Archive for the category ‘Articole din presă’

Locul de joacă al lui Putin…

By

Articol publicat în ziarul „New York Post” (11 aprilie, 2009). Autor: Ralph Peters. Traducere: Rodica Plamadeala


…Lumea ignoră situaţia din Moldova!


Nu vă simţiţi prost dacă nu puteţi găsi Moldova pe hartă. Preşedintele nostru nu o poate găsi, de asemenea.


Secretarul nostru de stat, Hillary Clinton, ar putea găsi Moldova dacă ar dori. Însă nu este un lucru pe care şi-l doreşte. Acest lucru ar însemna să confrunte ticăloşia Rusiei.


Toată lumea este conştientă că ruşii urmează să devină prietenii noştri cei mai buni pentru totdeauna. Autorităţile chiar cred în asta.


Oricum, de ce ar trebui să ne pese nouă de un stat sărac de mărimea unei ferme de vite cu o populaţie de aproape 4 milioane care abia supravieţuieşte cu un venit pe cap de locuitor de $2500?


De ce ar trebui să-i pese administraţiei Obama de oamenii care se luptă să-şi recapete libertatea furată de un guvern comunist care a venit la putere datorită unor alegeri fraudate?


De ce să ne pese de cele câteva sute de oameni ce au ieşit în stradă pentru a-şi apăra libertatea, ce au fost bătuţi în stradă şi închişi în celulele care au aparţinut cândva KGB-ului? Administraţia Obama este ocupată să zboare către Havana pentru a preamări fraţii Castro.


O pată de la marginea Europei, Moldova este o victimă a istoriei. Stalin a furat cea mai mare parte a teritoriului său din România (majoritatea moldovenilor doresc unirea cu patria mamă), iar restul l-a luat de la Ucraina. Sovieticii au folosit acest teritoriu drept un fief agricol nedorind industrializarea regiunii aflate la graniţă.


Deoarece Uniunea Sovietică s-a prăbuşit, serviciile de securitate de la Moscova au văzut Moldova ca un important avanpost ce nu trebuie abandonat: a marcat frontiera URSS-ului cu Europa, ceea ce Vladimir Putin ar dori să reînvie.


Astfel KGB-ul şi succesorii săi au oferit ajutor armat şi au ghidat o mişcare separatistă în partea estică a Moldovei, zonă strategică aflată pe malul stâng al râului Nistru. „Transnistria” va servi drept un viitor pod rusesc (şi o mină de aur pentru corupţie deocamdată).


Destinul Moldovei post-independenţă a fost greu şi din alte puncte de vedere. Micile exporturi agricole ale ţării s-au produs pe un teren otrăvit de metodele de producţie sovietice. Vinul, deşi preţuit în era URSS-ului, nu poate fi comparat cu cel din Napa Valley.


În timpul lui Putin, exporturile de top ale Moldovei au fost interzise pe piaţa rusească distrugând astfel economia ţării. Energia electrică care este furnizată prin intermediul zonei separatiste, Transnistria, a fost deconectată în mod repetat de-a lungul vremii.


Livrarea gazelor naturale ruseşti a fost tăiată în toiul iernii. Şi comuniştii care au revenit la putere în Chişinău, capitala jerpelită, în 2001? Pe fondul corupţiei crâncene, oficialii guvernului au fost acuzaţi de traficarea femeilor din Moldova în Orientul Mijlociu.


Până aici cu mândria naţională.


Oamenii ce locuiesc în Republica Moldova doresc să facă parte din Vest, să adere la Uniunea Europeană. Peste 80 la sută din populaţia Moldovei este formată din români ce sunt puternic porniţi împotriva ruşilor. (Această regiune a găzduit în trecut o cultură evreiască minunată, dar ştim cu toţii de acţiunile lui Hitler şi Stalin)


„Preşedintele” comunist, Vladimir Voronin, învinuieşte România, şi nu Rusia, pentru toate suferinţele Moldovei. Oamenii însă ştiu mai bine şi îl vor pe Voronin plecat. Însă noul ţar al Rusiei, Vladimir Putin, îl susţine pe Voronin. Astfel că administraţia Obama ignoră demonstraţiile, brutalitatea şi arestările ilegale.


La urma urmei, dacă noi nu dăm doi bani pe criminalii lui Putin ce au ucis disidenţii ruşi de acasă şi din străinătate, atunci de ce ne-ar păsa de moldovenii ce sunt bătuţi şi maltrataţi de guvernul lor? Repetaţi după mine: „Rusii sunt prietenii noştri. Şi prietenii trebuie să aibă grijă de micile viclenii ale celuilalt.”

Un sfert din forţa de muncă a Moldovei lucrează în afara graniţelor ţării. Familiile supraveţuiesc datorită remitenţelor. Politicile ruseşti sărăcesc pe cei care nu pot pleca. Democraţia este în ruine. Şi acum slugile Rusiei încearcă să ruineze ultimele vise de libertate ale populaţiei.


Astăzi, Moldova. Mâine, Georgia şi Ucraina.


Şi atunci preşedintele nostru va merge la Moscova şi îşi va cere scuze pentru rolul Americii în înfrângerea Uniunii Sovietice.


Libertatea nu mai este o noţiune la modă.

De ce Dragostea este oarbă?

By

Demult, undeva pe pământ s-au adunat toate calităţile şi simţurile omeneşti. Când Plictiseala a căscat pentru a treia oară, Nebunia, nebunatică precum întotdeauna, a propus să se joace de-a v-aţi ascunselea! Intriga şi-a ridicat ispitită sprâncenele, iar Curiozitatea, neputând să se reţină, a întrebat:
– V-aţi ascunselea? Ce mai este şi aceasta? Este oare vreun joc?


Nebunia a explicat că-şi va acoperi ochii şi va număra până la un milion, în timp ce toţi ceilalţi se vor ascunde, iar când numărătoarea va lua sfârşit, primul ce va fi găsit îi va lua locul şi astfel jocul va continua… Entuaziasmul a luat-o la dans pe Euforie, iar Bucuria a executat într-atât de multe tumbe, încât chiar şi Îndoiala s-a lăsat convinsă, ba mai mult, chiar şi Apatia cea mereu bosumflată şi neinteresată. Însă nu toţi au acceptat să ia parte la această activitate.


Adevărul a preferat să nu se ascundă:
– De ce să mă ascund, dacă până la urmă tot voi fi descoperit?

Aroganţa a considerat acest joc ridicol (ceea ce o deranja mai mult era faptul că ideea nu-i aparţinea), iar Laşitatea a preferat să nu îndrăznească. Unu, doi, trei, a început Nebunia să numere. Prima care s-a ascuns a fost Lenea, care, ca întotdeauna, s-a culcat în spatele celei mai apropiate pietre. Credinţa s-a înălţat spre cer, iar Invidia s-a ascuns în umbra Triumfului, care, prin propriile sale forţe, a ajuns în coroana celui mai înalt copac. Generozitatea aproape că nu reuşea să se ascundă, fiecare loc pe care îl căuta părea să fie mai potrivit pentru un prieten de-al ei decât pentru sine. Un lac de cristal? Locul ideal pentru Frumuseţe! Scorbura unui copac? Locul perfect pentru Ruşine! Zborul unui fluture? Minunat pentru Voluptuozitate! Rafala unui vânt? Locul magnific pentru Libertate! În sfârşit, s-a ascuns într-o rază de soare.


Egoismul, dimpotrivă, şi-a găsit un loc convenabil chiar de la început, însă numai pentru el! Minciuna s-a ascuns la fundul oceanului (adevărata Minciună, în realitate, s-a ascuns după curcubeu), iar Pasiunea şi Dorinţa – în craterul unui vulcan. Neatenţia… pur şi simplu a uitat unde s-a ascuns… dar aceasta nu este atât de important!


Când Nebunia a ajuns la 999999, Dragostea nu îşi găsise încă o ascunzătoare pentru că fusese atât de ocupată… până când a observat o tufă de trandafiri şi, profund impresionată, s-a ascuns între flori. „Un milion!” a numărat Nebunia şi a început să caute. Prima pe care a găsit-o a fost Lenea, la numai trei paşi. După aceasta, Credinţa a fost auzită discutând cu Dumnezeu despre teologie, iar Pasiunea şi cu Dorinţa au fost văzute făcând vulcanul să vibreze. Într-o secundă, ea a găsit-o pe Invidie, deci nu a fost greu de dedus unde se ascundea Triumful. Egoismul nici nu a trebuit să fie căutat, căci a ieşit singur la iveală, dintr-un cuib de viespi. Mergând atât de mult, i s-a făcut sete şi venind înspre lac, a descoperit-o pe Frumuseţe. Cu Îndoiala a fost şi mai uşor, căci aceasta stă cocoţată pe un gard, neputând decide unse să se ascundă.


Astfel i-a găsit pe toţi, Talentul – în iarba tânără, Frica – într-o peşteră întunecată, Minciuna – în spatele curcubeului (iarăşi o minciună… era totuşi la fundul oceanului…), chiar şi pe Neatenţie, care a uitat pur şi simplu de joacă. Numai Dragostea nu putea fi găsită.


Nebunia o căutase în fiecare tufăriş, fiecare râuleş, pe piscurile munţilor şi când era aproape gata să renunţe a zărit tufa de trandafiri înfloriţi… Cu un ţepuş, ea a început să îndepărteze crenguţele ghimpoase, când deodată auzi un strigăt ascuţit. Spinii au împus ochii Dragostei. Nebunia nu ştia ce să mai facă pentru a-şi cere iertare, a plâns, a rugat, a implorat şi chiar s-a oferit să-i fie şi îndrumător. Începând cu acea zi, Dragostea este oarbă şi Nebunia o însoţeşte mereu!


Textul de mai sus este preluat dintr-un articol publicat în ziarul „Jurnal de Chişinău” (septembrie, 2003).