Archive for the category ‘Articole din presă’

Despre bogaţii lumii

By

Tare’s atentă atunci când aleg să citesc ştirile din presa românească. Nu fac asta pentru că nu mi-ar plăcea să citesc, ci pentru că am prea puţin timp ca să îl folosesc pentru orice ştire considerată de primă importanţă de unele ziare româneşti. În ultima perioadă ziare precum Gândul, Adevărul sau Evenimentul Zilei strecoară zeci de articole despre VIP-uri româneşti care nu valorează nici 2 secunde din timpul meu.

Ca să aleg totuşi cu ce îmi petrec timpul obişnuiesc să citesc titlurile articolelor. Asta am făcut ieri şi am ales să citesc articolul „Bogaţii planetei au câştigat o sumă-record în această săptâmână. Cum s-a schimbat ierarhia în clasamentul celor mai înstăriţi oameni din lume” publicat de ziarul Adevărul. Toate au fost bune şi frumoase până să citesc informaţia despre oamenii care ocupă primele 2 poziţii în topul celor mai bogaţi oameni din lume. Conform jurnalistei de la Adevărul primul loc este ocupat de Carlos Slim cu o avere de 993 milioane de euro. Pe locul secund de situează Bill Gates cu o avere cu 10,4 miliarde mai mică decât cea a lui Slim.

Exact în momentul ăla m-a lovit pe mine întrebarea: cum naiba Slim este pe primul loc cu o avere de 993 milioane (nu că ar fi o sumă mică, Doamne fereşte) şi Gates e pe 2 cu o avere mai mică cu 10,4 miliarde? A 2-a mişcare a fost să deschid site-ul celor de la Bloomberg, să găsesc ştirea originală şi să îmi folosesc cunoştinţele mele umile de limbă engleză pentru a face ordine în informaţia iniţială. Noroc că printre rândurile articolului de la Adevărul a fost precizat că ranking-ul a fost făcut de Bloomberg prin cunoscutul Index al Miliardarilor Bloomberg.

Ca să nu mai lungesc povestea, adevărul este că mexicanul Carlos Slim are o avere de 74 de miliarde de dolari şi săptămâna trecută a pierdut 993 milioane de dolari (nu euro ca în articolul din Adevărul) datorită unor mişcări ale pieţei. Bill Gates este într-adevăr pe locul al 2-lea cu 10,4 miliarde de dolari mai puţin decât Slim. Cumva informaţia asta are sens în căpşorul meu.

Ataşez print screenuri atât de la Adevărul, cât şi de la Bloomberg.



D’ale presei

By

Mare ştire pe site-ul celor de la Adevărul. Citesc articolul despre Marissa Mayer. În capul meu o felicitam pentru toate realizările ei de până acum şi de acum încolo. Mă încântă să citesc despre femei puternice şi de succes. Pe la mijlocul articolului citesc că doamna Mayer a absolvit informatică la Universitatea Standford. Cunoştinţele mele generale despre universităţi mi-au ţipat în creieraş că ceva nu este în regulă. Am putea să credem însă CV-ul Corinei Dumitrescu, fostul ministru al Educaţiei, şi să admitem că există înfiinţată pe undeva vreo universitate StanDford. Am căutat pe internet şi, ghici ce, nici Google-ul nu o cunoaşte. Aşa că ar trebui, dragă autor al articolului de pe Adevărul, să ne mulţumim doar cu existenţa universităţii de prestigiu numită Stanford.

Toomas Hendrich Ilves – Gură de Aur

By

În decembrie citisem declaraţia preşedintelui estonian în ziarul Timpul. De atunci mi-am propus să comentez un pic despre spusele domnului preşedinte. Mi-a plăcut la nebunie declaraţia lui. O logică simplă de urmat. Eu am să votez cu toată încrederea un preşedinte moldovean care o să îşi asume o asemenea declaraţie.

Toomas Hendrich Ilves: „De ce rusa trebuie să fie limba oficială? E ca şi cum noi am ocupa ţara voastră şi peste 50 de ani vă spunem că limba estoniană trebuie să fie una de stat. O putere de ocupaţie acaparează o ţară, deportează sute de mii de oameni în Siberia şi-şi aduce oamenii săi. Şi acum, când în sfârşit am obţinut independenţa, trebuie oare ca limba ocupanţilor să fie a doua limbă de stat? Să fim serioşi!”

Cu toată sinceritatea cred că această logică a ajutat enorm la soarta ţărilor baltice după despărţirea de balaurul roşu. Noi nu numai că nu i-am făcut pe ruşii din Moldova să ne înveţe graiul, ci le-am făcut viaţa mai uşoară vorbindu-le în rusă. Cireaşa de pe tort fiind şi toate indicatoarele şi tăbliţele în rusă pentru săracii ruşi care-s nevoiţi să trăiască între Prut şi Nistru.

Dar ştiţi care este cel mai amuzant aspect al vorbitului în rusă în Moldova? Mulţi moldoveni vorbesc în rusă pentru că este cool. Poate şi pentru că vorbind în rusă omu’ de rând reuşeşte performanţa de a nu amesteca 2 limbi total diferite.

Să nu mă înţelegeţi greşit. Nu văd niciun rău în a învăţa limba rusă ca şi limbă străină şi practicarea ei de zor atunci când lucrezi într-o companie cu capital rusesc sau dacă locuieşi şi profesezi în Rusia. Nu am aşteptări să vorbească moscoviţii română.

Mi se pare umilitor să fiu obligată de o societate needucată să vorbesc în ţara mea într-o altă limbă decât cea a străbunilor mei. Simt cum calc peste cadavrele oamenilor care au luptat pentru libertatea mea de a vorbi în dulcele grai românesc cu tot cu arhaismele şi regionalismele specifice zonei în care m-am născut. Nu văd nimic rău în a folosi e-ul moale, şî în loc de şi, şi în loc de ci, etc. sau nişte rămăşiţe împrumutate de la „fratele” rus (nu trebuie de uitat că au fost destui ani de ocupare). Toate le accept atâta timp cât nu trebuie în instituţii publice, magazine sau chiar pe stradă să vorbesc în rusă.

Faptul că ruşii din Moldova nu se obosesc să înveţe limba română mă lasă cu un gust amar. O dată pentru că ei nu respectă ţara şi poporul care i-a adoptat şi a doua pentru că poporul băştinaş se lasă nerespectat de către ruşi. Mai ales în condiţiile în care ruşii reprezintă aproximativ (DOAR) 5% din populaţia Republicii Moldova. Dacă tot e să avem indicatoare în altă limbă decât română, atunci de ce nu în cea ucrainească (a doua etnie din Moldova, după români-basarabeni)?

Sursa de inspiraţie

Pentru

By

…Şefa Aparatului!

Ştiţi exerciţiul de dicţie: „Capra calcă piatra, piatra crapă-n patru, crăpa-i-aş capul caprei care-a crăpat piatra-n patru”?

Vin cu o nouă provocare: Şeful are aparat care stă neapărat* și neapărat trebuie de apărat aparatul șefului care stă neapărat*. Aparatul are șefă numită șefă de aparat care apără aparatul șefului.

Pentru sursa de inspiraţie daţi un click ici şa.

Dacă şi aş avea ceva de comentat legat de toată povestea câştigătorului care nu şi-a ridicat premiul (a se citi Boris Focşa şi cârlanul de aur) ar fi că jurnaliştii au fost un pic cam prea insistenţi. Adevărat că numai bine cât să enerveze şi să ne trezim cu perle despre care blogosfera şi satul virtual o să scrie o săptămână. Personal nu mă interesează viaţa privată a „Şefei”. Mă interesează mai mult comportamentul ei, lipsa de etică şi mai presus de toate outfit-ul pe care şi-l permite într-o instituţie publică. Vorba marelui Urschi: „chişioarele se termină da’ fusta nu începe”. Aş avea oarecare probleme de încredere în momentul în care m-aş adresa unei „Şefe” îmbrăcată de iaca, iaca pleacă în club.

*negativ de la apărat

Cine e vinovat?

By

În ultimii ani, datorită mass-mediei care caută ştiri şi în gură de şarpe, aflăm despre zeci de accidente care au loc pe şosele. Toate sunt tragice, toate au o istorie, toate sunt pline de lacrimi, toate îţi crează o stare de nelinişte şi îngrijorare. Cu puţin noroc reuşesc să te facă să te întrebi de 2 ori înainte să urci într-o maşină sau orice drăcărie cu 4 roţi.

Toate aceste ştiri triste sunt în primul rând pentru a creşte numărul cititorilor. Toţi sunt acolo să plângă băiatul tânăr care a fost rănit sau fata frumoasă care a murit. În al doilea rând (pentru mine cel mai important) este că educă, sau aşa ar trebui să se întâmple, cetăţeanul de rând. Dacă plouă, dacă ninge, dacă e ceaţă nu conduci cu viteză mare, iar centurile de siguranţă nu au fost inventate în zadar.

Bineînţeles că pot exista accidente cu adevărat nevinovate. Un exemplu ar fi un şofer care a făcut stop cardiac la volan. Atunci poţi să defineşti accidentul ca un ceas negru.

Citeam azi un articol de pe Adevărul.ro cum o tânără şi frumoasă fată de 17 ani şi-a pierdut viaţa într-un tragic accident rutier. La volanul maşinii se afla prietenul tinerei şi el tânăr, neexperimentat în ale condusului şi cu alcool la bord. Tânăra a decedat pe loc, iar şoferul boboc a fost transportat de urgenţă la spital. Toată lumea este în stare de şoc, durerea este mare şi cel vinovat în toată povestea este proaspătul şofer.

Am tot auzit explicaţia asta şi în cazul altor accidente care se desfăşuraseră la fel, şi mereu vinovatul era şoferul (experimentat sau nu). Spre norocul şoferului mereu există un airbag care de cele mai multe ori îl ajută să scape cu viaţă în asemenea situaţii. Numai bine ca să fie luat la puricat de poliţie, familia lui, familia fetei, mass media şi/sau prieteni.

Dar este oare numai vina şoferului pentru rezultatul final? Aş zice că nu. El este vinovat pentru că s-a urcat la volan alcoolizat, este vinovat pentru că a depăşit viteza legală, pentru că a lăsat adrenalina să conducă, pentru că nu a folosit centura de siguranţă. În ceea ce priveşte pasagerii am însă nişte reţineri. De ce? Pentru că refuz să cred că s-au urcat în maşină fiindcă erau obligaţi. Ştiau şi singuri că urcă într-o maşină ce urmează a fi condusă de un şofer băut. În acel prim moment şi-au dat acordul la orice ar avea să se întâmple. În cazul tinerei de mai sus aş adăuga că nu purta centura de siguranţă. Adică se afla de bunăvoie într-o maşină condusă de prietenul alcoolizat, cu viteză mare şi fără să poarte centura de siguranţă. Nu vi se pare că îşi cam semna singură certificatul de deces?

Sunt în viaţă momente în care poate eşti pus în faţa unei situaţii în care trebuie să conduci sub influenţa alcoolului. Nu mă înțelegeți greșit, nu sunt de acord cu cei care fac asta, dar încerc să admit că poate există niște circumstanțe „extraordinare”. Dacă altă ieşire din situaţie nu există, atunci urci la volan şi conduci cu maxim 30 km/h şi ai centura pusă. Presupunând că ai băut puţin (în niciun caz 5 beri şi jumătate de sticlă de whisky) şi ţii maşina pe dreapta pentru a evita să intri pe contrasens, în cel mai rău caz intri într-un şanţ. Însă în această situaţie şansele de viaţă sunt vizibil mai mari. Cel mult cred că o să ai o uşoară contuzie.

Responsabilitatea este una din uneltele pe care trebuie să le ai mereu asupra ta. Orice decizie care o iei are sau o să aibă consecinţe. Şi tânăra de 17 ani a avut o decizie de luat. Putea să nu se urce în maşină şi să îşi continue viaţa sub o altă stea. Realitatea este alta. Dumnezeu să o odihnească în pace.

„Vrem ca Traian Băsescu să plece”

By

…sunt vorbele marelui politician „moralist” , tovarăşul Vladimir Voronin.

Nu cu mulţi ani în urmă, mai exact aproape 2 ani şi 10 luni, ambasadorul României în Republica Moldova era declarat persoană non grata şi era instituit regimul de vize pentru românii ce doreau să treacă pragul Moldovioarei. Şi asta pentru că Bucureştiul a avut tupeul să arunce o aluzie la dreptul oamenilor de a protesta. Dacă e să ne amintim bine, România era implicată până în amănunt în revoltele de la Chişinău conform lui Voronin. Exprimarea liberă, la care se referă tovarăşul sus numit, în aprilie 2009 era înăbuşită.

Acum, acelaşi Voronim susţine protestele de la Bucureşti şi mai mult decât atât intenţionează să organizeze şi el acţiuni de protest în masă. Nu, nu împotriva lui Traian Băsescu, ci împotriva AIE-ului. Cu alte cuvinte, poporul român de pe ambele maluri ale Prutului se va uni prin acţiuni solidare de protest. Fiecare cu baba hârca lui, dar cu acelaşi scop final. Fără să realizeze, tovarăşul Voronin pune umărul la înfăptuirea idealului împotriva căruia a luptat toată viaţa: unirea românilor de la est de Prut cu „fasciştii” de la vest. Mai frumos spus se intenţionează a se crea o situaţie de instabilitate politică şi mai mare decât există care o să afecteze direct economia şi în ultimă instanţă omul de rând care o să iasă cu şi mai mare zel să protesteze împotriva neisprăviţilor de la putere.

În articolul de pe evz.ro Vladimir Voronin declară că incidentul de la Galaţi este un atac direct al unei ţări membre NATO (a se citi România) împotriva unui stat neutru (a se citi Moldovioara). Adică un om care face contrabandă cu ţigări şi care încearcă (prin fugă) să se eschiveze de la controlul vamal nu are cum să se aştepte să fie întâmpinat cu flori şi busuioc. Este trist că tânărul a fost rănit, dar este soarta care şi-a ales-o până la urmă. A încercat să treacă vama (recunoscută internaţional) cu o maşină plină cu ţigări.

Un tânăr care nu a ales să moară este Vadim Pisari pe care „pacificatorii” au încercat să îl oprească pentru control într-o vamă imaginară. Ironia sorţii, nu? Tot NATO a împuşcat şi omorât un cetăţean al Republicii Moldova pe teritoriul Republicii Moldova, domnule Voronin?

PCRM-ul şi NIT-ul promovează conceptul de statalitate al Moldovioarei şi neapartenenţă a ţării la orice este vestic, dar în acelaşi timp să pupăm şi să facem plecăciuni estului. Avem un paradox în aceste declaraţii, dar noi suntem prea preocupaţi cu ziua de mâine ca să îl mai observăm.

Sfere de influenţă

By

În vară am citit un articol pe site-ul celor de la Stratfor. Articolul prezintă în principiu sferele de influenţă ale statelor din Europa ca şi consecinţă a geopoliticii sau a tranzacţiilor economice ce au loc între state.


Cu un click pe poza din stânga puteţi investiga amănunţit situaţia în care se află Europa în general şi Moldovioara în particular. Bineînţeles că putem fi sceptici în a crede poza pentru că articolul este scris de o revistă americană, însă, după părerea mea, este destul de aproape de adevăr. De asemenea, cred că este de-a dreptul important să realizăm, să deschidem ochii (dacă nu am făcut-o deja) şi să conştientizăm cum suntem priviţi de către lumea înconjurătoare (de lumea care mai dă 2 bani pe noi).


Mi-ar plăcea să am o poză asemănătoare pentru anul 1991 pentru comparaţie. Ideea de bază este că trebuie să muncim serios şi să schimbăm multe în ţărişoară ca să putem fi văzuţi sub o altă culoare decât cea a Rusiei. Se va întâmpla asta curând? Nu! Este nevoie de multă muncă şi de generaţii care să vrea schimbarea. Altfel rămânem prinşi în trecutul din care bunicii nu au vrut să facă parte!


Poza: Stratfor.

Hai la patinoar :-)

By

Am citit un articol drăguţ în Copenhagen Post şi m-am gândit să împărtăşesc informaţia ce mi s-a părut interesantă. Aparent în Copengaha sunt 8 locuri deosebite în care îţi poţi exersa talentele de patinator/patinatoare.

Aşa că alegeţi din lista de mai jos locuşorul care vi se potriveşte mai bine:

  • Lindevangsparken (Frisensvej colţ cu Dalgas Boulevard, Frederiksberg C) – deschis până pe 1 martie, 24 de ore pe zi cu excepţia zilelor marţi, miercuri şi joi când patinoarul este deschis între 14:30 – 17:00. Intrarea este gratuită, nu există posibilitatea închirierii patinelor.
  • Genforeningspladsen (Genforeningspladsen, între Hulgårdsvej şi Borups Alle, CPH N) – deschis până pe 28 februarie, în fiecare zi între 10:00 – 22:00. Intrarea este gratuită, închirerea patinelor este de 40 kr/h (închirierea se face până la ora 19:00).
  • Toftegårds Plads (Toftegårds Plads, Toftegårds Alle, Valby) – deschis până pe 31 martie, între 11:00 – 22:00 de luni până vineri şi între 10:00 – 22:00 sâmbăta şi duminica. Intrarea este gratuită, închirierea patinelor este de 45 kr/h.
  • Frederiksberg Runddel (Frederiksberg Runddel) – deschis până pe 1 martie, între 11:00 – 22:00 de luni până vineri, între 10:00 – 22:00 sâmbăta şi între 12:00 – 22:00 duminica sau de sărbătorile legale. Intrarea este gratuită, închirierea patinelor este 45 kr/h. Dacă ai patine proprii acesta este locul în care ai voie să patinezi chiar dacă patinoarul este închis.
  • Blågårds Plads (Blågårds Plads 1, CPH N) – deschis între 12 decembrie şi 1 martie, între 10:00 – 21:00 de luni până vineri, 11:00 – 18:00 sâmbătă şi 11:00 – 17:00 duminica. Intrarea este gratuită, închirierea patinelor este de 40 kr/h (închirierea se poate face până cu o oră înainte de închiderea patinoarului).
  • Ishøj Skate Rink (Vejledalen 17, Ishøj) – deschis de la mijlocul lui decembrie până la mijlocul lui martie, între 10:00 – 21:00 de luni până vineri şi între 10:00 – 18:00 sâmbăta şi duminica. Intrarea este gratuită, închirierea patinelor este de 30 kr/h.

Bucuraţi-vă de activităţile ce vi le oferă iarna!

Iar cazarea…

By

Bat-o vina!

Acest articol este extrem de important pentru toţi cei care îşi caută un locuşor de închiriat pe piaţa privată în Copenhaga. Este experienţa mea şi a Dragobeatului meu. La început am vrut să public eu dar am hotărât că e mai bine să apară în ziarul universităţii pentru ca să fie cât mai mulţi atenţionaţi de astfel de incidente. Mai jos dau copy-paste la tot articolul din ziar (textul este în engleză):

„Sorin and his girlfriend have been having a hard time in Copenhagen finding a roof over their heads

When they finally found an apartment in Copenhagen, it was a scam

Finding a place to stay in Copenhagen is a hard job, especially if you have no idea of the local housing market. But the story of Romanian students Sorin Pirau and his girlfriend makes your normal housing stress seem like a relaxing beer in the hot tub.


When they were admitted in May 2010, the University told them that they would not help them to find a place to stay.
So they followed the standard procedure: They set up an account on the main renting websites (Boligportal, dba and Lejebolig) and signed up for the dorm waiting lists on dorm organisers CIU and KollegiernesKontor.dk.


More than 150 rejection e-mails

»We arrived in Copenhagen in August and we hadn’t received any offer in the meantime. We had an offer from a dorm later in December, but we could’t accept it because at the time we had a place to stay, and we could’t leave it without losing the deposit,« Sorin says.


So this spring he and his girlfriend started to search a new place.


»I got more than 150 rejection e-mails on Boligportal,« says Sorin. »The only positive reply I had was from a Danish woman, who showed us her apartment and told us that she was interested in renting it to us.«


Six months rent. Pay the day after


When they met to sign the contract she told them that the apartment was owned by her and her father and that she wanted to rent the place because she was starting an internship in Germany.


»A condition of the contract was that we had to pay three months deposit plus three months rent in advance. In total, it was DKK 25,000,« Sorin says.


»It is a lot of money. But we had to pay the same when we moved to the apartment where we are living now, and so we thought it was fine. She asked us to pay her on the very some day. I told her that it was not possible, because of problems transferring the money and so,« he adds.


Had no right to sub-let apartment


The contract was accurate and it seemed fine. But when one of his Danish friends checked the address on krak.dk, the name of the owner was different from the name of the woman they talked with.


Sorin and his friends tried to understand what was going on:


»It was a housing co-operative, and we called them. They told us that she in fact had no right to rent the place. Moreover, the actual owner of the apartment had tried to kick out the woman we talked with, because she violated the contract by smoking, ruining the furniture and having pets«.


Things went from bad to worse when Sorin asked the woman for an approval of the renting by the housing co-operative, and she forwarded him a faked e-mail saying that everything was fine.


Need a counsellor for Master students


»We have been lucky to find out there was something wrong with the contract: Many friends told me that they would have paid the money on the spot«, says Sorin.


»This is what you do when you are desperate. And these things are harder for the internationals. For example, I didn’t know anything about the housing co-operative system. In my country you are either landlord or tenant, and there aren’t other possibilities!«


Pirau is surprised that the housing co-operative did not consider what happened to him as a problem. That said, he hasn’t notified the police.


He doesn’t want to have troubles with the Danish legal system, he says, after all their problems with the Danish housing market. When the University Post queried this, he simply replied with indignation:


»I don’t have the time and money to solve this problem«.


The University should have at least one housing counsellor for international Master’s students, Sorin suggests.


»In my case it would have been great to have someone I could ask to have a look at my contract, and to tell me what a housing co-operative is and so forth«.”



Aşa că aveţi grijă şi verificaţi de 3,4,5 ori înainte să plătiţi. Aparent nici măcar faptul că este un cont într-o bancă daneză nu garantează că nu veţi fi înşelaţi.

Ză ‘credinţa’

By

Fiecare om are dreptul la propriile crezuri. Fiecare om poate să îşi aleagă din cele peste 10000 de religii aflate în lumea întreagă (conform lui David Barrett – Profesor la Universitatea Regent) pe cea care i se potriveşte mai bine. Sau la fel de bine poate să aleagă să fie ateist. Este o decizie care nu afectează direct pe nimeni.


Nu văd niciun rău să îţi păstrezi cu sfinţenie ceea ce crezi, dar nu încerca să obligi pe cei din jur să accepte de drept convingerile tale. Însă observ că acest lucru este departe de a se întâmpla…ghici unde?…în Moldova. Nu, aici oamenii ies în stradă, blochează circulaţia, ţipă, urlă în faţa clădirilor, îşi scot bogăţiile casei – icoanele – la o adevărată paradă. Şi asta pentru ce? Pentru că nu are ce căuta în ţara lor sfântă altă religie decât cea ortodoxă. Am fost foarte aproape să rămân chioară de comportamentul moldovanilor când am citit ştirea pe unimedia.


Am învăţat că religia, culoarea pielii sau orientarea sexuală a unui om nu ar trebui să conteze pentru a fi acceptat de societate. Cât e de pigmentată pielea vine o dată cu naşterea, iar religia şi orientarea sexuală sunt alegeri individuale ca şi cele în care alegi ce să mănânci sau cu ce să te îmbraci.


Tot timpul m-am întrebat cum de anumite naţiuni sunt aşa de îngăduitoare cu diferenţele dintre oameni, dar noi, cei născuţi între Prut şi Nistru, criticăm în stânga şi în dreapta. Poate pentru că este viu principiul că toţi sunt răi şi proşti, numai maldavanii sunt buni?


Revenind la ştirea citită, sloganele marilor credincioşi, ca şi comentariile lor m-au lăsat mască. Şi asta după ce Ză ‘cartea’ – Biblia – învaţă să fii îngăduitor şi să îţi iubeşti aproapele. Dar noi, Ză ‘poporul’ care mergem la biserică zi şi noapte, ce facem? Ieşim în stradă să ne plângem că s-ar putea să fie legalizat islamul în Moldova. Şi pentru asta suntem de acord să ne dăm şi sufletul dracului, numai să scape draga ţară de o altă religie care ar fura drepturile ortodoxiei.


Dar cea mai stupidă idee a fost a unei tănţici care ca spus că preotul bisericii pe care o frecventează a atenţionat-o că musulmanii vor să vină în Moldovioara să dea „crucile jos de pe biserici”. Păi vă daţi seama ce înseamnă asta? Nenea părintele o să rămână fără pâine la gură pentru că nu numai crucile o să fie date jos, ci şi el o să rămână fără job. Cel puţin până o să înveţe Coranul şi o să se convertească şi o să facă din biserica fără cruci o moschee. Şi tram-pam-pa-ram că o să îl mai doară undeva de ortodoxie.


Sunt botezată într-o biserică ortodoxă ceea ce implicit mă face ortodoxă. Nu a fost neapărat ideea şi alegerea mea, dar mă conform pentru că nu am găsit alta care să mă identifice nici că am căutat extrem de mult. Aşa că am propria credinţă în suflet şi am şi nişte porunci simple şi umane. Mai departe nu mă interesează dacă prietenul/prietena mea este adepta islamului sau orice altă ramură de religie pentru că nu asta îl/o face să-mi fie apropiat(ă) ci persoana lui/ei în general.


O fi Republica Moldova pe continentul european, o fi mai răsărită ca multe ţări africane sau asiatice, dar de ce nu reuşeşte să crească ca un Făt-Frumos? Poate pentru că poporul său poartă în fiecare zi ochelari de cal?