Cât de toleranţi sunteţi?

By on aprilie 20th, 2013

Mie îmi pare rău că acum câţiva ani buni m-am născut într-o fostă ţară sovietică. Ştiţi de ce? Pentru că am ajuns abia la peste 20 de ani să mă învăţ a fi tolerantă.

Nu regret că m-am născut în Moldova din multe alte motive. Cu sinceritate cred că nu aş fi avut nici pe jumătate personalitatea pe care o am dacă m-aş fi născut în orice altă ţară. Însă îmi pare rău că în societatea din Moldova sau România nu a existat noţiunea de toleranţă. Oamenii ce populează plaiul mioritic nu acceptă pe semenii lor care nu împărtăşesc conceptele turmei. Este aşa de simplu să critici pe cei din jur. Cred că este cel mai uşor lucru pe care un om îl poate face. Noi nu suntem pregătiţi să acceptăm culoarea care o dau oamenii unici sau diferiţi în societatea în care ne ducem zilele.

Îmi amintesc de o discuţie la care am participat indirect când eram micuţă. Dacă reuşesc să-mi amintesc atât de bine imaginea, sigur aveam în jur de 8-10 ani. Cineva povestea cum mergând noaptea prin Chişinău în compania unui cunoscut/potenţial amic a întâlnit un grup de străini care erau de culoare. Potenţialul amic a început să râdă de ei întrebându-i în cel mai sincer mod ce caută ei în capitala Moldovioarei când locul lor este evident mâncând banane printr-o ţară africană. Asta se întâmpla pe la sfârşitul anilor ’90. Eu, copil în formare, vedeam această poveste ca fiind amuzantă şi pe cât se poate de normală. Asta în loc ca cineva să-mi explice că pe tot globul există o multitudine de naţiuni, culturi, religii, orientări sexuale etc. Eu eram un copil care descoperea lumea, o lume care în condiţiile în care eram era destul de limitată. Am avut o perioadă în care creşteam să cred că este rău să fii diferit. Totuşi la un moment dat am trecut printr-o „rebeliune” şi mi-am promis că eu trebuie să cunosc lumea înainte să devin o conservatoare nebună. Cred cu desăvârşire că interacţiunea între oameni diferiţi naşte combinaţii extraordinare.

În final, mă bucur că în anii care au urmat mi-am deschis mintea pentru nou şi pentru interacţiuni de care nu mi-aş fi imaginat vreodată că voi avea parte. Mă bucur că am păstrat uşiţa minţii deschisă. Mă bucur că mi-am făcut studiile în 3 ţări diferite până acum. Mă bucur că am cunoscut oameni din multe părţi ale lumii. Mă bucur că am ajuns să înţeleg că în a fi perceput ca diferit nu e absolut nimic rău. Aşa că, vă rog, să nu fiţi limitaţi în viaţa voastră! Fiţi deschişi noului şi noilor posibilităţi! Ascundeţi mentalitatea critică şi limitată şi daţi o şansă viitorului! Pur şi simplu, fiţi mai toleranţi!!!

Şi închei cu o replică care tare mi-a plăcut:

„Everybody is the same colour with the lights off” (Cee Lo Green)

Eu aş mai adăuga, şi nu doar cu lumina stinsă :-).

Dacă îţi place, distribuie:
Tags: , ,
4 Comments
  1. avatar
    Vlad Corduneanu

    20 aprilie 2013 la 2:03 pm

    True, Rodica, true. Din pacate pe plaiurile mioritice, toleranta nici macar nu prea intra in sistemul de valori ca fiind o calitate importanta si dezirabila (desi lucrurile sunt in schimbare). De fapt, aproximativ aceeasi experienta am avut si eu cu istorii despre negri. Thanks for the post.

  2. 22 aprilie 2013 la 6:18 pm

    Plăcerea mea, Vlad!

    Am copt textul ăsta în ultimii ani :-). A fost ca un sentiment pe care-l purtam cu mine, dar nu găseam cuvintele potrivite ca să-l am şi în scris. Cu alte cuvinte, i-a sosit timpul.

    Eu cred şi sper că în timp în Moldova copiii vor fi învăţaţi să fie toleranţi. Este o calitate foarte importantă pentru o societate sănătoasă. 🙂

  3. avatar
    Tudor Mihailescu

    9 mai 2013 la 1:45 pm

    Cutumele societatii noastre le poti intelege (in masura in care pot fi intelese) doar daca cunosti istoria ei, si modul in care a fost influentata de vecini. E singurul mod de a incerca sa-ti dai o explicatie pt etnogeneza noastra, ca popor. So start readin’ history 😉

  4. 9 mai 2013 la 4:44 pm

    Am o oarecare cunoaştere a istoriei plaiului mioritic. Bineînţeles că mereu este loc de mai mult :-).

    Toleranţa este o calitate pe care copiii ar trebui să o înveţe de acasă. Este greu să se întâmple acest lucru dacă părinţii sunt prin definiţie închişi la minte şi au un orizont destul de îngust. Asta este problema în România şi Moldova. Istoria poate explica acest fenomen într-o măsură, dar în cea mai mare parte problema stă în oameni. Ultimii 20 de ani nu au schimbat prea multe, din păcate.

Leave a Reply

You can use these tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Time limit is exhausted. Please reload the CAPTCHA.