Archive for martie, 2017

Toate vârstele

By

Se spune că fiecare vârstă are farmecul ei. Mi se pare deosebit că la fiecare vârstă avem altceva a spune. Asta nu înseamnă că ne schimbăm 100 de procente, ci doar că privim cu alţi ochi lumea din jur.

Când eram mici voiam să fim mari. Atât de mari încât să fim independenţi. Ca şi copii atât de mult ne dorim maturitatea încât sărim cu paşi grăbiţi peste aventura copilăriei. Ne credem specialişti în toate şi ne punem întrebarea ce am putea afla mai mult decât atât? Însă la fiecare pas adăugăm o nouă experienţă şi perspectivă existenţei noastre.

Îmi amintesc de mine acum 15-20 ani. Eram o copilă foarte ambiţioasă. Aveam ţeluri mari. Bineînţeles că am trecut prin destule stări sufleteşti şi am încercat multe posibile cariere de viitor. Pomenesc aici de cele standard: doctor, învăţător, educator sau vânzător. Ştiţi unde mi-ar fi plăcut mie să fiu vânzătoare? Mă vedeam într-o librărie mare înconjurată de sute de cărţi. Cărţile mi se păreau tare misterioase. Fiecare carte avea de oferit ceva special. Întotdeauna când citeam o carte simţeam cum se creează o relaţie deosebită între mine şi personaje. Eram implicată în poveste 100%.

Tot ce ştiu este că voiam să fiu mare. Mai voiam să am un job care să mă pasioneze şi care să-mi permită luxul de a vizita lumea. Se tot vorbeşte de vârsta nebună în care încerci multe şi mărunte şi anume cea dintre 14-18 ani. Eu în acest interval eram sensibil mai matură decât cei din jurul meu. Aveam multe obligaţii şi munceam mult ca să nu îi decepţionez pe cei care îşi puseseră încrederea în mine. Orice pas pe care îl făceam îl gândeam înainte, pe principiul de 7 ori măsoară şi o dată taie.

Nu regret că nu am fost mai infantilă atunci, dar regret că atitudinea mea matură (în mare este rezultatul trecutului meu) mi-a limitat indirect experienţele de viaţă. Bineînţeles că nu ştiu cum aş fi evoluat dacă aş fi avut un comportament mai zvăpăiat, dar asta nu înseamnă că nu mi-ar fi plăcut să cunosc şi acea realitate. Deoarece maşina timpului încă nu este un element real, cred că este cazul să trec mai departe.

Acum am ajuns unde îmi doream când eram mică – sunt mare! Sunt adult cu acte în regulă, independentă financiar, cu un job care îmi oferă posibilitatea să călătoresc atât în interes de serviciu, cât şi în vacanţe.  Sunt un contribuabil serios al societăţii şi, mai presus de toate, îmi trăiesc viaţa în cel mai bun mod pe care-l ştiu.

Dar aşa mare cum sunt, eu vreau în timpul meu liber să fiu infantilă. Vreau să explorez lumea şi să mă descopăr. Vreau să trăiesc viaţa aşa cum o simt fără a lua în calcul definiţia societăţii pentru maturitate. Noi, oamenii, suntem aşa de mult ancoraţi în regulile prestabilite ale societăţii încât foarte uşor uităm să trăim cu adevărat. Suntem prea concentraţi să îi mulţumim pe cei din jur cu aşteptările lor cu tot, şi uităm că în esenţă avem o viaţă şi ar trebui să o trăim fericiţi cu adevărat.

Fiecare vârstă are farmecul ei, dar parcă etapele vieţii ar fi mai grozave dacă societatea şi-ar vedea de treaba ei şi tu ai învăţa să nu-i acorzi atenţie. Acum eu cred că trec prin procesul în care învăţ să-mi văd de viaţa mea şi să o trăiesc aşa cum îmi doresc eu şi nu cum alţii aşteaptă. Wish me luck!

Sursa foto

 

It’s all about us

By

We are all unique! This is something I truly believe in because it is the only logical reason that can explain the entire range of conflicts and dynamics in this world.

Our uniqueness comes from our experiences. Some of them are our own choice, others happen due to circumstances that we have no power over (or so we think). Regardless of how we ended up experiencing something, we had the chance of learning a lesson that will prove later to be valuable or not.

But talking about choices, what is a choice and how we make it? I think that the majority of our choices are made consciously after fully using our rationality, but still a great part of them do not run through the same process. We simply act based on feelings which seldom can be explained by reason. So, is that really a choice or just nature? I recently learned that it is the latter, and it is close to impossible to change anything by using rationality. Some events just need to happen in your life, and you need to find and learn the lesson – a task that is ridiculously difficult, at least in the beginning.

This leads me to the next questions:

  1. Can we maneuver safely through these emotion-propelled feelings?
  2. And can we ensure that our feelings-based actions will not raise any regrets later?

I would say no to both of them because we need to live on the edge from time to time to understand ourselves entirely. We have many facades that we are not aware of, and it is critical to bring them up to the surface and learn who we truly are even if we might not like what we are learning. However, this is key to our growth and development, and the only way not to be caught by surprise in some situations.

Breathing means that you are forced to experience the world around you, consciously or not! So better embrace it and learn as much as you can while remembering not to lose yourself in the process.

“Experience is a brutal teacher, but you learn. My God, do you learn.”
― C.S. Lewis

Photo source