Belaruşii şi al lor vis

By on octombrie 17th, 2012

Acum câteva săptămâni am privit un documentar despre Belarus. Nu a fost prima dată în care aflam despre nedreptăţile regimului din această ţară. Sunt ani la rând în care presa internaţională abordează situaţia din Belarus şi acţiunile aşa-numitului preşedinte, Aleksandr Lukaşenko. Am învăţat de-a lungul timpului să citesc articolele cu un gram de neîncredere. Mai ales dacă vorbim de presa din România Mare. Înafară de ştirile modene, presa este împărţită între „ai noştri” şi „ai voştri”. Lucru care afectează sensibil informaţia prezentată în articol. În acelaşi timp, nu găsesc niciun jurnalist a cărui opinie să fie în ochii mei mereu fără cusur.

Dar să revin la ale mele oi. Tot ce ştiam eu despre Belarus era că este o ţară ex-sovietică ce nu a scăpat de ideologia sovietică. Şi aici nu mă refer la săracu’ om de rând, ci la marii sus-puşi. Nu m-a interesat niciodată ţara în sine. Asta până de curând când la orele mele de daneză am avut ca şi colegă o rusoaică la vreo 45-50 de ani. Femeia clar a prins „vremurile de demult” când oamenii care învăţau nu-şi puneau problema unui loc de muncă sau oamenii ştiau că statul o să-i ajute într-un fel sau altul. Doamna lucra în Copenhaga la o instituţie ce se ocupa cu relaţiile Rusiei cu UE. Până aici toate au fost bune şi frumoase. La un moment dat am abordat problema marşurilor ce au avut loc în Moscova împotriva lui Putin şi imaginea noului (vechiului) preşedinte al Rusiei. Ea susţinea ferm că presa internaţională aberează şi că numărul de oameni ieşiţi pe străzile din Moscova era sensibil mai mic decât ce vedeam eu la secţiunea ştiri. Cu alte cuvinte, dă-le încolo de publicaţii serioase şi oameni care au „spioni” prin orice ţară pentru că toţi ne mint. Numai Putin&Co spun adevărul. Unde am mai auzit eu de o aşa situaţie?

De la Rusia am ajuns chiar şi prin părţile Belarusiei. Doamna susţinea că oamenii din această ţară o duc bine şi sunt toţi fericiţi. Numai organizaţiile, publicaţiile şi oamenii politici din UE umblă cu poveşti precum că ar fi o bucăţică de sistem dictatorial. Neinformaţi, toţi sunt nişte neinformaţi! Dacă îmi amintesc eu bine şi pe vremea URSS-ului oamenii au dus-o bine. Mă rog, dacă nu aveai pretenţii prea mari şi dacă nu contestai deciziile partidului. Dacă ştiai să îţi ţii limba după dinţi şi poate chiar să „pupi” oleacă pe „oamenii importanţi” trăiai fericit până la adânci bătrâneţi. Bineînţeles dacă bătrâneţile au fost până sistemul nu a mai putut fi susţinut economic.

Atunci nu aveam prea multe de replicat în ceea ce priveşte situaţia din Belarus. Asta până am privit filmul de mai jos. Mie mi-a fost de ajuns să concluzionez că oamenii din această ţară trăiesc într-o ţară cu reguli ce au fost valabile acum 25 de ani. De asemenea, am văzut oameni care se înnăduşă într-o ţară a cărui conducător refuză să adopte regulile noului secol. Îndemn pe toţi curioşii să privească acest reportaj. Are 55 de minute şi subtitrări în engleză. Îndeajuns încât să vezi că alegerile făcute greşit te urmăresc zeci de ani.



Dacă îţi place, distribuie:
No Comments

Leave a Reply

You can use these tags: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>

Time limit is exhausted. Please reload the CAPTCHA.