punctele de vedere. Era poziţionat strategic în ziua de luni de la ora 09:00. Cursul dura 3 ore. Cu toată sinceritatea declar că nu am avut parte de nici măcar un moment în care să mă fi simţit plictisită. La fiecare curs simţeam că eram implicată 100%. Lucru care spre ruşinea mea nu se întâmplă decât atunci când ceva îmi place cu adevărat. Cursul meu se numea Advanced Industrial Organization. Nu-i caut traducerea în română. Am ajuns într-un moment când îmi este sensibil mai uşor să vorbesc despre domeniul meu de studiu în limba engleză :-).

Pe parcusul semestrului am avut 2 profesori. Amândoi fac parte din Danish Competition Council. Acum am aflat că şi în România există un astfel de consiliu şi se numeşte Consiliul Concurenţei. Foarte important de specificat aici este că unul din profesori este şi Preşedintele consiliului. Asta pe lângă funcţia de Şef al Departamentului de Economie al Universităţii din Copenhaga. Numele lui este Christian Schultz.

Din primul moment când a intrat în sală eu am fost fascinată de personalitatea lui. Un om foarte, foarte deştept în domeniul lui şi care are un real talent să fie profesor. De foarte mult timp nu mai întâlnisem un profesor fascinat de ceea ce preda. El era prezent în fiecare clipă a cursului. Eu mă simţeam motivată să fiu atentă şi să întreb atunci când ceva nu-mi era clar. Pur şi simplu el reuşea să îmi transmită sentimentul de extraordinar. La sfârşitul fiecărui curs aveam impresia că cele 3 ore au trecut mult prea repede. Christian reuşea mereu performanţa să mă ţină trează şi atentă. Iar lucrul cu adevărat grozav era că el reuşea să transmită sentimentul de pasiune şi nouă, studenţilor. Mi-ar plăcea să mai am ocazia să calc pragul clasei în care el o să predea pentru că deja mi-e dor să aud cum spune că „acest articol este absolut delicios de citit”. A, da, şi nu vorbeam despre articolele de pe libertatea.ro, ci de articole serioase din domeniul cercetării economice.

La un moment dat îmi aminteam cusurile din programul de licenţă din care am făcut parte. Am încercat din răsputeri să găsesc un profesor care era îndrăgostit de materia pe care o preda şi care reuşea să transmită asta şi studenţilor. Încercam să găsesc în amintiri un profesor care avea toate cele enumerate mai sus şi care era pe deasupra şi cool. Sper că doar mă lasă memoria şi nu asta e realitatea.

Despre decan şi nu numai

By

Mai am puţin şi o să mă despart de mediul academic danez. Acest lucru mă întristează oleacă. Bineînţeles că nu-mi pare rău că o să închid o uşă a existenţei mele. Ştiu foarte bine că mă aşteaptă multe să descopăr. Şi la urma urmei, dacă tot îmi va fi dor de acest mediu mă mai apuc de vreun ciclu academic. 😀

Până atunci însă vreau să vă vorbesc un pic despre decanul facultăţii a cărei studentă încă sunt. Numele lui este Troels Østergaard Sørensen. Omul este doctor în ştiinţe economice. Troels ocupă o poziţie destul de înaltă. Cu toate acestea îl poţi întâlni în campus purtând o banală pereche de blugi, o cămaşă fără vreo importanţă şi o geacă simplă, neagră şi impermeabilă. Dacă nu l-aş fi cunoscut după faţă aş fi putut presupune că este un vizitator al campusului.

De fapt aşa sunt şi profesorii ce predau la Departamentul de Economie al Universităţii din Copenhaga. Majoritatea se prezintă la cursuri în blugi, tricouri, adidaşi sau o combinaţie de încălţăminte între sport şi clasic. Studenţii au o relaţie de tutuială cu profesorii. Lucru care mie la început mi se părea mai greu de înţeles. Adică eu, Rodica, mă adresez decanului cu: „Troels, am o întrebare legată de cursul de data trecută. Cum poţi tu explica cutare grafic, în condiţiile în care cutare situaţie are loc?”. Eu veneam din lumea cu „Dumneavoastră” la putere. Aici se încurajează o relaţie de pe picior de egalitate dintre studenţi şi profesori. Asta pentru că se doreşte o libertate a studentului de a fi nesuferit prin întrebări fără a se gândi că va fi taxat la notă mai târziu. Întrebările sunt văzute ca o modalitate de dezvoltare şi cunoaştere nu numai a studentului, ci şi a profesorului.

Nu mi-l amintesc pe Ion Smeureanu (Decanul Facultăţii de Cibernetică, Statistică şi Informatică Economică, ASE, Bucureşti) să îl fi văzut vreodată fără costum şi cravată. Nu-l judec sau învinuiesc pentru asta, Doamne fereşte! Într-o lume în care toţi din jurul tău se îmbracă într-un anume fel nu poţi face notă discordantă, mai ales dacă ai reuşit să obţii o funcţie importantă ca cea de decan. Asta este mentalitatea şi tradiţia societăţii româneşti. O societate care din păcate nu este lăudată cu reuşite extraordinare în domeniul educaţional. Pentru cei interesaţi şi cu un nivel al limbii engleze citiţi acest articol din revista The Economist. Cu toată sinceritatea cred că ar trebui să se creeze în România o relaţie student-profesor creată pe respect şi nu pe tradiţii expirate.

Ca să închei povestea o să precizez că decanul meu se plimbă cu bicicleta. Cu alte cuvinte bicicleta este transportul lui. În condiţiile astea cum mai poţi tu, student umil, să visezi să fii posesorul unei maşini de lux? Recunosc că nu doar decanul pe bicicletă te încurajează să nu visezi la maşini în general, dar şi taxele piperate impuse de statul danez. Înmatricularea maşinii în Danemarca te costă cel puţin încă o dată preţul maşinii. Văleu, inima mea!

Vara în Copenhaga

By

Cum este vremea pe la voi vara asta? Asta am fost întrebată săptămânile trecute de un prieten din România. Răspunsul era simplu. În Copenhaga nu era nici urmă de vară. Eu încă umblam cu geacă după mine şi trebuia să fiu atentă să nu-mi uit hainele de ploaie. Începusem un pic să fiu nostalgică după verile de coşmar oferite de Bucureşti. Îmi era chiar dor să nu duc grija frigului. Şi cred că Mama Natură m-a auzit plângând după vreme caldă şi şi-a propus să îmi ofere razele soarelui. Astfel se face că săptămâna asta, de luni până ieri, am avut parte de zile calde, de voie bună şi vreme numai potrivită de câte o leneveală. Este primul an în care am înotat în Marea Baltică. Nu mi-am imaginat că o să o fac şi pe asta. Apa a fost extrem de curată şi destul de caldă. Am avut parte de 5 zile „de vacanţă”. 🙂

Ataşez două filmuleţe. Primul este filmat la Amager Strandpark. La cât era de cald şi la cât de multă lume era pe plajă, am avut impresia că mă aflu într-o staţiune exotică :-D. Bine că turbinele de vânt erau prezente pentru ca să mă trezească la realitate. Se spunea că nu ar trebui lăsate firmele să construiască turbinele în apă pentru că strică priveliştea. Mie personal mi se pare că ele de fapt personalizează locul. Voi ce ziceţi?

Al doilea video l-am filmat la Islands Brygge. Zona aceasta a fost industrială până prin anii ’70. La începutul anilor ’80 zona a început să fie reconstruită şi s-a continuat transformarea până s-a obţinut ceea ce vedeţi în filmuleţ. Bineînţeles că video-ul conţine doar o parte mică din tot, dar este numai bine pentru ca să vă faceţi o idee. Apa din canal este din Marea Baltică şi oamenii (inclusiv eu) înotau de zor acolo. Sunt curioasă unde s-ar putea implementa ideea şi în Bucureşti? Poate la lacul Morii? Ar fi un proces greoi să creezi în zona din jurul lacului Morii o mini staţiune. În acelaşi timp aleşii au alte probleme de rezolvat. Aşa că cetăţenii să îşi pună pofta în cui dacă vor civilizaţie în capitala plaiului mioritic.

Tot la Islands Brygge de la 6 seara începeau să sfârâie grătărelele. Spre deosebire de Românica aici după grătar rămânea la fel de curat ca şi înainte de începutul procesului. Ce m-a „mirat” este că nu am văzut gropi pentru grătar. A, da, aici oamenii îşi cumpără grătar de unică folosinţă/grătar portabil pentru a nu distruge natura.

Nu vă faceţi griji. De astăzi vremea de vară specifică Copenhagăi şi-a revenit. Am avut parte şi de oleacă de ploaie şi vântul nu s-a lăsat aşteptat. 🙁 Însă cine ştie ce ne rezervă Mama Natură în luna lui august. Să fim răbdători şi recunoscători pentru săptămâna ce a trecut.