Cine e vinovat?

În ultimii ani, datorită mass-mediei care caută ştiri şi în gură de şarpe, aflăm despre zeci de accidente care au loc pe şosele. Toate sunt tragice, toate au o istorie, toate sunt pline de lacrimi, toate îţi crează o stare de nelinişte şi îngrijorare. Cu puţin noroc reuşesc să te facă să te întrebi de 2 ori înainte să urci într-o maşină sau orice drăcărie cu 4 roţi.

Toate aceste ştiri triste sunt în primul rând pentru a creşte numărul cititorilor. Toţi sunt acolo să plângă băiatul tânăr care a fost rănit sau fata frumoasă care a murit. În al doilea rând (pentru mine cel mai important) este că educă, sau aşa ar trebui să se întâmple, cetăţeanul de rând. Dacă plouă, dacă ninge, dacă e ceaţă nu conduci cu viteză mare, iar centurile de siguranţă nu au fost inventate în zadar.

Bineînţeles că pot exista accidente cu adevărat nevinovate. Un exemplu ar fi un şofer care a făcut stop cardiac la volan. Atunci poţi să defineşti accidentul ca un ceas negru.

Citeam azi un articol de pe Adevărul.ro cum o tânără şi frumoasă fată de 17 ani şi-a pierdut viaţa într-un tragic accident rutier. La volanul maşinii se afla prietenul tinerei şi el tânăr, neexperimentat în ale condusului şi cu alcool la bord. Tânăra a decedat pe loc, iar şoferul boboc a fost transportat de urgenţă la spital. Toată lumea este în stare de şoc, durerea este mare şi cel vinovat în toată povestea este proaspătul şofer.

Am tot auzit explicaţia asta şi în cazul altor accidente care se desfăşuraseră la fel, şi mereu vinovatul era şoferul (experimentat sau nu). Spre norocul şoferului mereu există un airbag care de cele mai multe ori îl ajută să scape cu viaţă în asemenea situaţii. Numai bine ca să fie luat la puricat de poliţie, familia lui, familia fetei, mass media şi/sau prieteni.

Dar este oare numai vina şoferului pentru rezultatul final? Aş zice că nu. El este vinovat pentru că s-a urcat la volan alcoolizat, este vinovat pentru că a depăşit viteza legală, pentru că a lăsat adrenalina să conducă, pentru că nu a folosit centura de siguranţă. În ceea ce priveşte pasagerii am însă nişte reţineri. De ce? Pentru că refuz să cred că s-au urcat în maşină fiindcă erau obligaţi. Ştiau şi singuri că urcă într-o maşină ce urmează a fi condusă de un şofer băut. În acel prim moment şi-au dat acordul la orice ar avea să se întâmple. În cazul tinerei de mai sus aş adăuga că nu purta centura de siguranţă. Adică se afla de bunăvoie într-o maşină condusă de prietenul alcoolizat, cu viteză mare şi fără să poarte centura de siguranţă. Nu vi se pare că îşi cam semna singură certificatul de deces?

Sunt în viaţă momente în care poate eşti pus în faţa unei situaţii în care trebuie să conduci sub influenţa alcoolului. Nu mă înțelegeți greșit, nu sunt de acord cu cei care fac asta, dar încerc să admit că poate există niște circumstanțe “extraordinare”. Dacă altă ieşire din situaţie nu există, atunci urci la volan şi conduci cu maxim 30 km/h şi ai centura pusă. Presupunând că ai băut puţin (în niciun caz 5 beri şi jumătate de sticlă de whisky) şi ţii maşina pe dreapta pentru a evita să intri pe contrasens, în cel mai rău caz intri într-un şanţ. Însă în această situaţie şansele de viaţă sunt vizibil mai mari. Cel mult cred că o să ai o uşoară contuzie.

Responsabilitatea este una din uneltele pe care trebuie să le ai mereu asupra ta. Orice decizie care o iei are sau o să aibă consecinţe. Şi tânăra de 17 ani a avut o decizie de luat. Putea să nu se urce în maşină şi să îşi continue viaţa sub o altă stea. Realitatea este alta. Dumnezeu să o odihnească în pace.

2 Comments

“Vrem ca Traian Băsescu să plece”

…sunt vorbele marelui politician “moralist” , tovarăşul Vladimir Voronin.

Nu cu mulţi ani în urmă, mai exact aproape 2 ani şi 10 luni, ambasadorul României în Republica Moldova era declarat persoană non grata şi era instituit regimul de vize pentru românii ce doreau să treacă pragul Moldovioarei. Şi asta pentru că Bucureştiul a avut tupeul să arunce o aluzie la dreptul oamenilor de a protesta. Dacă e să ne amintim bine, România era implicată până în amănunt în revoltele de la Chişinău conform lui Voronin. Exprimarea liberă, la care se referă tovarăşul sus numit, în aprilie 2009 era înăbuşită.

Acum, acelaşi Voronim susţine protestele de la Bucureşti şi mai mult decât atât intenţionează să organizeze şi el acţiuni de protest în masă. Nu, nu împotriva lui Traian Băsescu, ci împotriva AIE-ului. Cu alte cuvinte, poporul român de pe ambele maluri ale Prutului se va uni prin acţiuni solidare de protest. Fiecare cu baba hârca lui, dar cu acelaşi scop final. Fără să realizeze, tovarăşul Voronin pune umărul la înfăptuirea idealului împotriva căruia a luptat toată viaţa: unirea românilor de la est de Prut cu “fasciştii” de la vest. Mai frumos spus se intenţionează a se crea o situaţie de instabilitate politică şi mai mare decât există care o să afecteze direct economia şi în ultimă instanţă omul de rând care o să iasă cu şi mai mare zel să protesteze împotriva neisprăviţilor de la putere.

În articolul de pe evz.ro Vladimir Voronin declară că incidentul de la Galaţi este un atac direct al unei ţări membre NATO (a se citi România) împotriva unui stat neutru (a se citi Moldovioara). Adică un om care face contrabandă cu ţigări şi care încearcă (prin fugă) să se eschiveze de la controlul vamal nu are cum să se aştepte să fie întâmpinat cu flori şi busuioc. Este trist că tânărul a fost rănit, dar este soarta care şi-a ales-o până la urmă. A încercat să treacă vama (recunoscută internaţional) cu o maşină plină cu ţigări.

Un tânăr care nu a ales să moară este Vadim Pisari pe care “pacificatorii” au încercat să îl oprească pentru control într-o vamă imaginară. Ironia sorţii, nu? Tot NATO a împuşcat şi omorât un cetăţean al Republicii Moldova pe teritoriul Republicii Moldova, domnule Voronin?

PCRM-ul şi NIT-ul promovează conceptul de statalitate al Moldovioarei şi neapartenenţă a ţării la orice este vestic, dar în acelaşi timp să pupăm şi să facem plecăciuni estului. Avem un paradox în aceste declaraţii, dar noi suntem prea preocupaţi cu ziua de mâine ca să îl mai observăm.

15 Comments

The Help

M-am întâlnit întâmplător cu trailer-ul acestui film. De când am văzut că în distribuţie apare şi Emma Stone am zis că trebuie să îmi fac timp pentru el. După părerea mea Emma Stone este o actriţă tânără şi foarte talentată. După vizionarea trailer-ului eram 100% că eu mai devreme sau mai târziu o să vizionez acest film.

Azi i-a venit rândul. Zău că norocul meu este că există atâtea “cinematografe” online. Altfel, la Paştele-aşteaptă aş mai vedea eu filme.

Acţiunea filmului se desfăşoară la începutul anilor ’60. Filmul este despre o tânără aspirantă scriitoare, Skeeter. Ea se întoarce în localitatea natală Jackson (Mississippi) după terminarea studiilor. Un oraş în care domnişoarele de culoare albă făcuseră tradiţie în a se mărita devreme şi a face copii. Norocul lor era că existau menajere. Cele din urmă erau negrese. Acestea aveau grijă de tot ce însemna întreţinerea unei case şi mai presus de toate le creşteau şi educau copiii celor care au avut norocul să se nască albe.

Skeeter este unul din copiii crescuţi de o menajeră de culoare care se hotărăşte să scrie despre soarta negreselor obligate de societate de a deveni din generaţie în generaţie doar menajere.

Pentru mai multe detalii vizionaţi filmul. După părerea mea merită pe deplin :-) .

Mai jos ataşez trailer-ul. Enjoy!



2 Comments

“Revoluţia” bucureştenilor

…şi a românilor!

În ultimele zile România arată prost din toate punctele de vedere. Presa internaţională are încă un subiect despre care să scrie înafară de conaţionalii care fură şi cerşesc. S-a dezlănţuit iadul în buricul Bucureştiului, iar seara trecută m-a convins că oamenii au memoria scurtă.

Diferenţa dintre cei care au ieşit în stradă în ’89 şi cei de zilele trecute este că cei de acum 20 de ani aveau un scop comun. Ei luptau pentru libertatea de mişcare, pentru libertatea opiniei, pentru posibilităţi şi opţiuni. Cei din ultimele 2 zile au ieşit din multe motive ca: plictiseala în casă, pentru adrenalină, pentru “Jos Băsescu”…da’ sus cine? Pentru “Daţi-ne România înapoi”…da’ cine v-a luat-o? Aaaa, acelaşi om pentru care aţi votat (democratic, dacă e să ne amintim bine)? Aşa zisele televiziuni de ştiri exagerau şi lucrau la creierul spectatorilor. Tot ce am văzut eu a fost manipulare la maxim. Aparent oamenii nu înţeleg că există aşa numita manipulare politică care este a naibii de periculoasă când creierul uman preia informaţia şi nu o rumegă.

Atâta timp cât nu au existat violenţe mi-am zis că oamenii au dreptul la exprimare. Văd viitorul în oameni ca P&A atunci să strige cât îi ţin plămânii. Dar ce s-a întâmplat aseară a ieşit mult din limitele exprimării paşnice. Eu am văzut la TV nişte huligani care au ieşit cu scopul de a bate jandarmi şi nu pentru a-şi face auzită preferinţa politică. Magazine vandalizate, staţii RATB distruse, geamurile de la diferite sedii bancare au fost sparte, etc. sunt doar câteva dintre acţiunile “paşnicilor” de ieri seară. Asta lipsea României la început de an? Şi eu, credulă, credeam că lipseau oameni care să muncească mai mult şi să nu aştepte să le pice “pară mălăiaţă în gura lui Nătăfleaţă”. Numai eu ştiu destule persoane care preferă să stea pe ajutor de şomaj sau ajutor social decât să îşi caute un loc de muncă. În România anului 2012 există cel puţin un sat în care toată lumea trăieşte din ajutor social şi din alocaţiile copiilor (ex. Bărbuleşti).

Din punct de vedere economic România a evitat o criză profundă cum e azi în Grecia. Şi la asta a contribuit, din păcate, deciziile de austeritate luate de guvern. Este adevărat că tăierea salariilor şi pensiilor a adus multe nefericiri la nivel individual, dar au fost necesare pentru ca statul să nu intre în linie dreaptă spre faliment. Bineînţeles, că aceste decizii puteau fi evitate dacă sistemul funcţiona corect în perioada de creştere economică. Dar în România de la marile căpetenii până la omul de rând moralitatea este un lucru abstract şi dările pe sub mână îs mai dulci decât obţinerea lor prin muncă cinstită.

Asta e România anului 2012!

6 Comments

Tillykke, Dronning og Danmark!

Cum am scris şi zilele trecute, astăzi, 14 ianuarie 2012, Regina Margrethe a 2-a a Danemarcăi aniversează 40 de ani de când este la cârma Regatului Danez. Eu, ca şi alte mii de oameni, am ieşit în plină stradă pentru a jubila alături de poporul danez. A fost poate una din rarele ocazii în viaţă să asişti la un aşa eveniment. La ora 12:40 Regina şi Prinţul Consort au urcat în şareta regală din faţa castelului Amalienborg şi au mers de-a lungul străzii pietonale până la clădirea Primăriei din Copenhaga. Mai jos aveţi video-ul când a trecut şareta şi alaiul reginei pe lângă mine.

De asemenea, în clădirea primăriei s-a ţinut recepţia oficială. Tot evenimentul putea fi văzut la TV, sau dacă erai în Rådhuspladsen pe un ecran mare instalat în piaţă. În jur de ora 14:00, Regina şi Prinţul Consort au ieşit la balconul primăriei pentru a saluta mulţimea. Acest moment l-am înregistrat şi îl ataşez mai jos.

Un moment frumos! Trăiască Regina şi să aibă parte de aceeaşi primire caldă din partea poporului şi la jubileul de 50 de ani!

No Comments

Aniversarea Reginei

Regina Margrethe a 2-a a Danemarcăi aniversează pe 14 ianuarie 40 de ani de când conduce Regatul Danez. 40 de ani pare a fi un jubileu destul de rar de-a lungul istoriei monarhice daneze.

Cu ocazia acestui deosebit eveniment, Casa Regală Daneză ne bucură cu evenimente publice. Aşa că orice curios care vrea să vadă familia regală, în special pe regină, în carne şi oase trebuie doar să îşi facă timp.

Programul sună cam aşa:

  • 14 ianuarie:
  1. Ora 9:50 – trenul special al familiei regale daneze ajunge în staţia Roskilde
  2. Ora 10:00 – familia regală îşi aduce omagiile Regelui  Frederik al IX-lea şi Reginei Ingrid în Catedrala din Roskilde
  3. Ora 12:40 – şareta regală va porni de la castelul Amalienborg de-a lungul străzii pietonale până la Primăria Copenhagăi
  4. Ora 13:00 – începe recepţia oficială în clădirea primăriei
  5. Ora 20:00 – în sala de concerte a radioului danez are loc un concert în cinstea aniversării celor 40 de ani de domnie ai Reginei Margrethe a 2-a.
  • 15 ianuarie este o zi plină cu evenimente  pentru a sărbători acest grandios eveniment. Singurul deschis publicului larg va avea loc la ora 12:00, când familia regală va ieşi la balconul castelului Amalienborg pentru a saluta  poporul. În acelaşi timp va avea loc şi tradiţionala ceremonie de schimbare a gărzii regale.


Pentru mai multe detalii daţi un click aici. Informaţiile sunt în limba engleză. Hadeţi să ne bucurăm alături de poporul danez!


No Comments

Need a summer job?

Prima Olimpiadă de vară la care am asistat şi eu (noroc cu TVR-ul) a fost cea din 1996 de la Atlanta. Pe atunci descopeream eu dragostea mea pentru anumite sporturi. Aşa am aflat că gimnastica artistică este deosebită. În anii următori am descoperit patinajul artistic de care m-am îndrăgostit. Iar în 1998 eram mare fană a sportului rege. Era campionatul mondial de fotbal. România avusese o prestaţie grandioasă. Toţi jucătorii naţionalei se ţinuseră de cuvânt şi îi vedeam blonzi pe teren. Dacă îmi amintesc bine, atunci Hagi&co porniseră un adevărat trend în rândul tinerilor flăcăi :-) .

Dar să revin la Olimpiadă. Zilele trecute îmi mai actualizam eu informaţiile legate de această activitate. Din păcate, în ultima perioadă nu am ţinut pasul nici cu gimnastica, nici cu patinajul şi nici cu fotbalul. Am concluzionat că este păcat şi, în consecinţă, redescopăr activităţile ce îmi provocau stări de bine.

Fiindcă anul acesta o să avem o nouă ediţie a Olimpiadei de vară şi fiindcă se află în Europa m-am gândit că ar fi interesantă experienţa de a lua parte la ea. Iniţial mă gândeam să fiu unul din miile de spectatori, dar cred că m-am trezit cam târziu pentru achiziţia vreunui bilet. Dar am găsit o şansă să fiu acolo (dacă mă hotărăsc că am timp să merg în Londra la vară) ca şi unul din angajaţii de care au nevoie organizatorii olimpiadei. În consecinţă, m-am hotărât să împart informaţia cu toţi studenţii care doresc să facă parte dintr-un eveniment de amploare, să îşi facă nişte bani de buzunar şi să petreacă o parte din vară la Londra. Aici trebuie să vă înscrieţi şi să aşteptaţi un răspuns din partea organizatorilor. Multă baftă!

2 Comments

2011 -> 2012

La sfârşitul anului 2011 am citit pe blogurile cărora le deschid uşa când apare o nouă postare rezumatul anului ce se mai afla la putere. Rezumatele prezentau de toate -bucurii, mulţumiri, regrete, rugăminţi- şi mă gândeam ce aş scrie eu dacă ar trebui să descriu anul 2011. După 5 minute am hotărât că 2011 a fost un an reuşit, dar nu neapărat plin de evenimente ieşite din comun pentru care să scriu un articol.

La începutul anului 2012, aceeaşi actori au început a scrie despre ţelurile ce le au în anul ce începuse a guverna. Şi iarăşi m-am gândit ce aş scrie. După 5 minute am hotărât să las în plata Domnului activitatea şi să scriu rezumatul anului 2012 peste vreo 11 luni şi jumătate dacă voi avea ceva important a spune.

Abia acum am realizat că nu sunt un om care funcţionează cu ţeluri. Mai degrabă îmi place ideea să sărbătoresc un eveniment care s-a întâmplat din dorinţa de moment. Am perioade în care mor de dragul citirii unor reviste “inteligente”, alteori aleg filme “prosteşti” ca să le alternez cu cele cu substrat “deştept”. Este adevărat că intru şi în perioade de descoperire ale culturii – mai o carte citită, mai o piesă de teatru, mai vreo vizită la muzeu etc. Bineînţeles că aceste categorii sunt definite de mine şi sunt nu doar subiective, ci şi relative.

Dar dacă tot ar trebui să scriu un ţel pentru 2012, atunci îmi propun să termin programul de master a cărui studentă sunt. Mă mai aşteaptă încă un semestru de muncă academică, de nivel înalt vreau să cred, ca după să îmi aleg una din sutele şanse de a-mi construi o carieră. Nu că nu aş fi tentată să încerc mai multe şi să decid mai peste vreo 2 ani. Dar până atunci mai am de înşirat lista de mulţumiri lui 2012 (dacă o fi vreuna).

La mulţi ani!

No Comments

One day

I just finished reading “One day” by David Nicholls. This is the book on which the movie with the same name is based. A very interesting and easy to read book. This author succeeded to make me want to read it without any long breaks. I loved one paragraph in the text so much that I wanted to share it with you. So, you can find it below :-) .

“She began walking again, south towards The Mound. ‘Live each day as if it’s your last’, that was the conventional advice, but really who had the energy for that? What if it rained or you felt a bit glandy? It just wasn’t practical. Better by far to simply try and be good and courageous and bold and to make a difference. Not change the world exactly, but the bit around you. Go out there with your passion and your electric typewriter and work hard at…something. Change lives through art maybe. Cherish your friends, stay true to your principles, live passionately and fully and well. Experience new things. Love and be loved, if you ever get the chance.”

No Comments

Sărbători Fericite!

Dragi prieteni,

Luna decembrie ne oferă o perioadă de luminiţe, cântece, veselie, cadouri şi voie bună! Eram obişnuită să cred că cea mai frumoasă haină a unui loc în ajunul Crăciunului este zăpada. Mi-e dor de un 25 decembrie alb, de fulgi dansatori şi de copii zglobii cu sania pe vreun vârf de deal. Acum am parte de un Crăciun colorat într-un oraş nordic! Trăiască tehnologia care apropie oamenii şi care mi-a dat posibilitatea să vă colind în stil tradiţional.

Şi un Santa Baby în stil Eartha Kitt nu strică niciodată :-) .

Un Crăciun special alături de cei dragi vă urez!

3 Comments